Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 3994/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2430/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3994/
Ședința Publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 2212 din data de 06.06.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice și cu Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert - având ca obiect "drepturi bănești - spor de 10%, respectiv spor de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, intimatul-reclamant, intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că prin motivele de recurs deduse judecății recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2212/06.06.2008, Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamantul, precizată, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Teleorman și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul Teleorman la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentând majorarea indemnizației lunare în raport de vechimea ca asistent judiciar, după cum urmează: 10% pentru perioada 01.04.2005-30.06.2005 și 15% pentru perioada 01.07.2005-01.04.2008 în continuare, actualizate la data plății efective.
A obligat pârâtul MEF să aloce fondurile necesare plății Ministerului Justiției; a obligat Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile în carnetul de muncă.
În considerente a reținut, referitor la calitatea procesuală pasivă a MEF, că acesta nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic, respectiv de debitor față de reclamant sau față de pârâtul Ministerul Justiției, motiv pentru care nu există îndreptățirea de a sta în judecată într-o acțiune în pretenții.
Pe fondul cauzei a reținut că asistenții judiciari, deși desfășoară activitate de specialitate juridică în cadrul instanțelor judecătorești, legea declarând expres că perioada desfășurată în funcția de asistent judiciar constituie vechime în magistratură, această categorie socio-profesională este exclusă de la beneficiarul sporului prevăzut de art. 4 din OUG nr. 27/2006.
Prin prisma obiectului și cauzei juridice a acțiunii, între reclamanți nu poate exista un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite, deoarece asistenții judiciari îndeplinesc funcție similară celei de magistrat, întrucât trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru categoria magistraților, trebuie să dispună de pregătire profesională, vechime, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecătorii de la tribunale, trebuie să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați, trebuie să depună jurământul magistraților și să poarte ținută vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători, trebuie să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, li se aplică răspunderea disciplinară prevăzută pentru magistrați, se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor, se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații asistenți; deliberează la fel ca și judecătorii, au vot consultativ, la fel ca și magistrații asistenți; au dreptul la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor; au un domeniu special de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunale specializate, nu pot face parte din partide politice sau din sindicate.
Această similitudine este reconfirmată și de reglementarea funcției de asistent judiciar și prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Ceea ce este esențial și decisiv, este faptul că asistenților judiciari asimilați și din punct de vedere al salarizării cu judecătorii prin OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006 legiuitorul le-a impus condiții stricte și severe, definitorii și specifice numai pentru magistrați, inclusiv aceea a respectării tuturor obligațiilor prevăzute pentru magistrați.
Ca atare, având în vedere principiul nediscriminării, persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratate diferit, acestea aflându-se în situație comparabilă cu celelalte categorii socio-profesionale din categoria personalului juridic din instanțele judecătorești.
Criteriul "perioadei determinate" a numirii asistenților judiciari invocat de pârâtul Ministerul Justiției, este în contradicție cu dispozițiile imperative ale art. 1 și art. 295 alin. 2 ale art. 5 și art. 154 alin. 3 raportat la art. 86 din Codul muncii.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într- situație comparabilă.
Obligația de fidelitate nu este specifică funcției de magistrat. de fidelitate la care face referire art. 39 alin. 1 lit. d), este un principiu ce guvernează orice relație juridică în raporturile de muncă.
Acordarea sporului de fidelitate nu este o obligație a angajatorului corelativă obligației de fidelitate a angajatului, dar dacă angajatorul înțelege să acorde acest spor, nu o poate face în mod discriminatoriu, acordându-l doar unora dintre angajații săi, fără avea criterii obiective și rezonabile, iar diferențierea trebuie să urmărească un scop legitim respectând un raport proporțional între scop și mijloacele utilizate.
