Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4054/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4054
Ședința publică din data de 18 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2009, privind recursul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.278/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.06.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei inițial la data de 16.06.2009 și ulterior la data 18.06.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 278/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții și, în calitate grefier șef și respectiv de grefier informatician în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți au arătat că în conformitate cu art.78 din Legea 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, astfel că, sunt îndreptățiți să primească sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității, iar prin neacordarea acestuia sunt discriminați în raport cu categoriile de persoane cărora li se acordă acest spor.
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești (judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate), precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale.
Atât în Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și nici în OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești (actualmente în vigoare), nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Față de prevederile Ordonanței nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se reține că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați. Diferența de tratament are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
In consecință, în mod greșit au considerat reclamanții că s-ar afla într-o situație comparabilă cu alte categorii socio-profesionale. Această situație nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atâta vreme cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați, indicate de reclamanți.
Pe de altă parte, prin Decizia nr. 108/14 februarie 2006, Curtea Constituțională a reținut în esență că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar, reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Astfel, principiul egalității în drepturi și a nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, tratamentul juridic diferențiat, stabilit de legiuitor în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare,instanța a constatat că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză și a respins acțiunea față de aceasta întrucât nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neexistând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, mai mult pârâtul nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere.
A fost apreciată ca neântemeiată și excepția necompetenței materiale invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,cu motivarea că solicitările reclamanților prevesc drepturi salariale iar competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Mehedinți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții arătând că motivarea instanței este greșită, deoarece potrivit art.78 din Legea 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor au obligația de a păstra secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care i-au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat Parchetul.
Astfel, prin art.3 din Legea 444/2006, prin art.15 al.1 din OG 6/2007 și art.20 al.3 din legea656/2002 s-au acordat sporuri de confidențialitate mai multor categorii de personal pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate.
C puțin în raport de dispoz. OG 19/2006 rezultă că, acest spor se acordă tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate.
Prin Hotărârea 199/03.04.2007 a, plenul a hotărât să sesizeze cu propunerea de modificare a Legii 567/2004, în sensul introducerii art.221potrivit căruia, personalul salarizat în baza OG 8/2007 precum și funcționarii publici și personalul contractualul al instanțelor judecătorești și al parchetelor să beneficieze de un spor de confidențialitate în cuantum de până la 15%.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea constată a fi fondat recursul având în vedere următoarele considerente:
Drepturile și obligațiile personalului auxiliar de specialitate sunt reglementate de Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea cu modificările și completările ulterioare.
Sporul de confidențialitate nu era prevăzut printre sporurile ce se acordau acestei categorii de personal de Legea 50/1996, astfel cum a fost completată și modificată și nu este nici în prezent prevăzut de actele normative ce reglementează salarizarea acestora.
Chiar dacă sporul nu este reglementat prin lege, aceasta nu înseamnă că reclamanții nu pot reclama o situație discriminatorie în raport cu alte categorii socio-profesionale care primesc acest spor de confidențialitate, atâta timp cât se poate reține existența unei situații comparabile, atât reclamanții cât și aceste categorii socio-profesionale având obligația de confidențialitate.
Constatarea existenței discriminării este conferită instanței de judecată chiar de către OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare înțelegându-se orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,etc.și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau executării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural, sau orice alte domenii ale vieții publice.
Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre aceste temeiuri este considerată discriminatorie în înțelesul acestei ordonanțe.
De asemenea sunt discriminatorii potrivit ordonanței prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane,în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. 3 din acest act normativ, sunt caracterizate ca discriminatorii prevederile care dezavantajează anumite persoane față de altele, fără să se facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege cum sunt cele adoptate de Parlament, și Ordonanțele Guvernului.
Cu privire la noțiunea de discriminare trebuie avută în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage, nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Salariul de bază constituie elementul principal al salariului potrivit art. 155 din Codul muncii și se stabilește pentru fiecare salariat în raport de pregătirea profesională, competență, calificare, locul, rolul și importanța activității desfășurate, complexitatea atribuțiilor de serviciu, răspunderea și riscurile funcției, incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru anumite categorii de personal.
Întrucât aceste salarii de bază se stabilesc în funcție de factorii menționați mai sus, deosebirile existente între ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate, au o justificare legitimă, fără a fi vorba de o discriminare.
Sporurile, sunt elemente accesorii și variabile ale salariului și se acordă în funcție de condițiile în care se prestează munca, fiind un factor compensatoriu pentru anumite condiții de muncă și trebuie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea, atâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Unul dintre aceste sporuri este sporul de confidențialitate, care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică centrală sau locală, în justiție sau aparatul parlamentului.
Ca urmare, personalul auxiliar de specialitate care are obligația de confidențialitate, obligație care derivă din art. 78 din Legea 567/2004 și codul deontologic al acestora, este îndreptățit a i se acorda acest spor de confidențialitate de 15 % calculat la salariul de bază, începând cu data intrării în vigoare a Legii 567/2004 - ianuarie 2005, și până la încetarea situației de discriminare, actualizat la data plății.
În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 46/15 dec. 2008, decizie prin care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 alin. 1 lit. d din Legea 303/2004 raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit dispozițiilor 329 alin. 3 cod pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept printr-o astfel de decizie este obligatorie pentru instanță.
Cu privire la pârâții cărora le revine această obligație corelativă de plată a sporului de 15 %, Curtea reține că numai ordonatorii de credite au această obligație de plată, întrucât are potrivit art. 19 din Legea 500/2002 doar rolul de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, între el și reclamanți neexistând raporturi juridice care să dea naștere unor drepturi în favoarea acestora și unor obligații în sarcina sa.
De asemenea această obligație nu-i revine nici întrucât citarea sa în cauză este impusă de OG 137/2000, dar nu în calitate de parte ci doar pentru opozabilitate în calitate de autoritate de stat în domeniul discriminării.
În conformitate cu dispozițiile art.6 rap.la art.1 din decretul 92/1976 urmează ca Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să facă în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare.
În raport de precizările făcute și în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod pr.civ. se va admite recursul declarat de reclamanți și se va modifica în parte sentința în sensul admiterii acțiunii în parte, obligând pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,către reclamanți la plata sporului de confidențialitate de 15% actualizat la data plății începând cu luna ianuarie 2005 și pe viitor.
Se va respinge cererea de chemare în garanție a Ministarului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Va fi obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să facă în carnetele de muncă ale reclamanților cuvenitele mențiuni.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr.278/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Modifică sentința în parte.
Admite acțiunea în parte.
Obligă pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, către reclamanți, la plata sporului de confidențialitate de 15%, actualizat la data plății, începând cu luna ianuarie 2005 și pe viitor.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul să facă, în carnetele de muncă ale reclamanților, cuvenitele mențiuni.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.Jud.M, - -
Tehn./Ex.2/20.07.2009
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
