Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 435/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6383/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.435/
Ședința publică de la 27.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți TRIBUNALUL PRAHOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.1263/17.04.2008 pronunțate de TRIBUNALUL PRAHOVA -Secția Civilă în dosarul nr.- în contradictoriu cu intimații-reclamanți A, -, -, -, -, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1263/17.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL PRAHOVA - Secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Justiției; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor; a respins acțiunea formulata de reclamanți de paratul Ministerul Economiei si Finanțelor, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a admis in parte acțiunea formulata de reclamanții A, -, -, R, -, -, prin reprezentant, impotriva paraților, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, TRIBUNALUL PRAHOVA si, in consecința, a obligat in solidar parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI si TRIBUNALUL PRAHOVA sa plătească fiecărui reclamant diferentele de salarii calculate pe baza valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica si a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege corectate periodic in raport de evoluția preturilor de consum in condițiile stabilite de lege pentru determinarea si corecția valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica, precum si operarea in cartea de munca, astfel: pentru perioada 01.10.2004- 31.12.2004 la valoarea de referința sectoriala de 238 lei conform OUG nr. 123/2003; pentru perioada 01.01.2005-30.09.2005 la valoarea de referința sectoriala de 264,7 lei conform OG nr.9/2005; pentru perioada 01.10.2005- 31.01.2006 la valoarea de referința sectoriala de 297,4 lei conform OG nr. 9/2005; pentru perioada 01.02.2006-31.08.2006 la valoarea de referința sectoriala de 312,3 lei conform OG nr.3/2006; pentru perioada 01.09.2006- 31.12.2006 la valoarea de referința sectoriala de 331 lei conform OG nr. 3/2006; pentru perioada 01.01.2007 -31.03.2007 la valoarea de referința sectoriala de 358 lei conform OG nr. 10/2007; pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referința sectoriala de 365 lei conform OG nr. 10/2007; pentru perioada 01.10.2007 -31.12.2007 la valoarea de referința sectoriala de 405 lei conform OG nr. 10/2007 in raport cu valoarea de referința sectoriala pentru care au fost calculate salariile in perioadele sus menționate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariați la Judecătoria Câmpina indeplinind funcții de magistrați, grefier, personal auxiliar de specialitate si conex de specialitate.
Potrivit art. 1/1 din 50/1996 modificata, indemnizațiile pentru magistrați si salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcții de demnitate publica alese si numite din cadrul autorităților legislativa si executiva, valoarea corectata periodic in raport cu evoluția preturilor de consum in condițiile stabilite de prevederile legale.
In baza art. 2 din 154/1998, dispozițiile acestei legi se aplica persoanelor care ocupa funcții de demnitate publica si celor angajate pe baza de contract individual de munca in sectorul bugetar.
De asemenea OUG nr. 123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr. 10/2007 au prevăzut pentru persoanele care indeplinesc funcții de demnitate publica creșteri ale valorii de referința sectoriala de la 238 lei la 405 lei.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauza rezulta ca reclamanții sunt salariați la Judecătoria Campina indeplinind funcții de magistrați, personal auxiliar de specialitate si conex de specialitate, funcții in baza cărora nu au beneficiat incepand cu 01.10.2004 de majorarea valorii sectoriale prevăzuta de OUG nr. 123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr. 10/2007.
Ca atare, atat timp cat reclamanții fac parte din categoria personalului bugetar si care indeplineste funcția de demnitate publica, facand parte din organul puterii judecătorești, iar aceștia nu au beneficiat si nu beneficiază de creșterile valorii sectoriale prevăzuta de ordonanțele de guvern sus menționate inseamna ca are loc o discriminare intre reclamanți in calitate de magistrați si personal auxiliar care indeplinesc funcții de demnitate publica si celelelate persoane care indeplinesc funcții de demnitate publica alcătuind puterile legislative, executive si care beneficiază de aceste majorări ale valorii de referința sectoriala, existând deci un tratament discriminatoriu intre aceleași categorii de persoane care indeplinesc funcții de demnitate publica, creându-se o inechitate prin favorizarea unora si defavorizarea altora.
Mai mult chiar, in condițiile in care reclamanții desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publica ca si celelalte persoane care desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publica in cadrul puterii legislativa, executive, este normal si firesc ca si reclamanții sa aiba dreptul la o plata egala pentru munca egala pe care o desfășoară ca si ceilalți salariați care indeplinesc funcții de demnitate publica, plata care include cu titlu de drepturi salariale si creșterile valorii sectoriale.
De altfel, nu exista nici o justificare obiectiva care sa justifice vreun scop legitim pentru a se majora valoarea sectoriala in favoarea unor salariați ce indeplinesc anumite funcții de demnitate publica si nemajorarea valorii sectoriale in a celorlalți salariați ce indeplinesc aceleasi funcții de, demnitate publica, intrucat OUG nr. 123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr. 10/2007 nu prevăd nici o justificare in acest sens si nici un scop anume care sa justifice majorarea valorii sectoriale numai in cazul anumitor categorii de salariați ce indeplinesc funcții de demnitate publica in detrimentul altor salariați, astfel incat se creează o discriminare in cadrul aceleasi categorii de salariați ce indeplinesc funcții de demnitate publica, având drept scop inlaturarea dreptului reclamanților la plata egala pentru munca egala.