Este adevărat că dreptul la diverse sporuri și stimulente salariale nu este un drept fundamental apărat și garantat de Constituție, însă, potrivit art. 16 din legea fundamentală, cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Instanța a reținut existența unei discriminării din cele prevăzute în art. 2 din OG nr. 137/2000, motiv pentru care a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale constând în sporul de fidelitate conform art. 4 din OUG nr. 27/2006, astfel: calculat în procent la indemnizația de încadrare brută lunară de 10% pentru perioada 10.04.2005-30.06.2005, 15% pentru perioada 01.07.2005-01.04.2008 și în continuare.
Drepturile salariale urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material la acțiune și până la plata efectivă.
Văzând și dispozițiile cuprinse în Decretul-lege nr. 92/1976, și normele cuprinse în Legea nr. 130/1999, modificată, a obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile în carnetul de muncă.
Împotriva sus menționatei hotărâri, a declarat recurs Ministerul Justiției, înregistrat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție sub nr-, ulterior înaintat Curți de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, unde a primit același număr de înregistrare.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Teleorman este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 proc. civ. întrucât, acordându-se un
drept în alte condiții decât cele prevăzute de lege, Tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dându-și în acest fel atribuții de legiferare pe care legea le conferă puterii legiuitoare.
Astfel, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1. art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Recurentul solicită instanței să rețină că în prezenta cauză, întrucât dispozițiile art. 4 din nr.OUG 27/2006 sunt extrem de clare și prevăd dreptul la spor de stabilitate numai pentru judecători, procurori, personal asimilat acestora și magistrați-asistenți în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, interpretarea dispozițiilor legale a fost făcută de Tribunal în mod greșit, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C pr. civ. Statutul judecătorilor și procurorilor este reglementat pe larg în cuprinsul Legii nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Statutul funcției de asistent judiciar este reglementat de art. 55 și de art.110 și următoarele din Titlul V - "Asistenții judiciari" din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, modificată și completată.
Într-adevăr, asistenții judiciari beneficiază de anumite drepturi de care beneficiază și magistrații și sunt supuși acelorași incompatibilități și interdicții, precum și acelorași sancțiuni disciplinare ca și magistrații, însă asemănările dintre cele două funcții se opresc aici.
Astfel, condițiile de numire și de recrutare a asistenților judiciari sunt diferite de condițiile de acces în magistratură.
Mai mult, selecția acestora în vederea numirii este limitată la candidații propuși de confederațiile patronale și confederațiile sindicale reprezentative la nivel național.
Apoi, numirea asistenților judiciari se face de ministrul justiției, autoritate a executivului, la propunerea Consiliului Economic și Social, în vreme ce numirea magistraților se face fie de către Consiliul Superior al Magistraturii, fie, în cazul celor definitivi, de către Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile art.31 din Legea nr.303/2OO4, republicată și modificată (cu mențiunea că Președintele României poate refuza o singură dată numirea judecătorilor și procurorilor, iar în situația în care Consiliul Superior al Magistraturii susține propunerea inițială, are obligația să motiveze opțiunea și să o comunice de îndată Președintelui României).
Fiind propuși de sindicate și patronate, este evident că asistenții judiciari reprezintă parteneri interesați în modul de soluționare a cauzei, după cum este vorba de salariat sau patron.
Prin urmare, asistenții judiciari nu sunt imparțiali în sensul definit de Constituție, în ceea ce privește judecătorii.
Atribuțiile conferite de lege celor două funcții sunt profund diferit
Deși participă la soluționarea anumitor cauze, votul asistenților judiciari este unul consultativ, iar, după cum a reținut și Curtea Constituțională, "atribuțiile specifice funcției de asistent judiciar nu sunt exercitate cu caracter de permanență, ci doar în cazurile când se judecă, în primă instanță, conflicte de muncă. În aceeași ordine de idei între cele două funcții sunt de asemenea diferențe clare și în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor disciplinare și eliberarea din funcție.
