Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4053/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1979/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4053/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Ceaușescu Maria
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentulMinisterul Justiției și Libertățilorîmpotriva sentinței civile nr.390 din data de 03.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (7314/2008), în contradictoriu cu intimații, și,având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentulMinisterul Justiției și Libertățilorși intimații, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 02.06.2009, cerere din partea recurentului Ministerul Justiției și Libertăților, prin care depune la dosar trei exemplare de pe motivele de recurs deduse judecății spre a fi comunicate părților adverse.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul Ministerul Justiției și Libertăților prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.390/3.12-2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.
A obligat pârâtul la plata sumei reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică 50 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru reclamantele și, din aprilie 2005 la zi și în continuare; pentru reclamanții și, din 15 ianuarie 2007 la zi și în continuare și pentru reclamantul, din aprilie 2005 la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă,m sumă la care va fi aplicată dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii - 10.04.2008 și până la data plății efective.
A obligat pârâtul la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație și modificarea ordinelor de încadrare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar potrivit art.58 din același act normativ "Drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările ulterioare."
Prin art. 1 pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, care a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că personalul de specialitate juridică din cadrul Ministerului Justiției este asimilat în ceea ce privește drepturile și obligațiile magistraților, ceea ce înseamnă că este cert că de acest spor salarial beneficiază și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din Ministerul Justiției, Curtea a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Justiției, la plata sumei reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică 50%, calculat la indemnizația brută lunară, pentru reclamantele și din aprilie 2005 la zi și în continuare; pentru reclamanții și, din 15 ianuarie 2007 la zi și în continuare și pentru reclamantul din aprilie 2005 la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă (reținând că nu a fost pusă în plată dec izia nr.-/16.10.2008 privind acordarea pensiei de serviciu emisă de către Casa Locală de pensii a Sectorului 2 B), sumă la care va fi aplicată dobânda legală, începând cu data introducerii acțiunii - 10.04.2008 și până la data plății efective cu plata dobânzii legale calculată de la data chemării în judecată și până la data plății efective a drepturilor bănești acordate prin prezenta acțiune, apreciind că acordarea dobânzii legale, alături de actualizarea sumelor cu indicele de inflație ar determina o dublă reparație a aceluiași prejudiciu patrimonial suferit ca urmare a plății cu întârziere a drepturilor cuvenite, reprezentând o îmbogățire fără just cauză.
Prima instanță a respins cererea privind modificarea ordinelor de încadrare în sensul completării acestora cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, reținând că reclamanții nu au motivat în fapt și drept cererea și a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la sporul salarial acordat prin prezenta acțiune.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, susținând că instanța de fond a admis în mod greșit cererea prin care se solicita acordarea în continuare a sporului de 50 %, fiind vorba despre un viitor, care nu s-a născut încă, astfel că reclamanții-intimați nu au justificat un interes actual.
Mai susține recurentul că una din condițiile de fond ale exercițiului acțiunii civile o constituie acordarea unui drept, iar una din condițiile pe care dreptul afirmat trebuie să le îndeplinească este ca el să fie actual sau viitor, dar cert.
Recurentul, având în vedere faptul că salariul presupune prestații periodice succesive, că dreptul la fiecare prestație succesivă se naște distinct și numai în măsura prestării activității, solicită a se constata că pentru fiecare prestație lunară în parte trebuie verificat în ce măsură dreptul este născut, actual și în raport de aceste argumente susține că instanța de fond admis acțiunea cu privire la acordarea sporului de 50 % și pentru viitor, deși cererea este prematură, întrucât dreptul poate fi invocat pentru fiecare prestație în parte numai după prestarea activității și ajungerea la scadență.
Însă, în speța de față, creanța nu este certă, susține recurentul, nefiind însă efectuată prestația ce corespunde obligației corelative.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele motive:
În ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în continuare, în mod corect prima instanță a avut în vedere Decizia nr. 21/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, a reținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, privind acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a supraviețuit dispozițiilor de abrogare după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 astfel că a produs și produce în continuare efecte juridice.
Instanța de fond și-a însușit concluzia instanței supreme în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normelor mai sus evocate rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege pe toată perioada în care își păstrează această calitate.
Prin urmare nu se pune problema unui drept care nu este actual, în condițiile în care, prin efectul unui recurs în interesul legii, dreptul pretins este un spor salarial ce a fost recunoscut ca subzistând în continuare până la încetarea calității de beneficiar a reclamanților.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă constată recursul neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTAȚILOR, împotriva sentinței civile nr.390 din data de 03.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.3009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./13.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Ceaușescu Maria, Farmathy Amelia
