Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4067/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4067
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
Grefier
*********************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenții PRIMĂRIA ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI, împotriva sentinței nr. 7820 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL ENERGETIC, CONSILIUL LOCAL și reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamantă UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, reprezentată de - delegat, lipsind recurenții PRIMĂRIA ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI, intimații pârâți GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL ENERGETIC și CONSILIUL LOCAL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
- reprezentantul intimatei reclamante UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 7820 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocata de pârâtul Consiliul Local.
A admis acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele și pentru membrii de sindicat ai Grupului Școlar Industrial Energetic, împotriva pârâților, Grupul Școlar Industrial Energetic, si Consiliul Local.
Au fost obligați pârâții să plătească membrilor de sindicat - personal didactic salariați ai Grupului Școlar Industrial Energetic, a contravalorii primelor de vacanță pentru perioada 2001-2006, conform OUG nr 146/2007 si pentru perioada 2007-2008 conform Legii 128/1997 si a CCM, actualizate la data plății, precum și la 2720 lei cheltuieli de judecata către petenta
Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată în parte cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale,.
Art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didacticbeneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.37 alin 1 lit.g din CCM NR.5521/2004, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu,
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că membrii de sindicat-personal didactic sunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 în condițiile prevăzute de art.1 alin 3 din OUG nr.146/2007, respectiv într-o singură tranșă.
Instanța a considerat că personalul nedidactic nu este îndreptățit să beneficieze de acest drept întrucât Legea nr.128/1997 vizează expres doar personalul didactic.
Cu privire la primele de concediu pe anii 2007 și 2008 acțiunea a fost admisă având în vedere dispozițiile art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic coroborate cu dispoz. art.37 alin 1 lit.g din CCM la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Primăria Orașului și Primarul Orașului criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În mod greșit reclamanta s-a îndreptat împotriva Consiliului Local pentru ca acesta să fie obligat la plata acestor sume fără a introduce în cauză și reprezentat la nivel de județ de către În calitatea pe care o are de ordonator principal de credite G are obligația să asigure aplicarea prevederilor art.7 din OUG 146/2007 pentru că, având și calitatea de angajator este singurul care are o situație a economiilor obținute la cheltuielile de personal din posturile vacante.
Recursul este fondat.
Reclamanta, în calitate de cadru didactic, a susținut în fața instanței de fond că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 din OUG nr. 146/2007. nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.Rezultă deci, că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede, într-adevăr, faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși, reclamantul a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță,ci o vocație la acest drept "în condițiile legii" astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale, reglementare care în momentul de față nu există.
Argumentul determinant care conduce la pronunțarea soluției este lipsa unei reglementări legale actuale, iar nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 teza 1 raportat la art. 304 pct.9 Cod de pr.civilă, urmează să îl admită, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI, împotriva sentinței nr. 7820 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -pârâți GRUPUL ȘCOLAR INDUSTRIAL ENERGETIC, CONSILIUL LOCAL și intimata -reclamantă UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT.
Modifică sentința în sensul ca respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
07.07.2009
Red.jud.-
3 ex./AS
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Mihaela Mitrancă, Tamara Carmen