Curtea a reținut că "magistrații consultanți se află într-o situație esențial diferită față de alte categorii de magistrați, chiar și față de persoanele asimilate acestora, deoarece condițiile de numire și de încetare a funcției, durata acesteia și procedura sancționării disciplinare a magistraților consultanți diferă în mod esențial de cele aplicabile celorlalte categorii de magistrați, iar atribuțiile specifice acestei funcții nu sunt exercitate cu caracter de permanență, ci doar în cazurile când se judecă, în primă instanță, conflicte de muncă."
Recurentul a subliniat că poziția Ministerului Justiției, în acord cu practica judiciară amintită și cu cea a instanței de contencios constituțional este aceea că diferențele de statut dintre cele două categorii profesionale, precum și cele dintre asistenții judiciari și personalul auxiliar de specialitate justifică prin ele însele, fără a prezenta vreo importantă rațiunea legiferării și acordării sporului de fidelitate, o tratare diferită din punct de vedere al salarizării.
Exercitarea funcției de asistent judiciar este esențialmente temporară, aceștia fiind numiți pe un mandat cu durată limitată de 5 ani, cu posibilitatea unei reînvestiri ulterioare, însă fără existența unui drept absolut în această privință, în vreme ce judecătorii își exercită funcția pe durată nedeterminată, ca și personalul auxiliar de specialitate.
Or, acest aspect vine în contradicție cu rațiunea acestui spor care este aceea de asigurare a stabilității în funcție ori de fidelizare a angajaților
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Într-adevăr, se constată că nu există niciun temei în lege pentru acordarea sporului de fidelitate prevăzut de art. 4 din OUG nr. 27/2006 în favoarea categoriei asistenților judiciari din care reclamantul face parte.
Astfel, nu se pot invoca în sens contrar nici reglementările care privesc salarizarea altor categorii de personal, dispozițiile în această materie fiind de strictă interpretare și aplicare limitată la categoriile la care se referă, neputând fi extinse și la alți salariați, neprevăzuți în ipotezele normelor.
Astfel, în procesul de interpretare și aplicare a legii, instanțele judecătorești sunt ținute să aplice legea, iar nu s-o amendeze, s-o modifice sau completeze, pe criterii de echitate, substituindu-se organului cu atribuții de reglementare, căruia îi aparține în exclusivitate opțiunea pentru regimul salarial, ca și aprecierea asupra naturii, importanței socio-economice a activității sau caracterului condițiilor de muncă, pentru aor emunera corespunzător.
Prin urmare, în absența unui text de lege sau cuprins într-un alt act cu caracter normativ emis de un organ cu atribuții în materie de salarizare, nu există niciun temei al solicitării reclamanților, care nu poate fi creat sau completat de instanță, ce nu se poate pronunța pe cale de reglementare generală, ci este datoare să aplice legea, în redactarea pentru care a optat legiuitorului (în sens larg).
De asemenea, nu pot fi invocate în sens contrar nici principiile egalității de tratament în salarizare și nediscriminării, pe de o parte pentru că acestea nu presupun identitate de tratament pentru situații obiectiv diferite, cum este în speță cazul reclamantul față de alte categorii profesionale, pe de altă parte, pentru că instanța nu se poate substitui legiuitorului pentru a extinde aplicarea unor dispoziții legale și la alte categorii, neavute în vedere de ipotezele normelor invocate. Astfel, în aplicarea rolului său constituțional, instanța este ținută să aplice legea, iar nu s-o înlăture de la aplicare sau s- suplinească, pe motiv că este inechitabilă sau discriminatorie, în același sens fiind și prevederile, obligatorii, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție, ale Deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008.
Prin sus-menționata decizie, instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționale prevederile art. 1, 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, în măsura în care se interpretează că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a argumentat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, în virtutea căruia, Parlamentul și, pe cale de delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor fiind aceea de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept, cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, întrucât nu există un text de lege care să întemeieze acțiunea reclamantului, iar instanța nu poate amenda opțiunile legiuitorului în materia politicii salariale,în aplicare art. 312 alin.1-3 rap. la art. 304 pct. 9 pr. civ. Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 2212 din data de 06.06.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimații-pârâți Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./09.07.2009
Jud. fond:E/
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
