Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4203/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4203
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 194/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA - GRUP reprezentată de avocat, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru a pune concluzii.
Avocat reprezentanta recurentei pârâte SC SA - GRUP, depune delegație de substituire și nu poate pune concluzii întrucât este avocat stagiar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civile nr.194 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de intimata.
S-a admis în parte acțiunea formulata de petentul in contradictoriu cu intimata SC SA B cu sediul în B,-, sector 1.
S-a dispus obligarea intimatei să plătească petentului drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște si cele de C pentru perioada 26.11.2004 - 26.11.2005, în sumă brută de 1954 lei, calculate la nivelul salariului de baza mediu pe societate, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru prima de Paști 2004.
A fost obligată pârâta la 550 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în primul rând faptul că este neîntemeiată excepția invocată de intimată privind prescripția dreptului la acțiune, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora acțiunea este supusă prescripției extinctive de 3 ani și dispoz. art. 283 al.1 lit. e, reclamantul solicitând plata unor drepturi salariale și nefiind vorba de neexecutarea unei clauze stipulată în
De asemenea, s-a respins și cea de-a doua excepție invocată de intimată privind prematuritatea formulării acțiunii, întrucât lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și a modalității de acordare a primelor de P aște și de C nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin de a benefica de aceste suplimentări salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-au avut în vedere prev. art. 168 al.1 din la nivelul SA pe anul 2004m dispoziții care arată că " cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP SA, iar cu minim 15 zile înainte, de fiecare eveniment pentru care se vor acorda suplimentările vor începe negocierile cu I în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, dispoziții menținute și în pe anii 2004-2007, nu mai în cursul anului 2003 prevăzându-se că suplimentările salariale vor fi introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
În ceea ce privește adresa Comisiei Paritare / 18 iunie 2007 și Nota asupra precizării situației Primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA întocmite la data de 31,08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și Federației Sindicale s-a reținut că nu pot fi luate în considerare, întrucât interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispoz, art. 31 din LG.130/1996, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
S-a concluzionat sub acest aspect că prevederile nu pot fi interpretate decât în sensul că numai în cursul anului 2003, drepturile salariale suplimentare reprezentând primele de paște și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar începând cu anul 2004, trebuiau plătite în mod separat, cu ocazia evenimentelor respective, lucru care nu s-a întâmplat.
În privința solicitării intimatei de a se dispune administrarea în cauză a probei expertizei contabile care să stabilească cuantumul drepturilor salariale suplimentare cuvenite petenților, s-a considerat că este neutilă și nepertinentă, din înscrisurile depuse la dosar reținându-se elementele de calcul care să permită cuantificarea drepturilor solicitate, iar pe de altă parte dispoz. art. 168 al.1 din raportează aceste drepturi la salariul deb ază mediu pe SA și nu la salariul brut pe unitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând- ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului dep rescripție d de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Lg. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 29119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Instanța de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a lămuri aceste aspecte privind salarizarea recurentului în raport de suplimentările salariale solicitate.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civlă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Se invocă necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art.283 din.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate efectiv salariaților,obiectul acțiunii fiind plata unor drepturi salariale.
Conform art.287 Codul muncii,angajatorului îi revine sarcina probei în cadrul litigiilor de muncă.
Cu privire la dovada achitării unor drepturi salariale,dispozițiile codului muncii sunt stricte,art.163 prevăzând clar înscrisurile prin care se face dovada achitării drepturilor salariale respectiv state de plată sau orice documente justificative care demonstrează în mod indubitabil efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Nu poate fi primită nici critica neefectuării unei expertize judiciare contabile pentru a se putea face dovada plății suplimentărilor salariale, deoarece recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv ștate de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, așa cum instanța de recurs a dispus prin încheiere, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și nu a făcut dovada plății efective către salariat a drepturilor pretinse începând cu anul 2004.
Cu privire la solicitarea recurentei de a se efectua expertiză contabilă pentru dovedirea motivelor de recurs,Curtea constată că în această fază,în conformitate cu art.305 Cod procedură civilă să se producă probe noi cu excepția înscrisurilor.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 194/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
12.06.2008
Red.jud.-
Tehn.AS/2 ex.
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
