Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Sentința 41/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR nr-
Complet C/F/LM
SENTINȚA CIVILĂ NR. 41/2008
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Florica Roman R - JUDECĂTOR 2: Eugenia Moșincat Corina Puie
Judecător - -
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol, soluționarea acțiunii civile introdusă de reclamanții G, toți cu domiciliul procedural ales în O, P-cul nr. 10, județul B în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul În O, P-cul nr. 10,județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederând - se instanței că la termenul de judecată din data de 29 septembrie 2008,pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării instanța a amânat pronunțarea la data de 1 octombrie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 8 februarie 2008, scutită de taxa judiciară de timbru, reclamanții, G, judecători în cadrul Curții de APEL ORADEA, toți prin mandatar, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ORADEA și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor reprezentând creșterile salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, art.1 alin.1, începând cu 1 ianuarie 2007 până la încetarea discriminării, actualizate conform indicilor de inflație, obligarea pârâților la plata a câte 1700 lei pentru fiecare reclamant, actualizată conform indicilor de inflație la data plății începând cu luna decembrie 2005 și obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și ale procurorilor de la DNA și DICOT, începând cu luna aprilie 2006 până la încetarea discriminării, actualizate conform indicilor de inflație la data plății, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii sunt învederate următoarele:
- în cursul anului 2007, Guvernul a reglementat aplicarea indexării salariilor prin OUG nr. 10,16, 17 din 31 ianuarie 2007 și Legea nr. 232 din 6 iunie 2007, prevăzând creșteri salariale de 5% de la 1 ianuarie 2007, de 2% de la 1 aprilie 2007 și 11% de la 1 octombrie 2007, dispoziții care nu se aplică și judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, discriminarea creată fiind evidentă, fiind încălcate dispozițiile OUG nr. 27/2006;
- prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C /2005 s-au cordat stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 lei, măsură întemeiată pe art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit conform art. 25 din Legea nr. 146/1997, fiind excluși de la acordarea acestui drept judecătorii cu o vechime de peste 3 ani, cazul reclamanților, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat prin Hotărârea nr. 15/2006 că măsura luată este o discriminare directă conform art. 2 alin 2 din OG nr. 137/2000;
- reclamanții sunt discriminați sub aspectul remunerației diferite a muncii față de procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind nefiresc și nelegal ca cei ce îndeplinesc actele de investigare, prealabile judecății, să beneficieze de un salariu superior celui primit de cei ce judecă;
În drept sunt invocate: OG nr. 137/2000, OG nr. 6,8 și 10/2007; Directiva nr. 2000/EC/1078, CEDO, Constituția României și Codul muncii.
În cursul procesului reclamanții au depus la dosar actul cuprinzând calculul drepturilor solicitate la punctul 1 și punctul 2 din acțiune( fila nr. 24 din dosar).
Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive făcând trimitere la prevederile art. 28 lit d și e din Legea nr. 500/2002 și arătând că, în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, ca atare Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor sporuri solicitate de angajații altor instituții.
Tot prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii,cu următoarea motivare:
- față de temeiul juridic reținut și anume existența unei situații discriminatorii, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, acesta făcând trimitere la dispozițiile art. 1 alin 4 și art. 61 alin 1 din Constituția României, la HG nr. 83/2005 și OG nr. 137/2000, precum și art. 1 par III pct 4 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe;
- referitor la primul capăt de cerere, pârâtul arată că acțiunea are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, fiind inadmisibilă acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative, în considerarea principiului separației puterilor în stat;
- cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui salariat din sistemul justiției, iar stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, de asemenea repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele Interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară;
- acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 procurorilor menționați în acțiune s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci existența gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2006 și ale art. 74 alin 1 din Legea nr. 303/2004.
Prin încheierea dată în ședința publică din 4 septembrie 2008, cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de APEL ORADEA, în baza dispozițiilor art. 1 raportat la art. 2 alin 2 din OUG nr. 75 din 11 iunie 2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În primul rând referitor la excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B se constată caracterul nefondat al acestei excepții, având în vedere că pârâtul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție, conform art. 19 lit a din legea nr. 500/2002, iar art. 19 lit g din aceeași lege prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, relevant fiind și art. 28 din lege care statuează că acesta elaborează proiectele legilor bugetare anuale, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, precum și art. 14 din Legea menționată care interzice orice cheltuială din fondurile publice dacă nu are prevederi bugetare.
Conform art. 131 din Legea nr. 304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, prin urmare fără alocarea fondurilor necesare de către Ministerul Economiei și Finanțelor, plata drepturilor salariale acordate prin hotărârea pendinte nu s-ar putea executa, or neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitatea procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun, respectiv dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre, asemenea situație constituind o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, astfel că pârâtului, fără îndoială, că îi aparține calitatea procesuală pasivă în litigiul dedus judecății.
