Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4335/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4335

Ședința publică de la 25 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristina Raicea

JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu

JUDECĂTOR 3: Marin Covei

Grefier - -

*****************************

Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 162 din 4 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a ședință care a învederat cererea formulată de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, după care;

Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.

CURTEA

Asupra recursului de față;

La data de 19.03.2008 reclamanții, s-au adresat Tribunalului Dolj Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cu o cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Mehedinți solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica, in procent de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația de baza brută lunar, actualizat cu indicele de inflație, începând cu luna martie 2007 până în prezent, actualizată cu rata inflației, și pe viitor,

În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au calitatea de personal de specialitate și că art. 47 din legea nr. 50/1996 a prevăzut că magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, după care prin OUG nr. 83/2000 a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare.

S-a mai arătat ca întrucât OG nr. 83/2000 reprezintă o ordonanța ordinara, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât printr-o lege organica au fost încălcate dispozițiile art. 114 din Constituția României, in vigoare la acea data, precum si dispozițiile Legii 24/2000.

S-a mai arătat ca dispozițiile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate dar si pe cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a drepturilor omului si a libertăților fundamentale, acest spor reprezentând un bun in înțelesul convenției.

La 23.04.2008 reclamanții au precizat obiectul cererii de chemare în judecată arătând că solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica, in procent de 50% prevăzut de art.47 din legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația de baza brută lunar, actualizat cu indicele de inflație, începând cu 01.02.2007 și până la data plății efective, și pe viitor.

Curtea de APEL CRAIOVA, prin sentința nr. 162 din 04 decembrie 2008, admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, ,. în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Ministerul Justiției. Și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, prevăzută de art. 47 din Legea 50/1996, începând cu 01.02.2007 -04.12.2008 și pe viitor, sume actualizate în raport de indicele de inflație la data plății. Cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.

A respins cererea privind plata dobânzii.

A respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că ca reclamanții au calitatea de personal de specialitate în cadrul Tribunalului Mehedinți și că art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.

Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.

Cum OG nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.

Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială(lit.i)

În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.

Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.

Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".

Și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 se constată că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.

Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".

Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, precum și alte situații specifice stabilite prin lege"

Împotriva sentinței declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o ca netemeinică și nelegală,

Motivându-și recursul, Ministerul Justiției arată că hotărârea pronunțată este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct.9 Cod procedură. civilă, în sensul că instanța în mod greșit admis acțiunea reclamanților pentru perioada ulterioare datei de 01.02.2007, având în vedere că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală.

A susținut, de asemenea, că decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost interpretată în mod greșit de către prima instanță, în condițiile în care pe data de 01 februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG nr. 8 din 24 februarie 2007, prin dispozițiile art. 30 din acest act normativ prevăzându-se faptul că se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 108, alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit, de către Guvernul României, în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.

Prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.

Or, prin OG nr. 83/2000 au fost abrogate unele dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din prevederile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000 privind prevederile de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.

Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă, în temeiul legii de abilitare, a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.

În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut că a fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000.

Pe de altă parte, prin decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în interesul legii, că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadru autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.

Susținerea recurentului Ministerul Justiției, în sensul că decizia în interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamanților doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8/24.01.2007, sunt, de asemenea, neîntemeiate deoarece, considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.

În considerarea celor prezentate, instanța apreciază recursul ca nefundat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 162 din 4 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și reclamanții, .

Decizie irevocabil.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud.

2 ex/IE/02.07.2009

fond:

Președinte:Cristina Raicea
Judecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Marin Covei

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4335/2009. Curtea de Apel Craiova