Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 417/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.417
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector I, împotriva sentinței civile nr.59 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, -.8,.B,.3,.33, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimtul-reclamant prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru și declarat în termen, cât și faptul că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant, la care a atașat în copie decizia civilă nr.581/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
S-a înmânat avocatului recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimatul-reclamant.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune copia adresei nr.2919/12.11.2007 emisă de recurenta-pârâtă și concluzii scrise.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea excepției de prescripție a dreptului la acțiune a intimatului-reclamant.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii intimatului-reclamant, iar în cel de-al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării recurentei-pârâte de a plăti intimatului-reclamant un
salariu de bază mediu, conform copiei adresei depuse astăzi în instanță, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, arată că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenta-pârâtă, având în vedere faptul că obiectul conflictului de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii și art.145 din Contractul colectiv de muncă.
Mai arată că este susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia drepturile salariale suplimentare au fost introduse în salariul de bază lunar, întrucât aceasta nu a prezentat nicio decizie internă și nu a făcut dovada plății acestor sume cu statele de plată.
În ceea ce privește adresa depusă astăzi în instanță de avocatul recurentei-pârâte, arată că aceasta nu poartă semnătura directorului, poartă semnătura unei persoane ce nu avea calitatea de aos emna, a fost întocmită unilateral și nu este rezultatul negocierii directe dintre angajator și sindicat așa cum prevede contractul colectiv de muncă, astfel încât această adresă nu poate fi luată în considerare.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant.
Depune și concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul în replică pentru recurenta-pârâtă, arată că în cadrul SNP SA, având în vedere caracterul de societate multinațională, fiecare detașament are atribuții de a emite acte care să reprezinte voința societății, fără a fi necesar ca aceste acte să fie semnate de directorul general.
În replică, avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, arată că art.1432din Legea nr.31/1990 prevede că reprezentarea societății se face de directorul general sau trebuie să existe o delegație dată de acesta altei persoane pentru ca actul să aibă efecte juridice, iar în cauză nu s-a prezentat un astfel de act.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamantul urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat astfel încât pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Ulterior, reclamantul a precizat acțiunea în sensul că a majorat câtimea pretențiilor la valoarea totală de 6370,60 lei, ce reprezintă actualizarea sumei de 5630 lei, în funcție de rata inflației.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Prin sentința civilă nr. 59 din 8 ianuarie 2008 Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 6370,60 lei reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de pentru anii 2004, 2005 și Paști pentru anii 2005, 2006, actualizate în raport de indicele de inflație. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit. C din Codul Muncii care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, nefiind incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e invocate de pârâtă, conform cărora termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune întrucât prin cererea formulată nu se susține neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Pe fond, acțiunea precizată s-a constatat a fi întemeiată, după cum urmează:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
Reclamantul a renunțat la expertiza încuviințată, iar instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 au înțeles să păstreze
pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimatul-reclamant nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, dar și notele emise ulterior de Comisia Paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004,2005 și 2006 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamantul a fost salariat la "" SA, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând la data de 19.06.2006.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005 și 2006 cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimatul-reclamant nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2006 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005-de 927 RON și înainte de Paștele 2006 de 1047 RON.
În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatului-reclamant cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2006, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantului, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 19.10.2007.
Din considerentele expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.59/08.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va admite în parte acțiunea precizată și va obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3623 lei, reprezentând suplimentări salariale cu prilejul sărbătorilor de C 2004 și
2005 și Paște 2005 și 2006, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la scadența fiecăreia la data plății efective și va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, - - nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 59 din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-, -.8,.B,.3,.33, jud.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3623 lei, reprezentând suplimentări salariale cu prilejul sărbătorilor de C 2004 și 2005 și Paște 2005 și 2006, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la scadența fiecăreia la data plății efective
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./3ex/18.04.2008
Dosar fond - - Tribunalul Prahova
Judecători fond-
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Marilena Panait Cristina Mihaela