Neîntemeiată se dovedește a fi și excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției în condițiile în care, acestuia îi aparține culpa pentru neinițierea măsurilor care să aibă ca finalitate eliminarea discriminărilor invocate de reclamanți, aspecte care urmează a fi detaliate odată cu analizarea pe fond a drepturilor bănești pretinse prin acțiune.
Sub aspectul fondului cauzei, cu privire la primul capăt de cerere, este de reținut apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție ( unități bugetare, finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin 2 din acest cod, ei aflându-se în aceeași situație ca și restul personalului din sistemul bugetar, sub aspectul dreptului la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și a dreptului la un tratament egal în materie de salarizare, potrivit art. 5,6,8, 39 alin 1 lit a, art. 40 alin 2 lit c și lit f, art. 154 alin 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003.
Printr-o serie de acte normative, personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor. de motive ale respectivelor acte normative au ca și numitor comun, în esență, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007, față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferite categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație, rezultă că ei nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, prin refuzul adaosului salarial pe anul 2007.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, prin urmare, toate persoanele care se află în aceeași situație - a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației - trebuie să li se recunoască, dreptul la indexările salariale anuale.
Prin neacordarea acestora, reclamanții sunt în mod evident discriminați, în sensul art. 2 alin 1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007 nu pentru că nu ar fi îndeplinit condiția normativă de acordare a acestora, ci sub pretextul că ei aparțin la o anumită categorie socio-profesională, existența discriminării rezultând și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție și nu în ultimul rând, art. 16 alin 1 și 2 din Constituția României.
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea indexărilor anuale: contracararea efectelor creșterii prețurilor de consum și a inflației, iar potrivit principiilor cuprinse în art. 154 din Codul muncii, este inadmisibilă crearea a două sisteme de salarizare, una în monedă devalorizată, alta în monedă ajustată în raport cu inflația, perspectivă din care capătul de cerere aflat în discuție apare ca fiind întrutotul justificat, inclusiv cu privire la actualizarea prejudiciului, având în vedere dispozițiile art. 1082 din Codul civil, respectiv art. 161 alin 4 din Codul muncii, cunoscut fiind că principiul indexării este un principiu al sistemului de salarizare; el are ca scop prevenirea eroziunii puterii de cumpărare și atenuarea efectelor inflației.
Instanța găsește ca fiind întemeiat și capătul de cerere având ca obiect plata sumei de1700 lei, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, având în vedere că stimulentele financiare acordate judecătorilor din fondul constituit în temeiul art. 25 alin 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru reprezintă un drept conferit de lege, care este destinat stimulării personalului din sistemul justiției, fără distincție.
Instituirea, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005, a criteriului vechimii între 0-3 ani pentru acordarea acestor stimulente judecătorilor, reprezintă o discriminare indirectă în sensul dispozițiilor art. 2 alin 2 din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Fără îndoială că un astfel de criteriu dezavantajează judecătorii cu o vechime în funcție mai mare de 3 ani, care au înregistrat performanțe profesionale și îndeplinesc criteriile de repartizare individuală, instituite prin art. 4 din Normele Interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004. Acest ordin nu prevede limitativ criteriile pe baza cărora se acordă stimulentele, însă vechimea în funcție nu poate constitui un criteriu în sensul dispozițiilor art. 4 alin 1 din ordinul aflat în discuție sau ale art. 21 alin 3 din OUG nr. 177/2002.
De altfel, Ordinul nr. 1921/C/2005 nu motivează introducerea criteriului de vechime, criteriul stabilit de Ministerul Justiției excluzând, în mod evident, o categorie a judecătorilor - cei cu o vechime mai mare de 3 ani - de la primirea stimulentelor și, raportat la dispozițiile art. 2 și art. 6 lit c din OUG nr. 137/2000, aduce atingere folosinței drepturilor economice ale acestora.
De asemenea, apare ca fiind fondată și cererea privind actualizarea creanței de câte 1700 lei acordată fiecărui reclamant, actualizarea ei cu data inflației exprimând acoperirea prejudiciului produs prin erodarea acesteia.
Cât privește capătul de cerere vizând despăgubirile echivalente diferențelor din drepturile salariale cuvenite reclamanților calculate în funcție de coeficienții de multiplicare primite de procurorii DNA și DICOT și drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, este de reținut în primul rând că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminările în muncă, în speță fiind incidente dispozițiile art. 27 alin 1 din OG nr. 137/2000 coroborate cu textul de lege anterior menționat, dispoziții legale în baza cărora acțiunea apare ca fiind întemeiată.
Astfel,prin art. 11 alin 1 din OUG nr. 27/2006 prin care a fost reglementată salarizarea judecătorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției și art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul DNA și a celor din Cadrul DICOT li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ( nr. crt. 6-13 de la lit A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia prin alte acte normative.
Deși vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de OUG nr. 27/2006, totuși în cazul procurorilor din DNA și DICOT a fost în mod privilegiat eliminată corelație obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, aceștia fiind salariați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă necesară de 8 ani corespunzătoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani. Ca atare, nu au mai fost respectate criteriile de tratament egal în salarizare câtă vreme procurorilor din cadrul DNA și DICOT li s-a acordat în mod privilegiat o salarizare corespunzătoare nivelului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu toate că nu îndeplinesc condiția de vechime minimă necesară acestui nivel, iar restul personalului, salarizat prin OUG nr. 27/2006, este pus în mod discriminatoriu, în imposibilitatea de beneficia de această salarizare, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp pentru procurorii din cadrul DNA și DICOT li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
Așadar, apare ca fiind discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul DNA și DICOT cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza OUG nr. 27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută procurorilor din categoria menționată.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin Decizia nr. VI/2007, cu forța obligatorie recunoscută prin art. 329 alin 3 cod procedură civilă, că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură, or tocmai acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul DNA și DICOT. Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de îndeplinire a sarcinilor de serviciu - care revine întregului personal salarizat în baza OUG nr. 27/2006- produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio- profesională și de locul de muncă.
Reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin 1-3 și art. 6 din OUG nr. 137/2000, existența discriminării directe a reclamanților rezultând și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție, și nu în ultimul rând articolele 5,6,8,39 alin 1 lit a, art. 40 alin 2 lit c și lit f, art. 154 alin 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 și respectiv art. 16 alin 1,20,41 și 53 din Constituția României.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților reclamă aplicarea prin analogie, a dispozițiilor art. 11 alin 1 din OUG nr. 27/2006, astfel putându-se realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, cunoscut fiind totodată că art. 3 din Codul civil interzice invocarea lacunei legislative.
Cât privește cererea privind actualizarea prejudiciului conform indicelui de inflație, aceasta este găsită de instanță ca fiind admisibilă, având în vedere prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin 1 din Codul muncii, iar în cauză pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea discriminărilor menționate.
Se va dispune totodată efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, având în vedere prevederile art. 1 din Decretul nr. 92/1976.
Față de ansamblul considerentelor ce preced, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea în întregul ei, urmând a se proceda la admiterea acesteia sub aspectul tuturor capetelor de cerere, cu consecința obligării pârâților la calcularea și la plata drepturilor reprezentând creșterile salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, art. 1, actualizate conform indicelor de inflație, potrivit tabelului cu sumele menționate la fila 25, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, a obligării pârâților la plata a câte 1700 lei pentru fiecare reclamant, actualizată conform indicelui de inflație, potrivit tabelului de la fila 26, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și a obligării pârâților la calcularea și plata drepturilor reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor DNA și DICOT, începând cu luna aprilie 2006 până la înlăturarea discriminării, actualizate conform indicilor de inflație la data plății.
Se va constata totodată că nu s-a solicitat a se face aplicarea prevderilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE acțiunea civilă introdusă de reclamanții, G, toți cu domiciliul procedural ales în O, P-cul nr. 10, județul B în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul În O, P-cul nr. 10,județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
1. OBLIGĂ pârâții la calcularea și plata drepturilor reprezentând creșterile salariale prevăzute de OG nr. 10/2007 art. 1 alin 1 începând cu 1 ianuarie 2007 până la încetarea discriminării, actualizate conform indicilor de inflație, astfel:
- cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006,
- cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007,
- cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007,
procente care corespund tabelului cu sumele menționate la fila 25, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
2. OBLIGĂ pârâții la plata a câte 1700 RON pentru fiecare reclamant, actualizată conform indicilor de inflație la data plății începând cu luna decembrie 2005, potrivit tabelului de la fila 26, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
3. OBLIGĂ pârâții la calcularea și plata drepturilor reprezentând diferențele salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DICOT, începând cu luna aprilie 2006 până la înlăturarea discriminării, actualizate conform indicilor de inflație, la data plății.
DISPUNE efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2008.
Președinte Judecător, Asistent judiciar, Asistent judiciar
- - - - -
Grefier,
Red dcz.
10.10.2008
Dact IC
19ex/20.10.2008
Pt conf 17 com/
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR nr-
Complet C/F/LM
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Președinte - R - judecător
Judecător - -
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol, soluționarea acțiunii civile introdusă de reclamanții G, toți cu domiciliul procedural ales în O, P-cul nr. 10, județul B în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul În O, P-cul nr. 10,județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându - se instanței că prezenta acțiune este scutită de plata taxei judiciare de timbru, reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și văzând și prevderile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de1 octombrie 2008, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 29 septembrie 2008.
Președinte Judecător, Asistent judiciar, Asistent judiciar
- - - - -
Grefier,
Președinte:Florica RomanJudecători:Florica Roman, Eugenia Moșincat Corina Puie