Apărările paraților ca reclamanții au beneficiat de majorarea valorii de referința sectoriala prevăzuta de OG nr. 23/2005 si ca actele normative invocate de reclamanți vizează alte categorii de salariați de care nu exista o situație discriminatorie sunt neintemeiate, deoarece pe de o parte, pretențiile reclamanților vizează printre altele, OUG nr. 123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr. 10/2007, iar pe de alta parte tratamentul discriminatoriu se analizează si se verifica in raport de salariații care fac parte din aceeași categorie, respectiv care indeplinesc funcții de demnitate publica.
Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Justiției, cu motivarea ca exista identitate intre persoana paratului si cel despre care se pretinde a fi obligat in raportul juridic dedus judecații, atat timp cat reclamanții fac parte din cadrul acestui minister care are obligații de propriii salariați, derivând din raporturi de munca, inclusiv cu privire la plata diferentelor salariale solicitate.
Totodată, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor si a respins acțiunea de acesta din urma ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva în condițiile în care între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentinței au formulat cereri de recurs, recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și TRIBUNALUL PRAHOVA.
Prin recursul său, Ministerul Justiției și Libertăților, critică sentința recurată pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Solicită recurentul casarea hotărârii în virtutea prevederilor art. 304 alin 4 Cod Procedură Civilă.
Instanța de fond a admis acțiunea reclamanților în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar. Nu există temei legal pentru acordarea valorii de referință sectorială arătată de sentința primei instanțe judecătorilor.
Acordarea prin hotărârea pronunțată de către instanță de fond a unei valori de referință sectorială majorată față de cea prevăzută de OG 27/2006 însemna ca aceasta a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor.
2. Hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA este criticabilă și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă după cum urmează:
Potrivit art. 11 din Legea nr. 50/1996, forma actualizată la 20.05.2002:" (1) pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția preturilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
Analizând anexele 1 și 2 din prezenta lege, se constată că magistrații și personalul auxiliar au avut aceeași valoare de referinta sectorială, 1.1480.000, existând diferențe numai în ceea ce privește coeficienții de multiplicare.
De asemenea în temeiul art.2 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, indemnizațiile acestora au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă prin Legea nr.347/10 iulie 2003, prin care a fost aprobată OUG nr.177/2002, articolul 2 fost modificat urmând să aibă următorul conținut:(1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență."
Prin art. 50 din OUG nr.177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.11 șl dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.
De asemenea, prin OUG nr. 27/2006 a fost abrogată OUG nr. 177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea nr. 56/1996, dispoziții privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor înaltei Curți de Justiție, cuprinse în Legea nr. 154/1998, art.56 din Legea nr. 317/2004, precum și orice alte dispoziții.
Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, care a modificat art. 2 nr. 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru functiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr.177/2002, OG nr. 23/2005 si OUG nr. 27/2006.
De altfel, începând cu 1 ianuarie 2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art. 5 din Legea nr.154/1998 fiind abrogat prin art.15 din OUG nr. 24/2000.
Ori, prin legea specială prin care au fost stabilite ulterior drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, respectiv OUG nr.27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, nu au fost diminuate drepturile în discuție, acestea fiind majorate față de cuantumul prevăzut în reglementarea anterioară.
Astfel, prin acest act normativ, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, personalului asimilat acestora, potrivit legii, judecătorilor din cadrul Inaltei Curți de Casație și Justiție, magistraților asistenți, și asistenților judiciari au fost majorate după cum se cunoaște cu un procent de 40% față de cele prevăzute în OUG nr.177/2002, prin mărirea coeficienților de ierarhizare prevăzuți pe grad de instanță, în raport de funcția deținută, și prin instituirea dreptului la spor de vechime în muncă și primă de concediu.
Or, dacă Legea nr.303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc prin lege, acest lucru fiind înfăptuit prin actul normativ special la care ne-am referit anterior, pretențiile reclamanților de a fi salarizați conform unor acte normative care nu li se adresează sunt în mod vădit neîntemeiate.
Pe de altă parte, actele normative care stabilesc drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor și a celuilalt personal prevăzut de acestea, în sens contrar celor susținute de reclamanți, au fost emise cu respectarea dispozițiilor Constituției, ale Legii nr. 24/2000 și a Normelor metodologice date în aplicarea acesteia.
Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială invocată de reclamanți. De altfel, Legea nr.154/1998 cât și celelalte acte normative care au reglementat ulterior drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcții publice alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, invocate de reclamanți ca temei al susținerii pretențiilor formulate, nu prevăd pentru aceștia și alte drepturi salariale în afară de indemnizația stabilită în cuantum fix.
Prin recursul declarat, recurentul-pârât TRIBUNALUL PRAHOVA formulează asupra sentinței atacate următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești - magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, personal contractual precum și drepturile de care aceștia beneficiază este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal. Astfel, magistrații beneficiază de o indemnizați lunară și alte sporuri prevăzute de OG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Temeiurile legale pe care reclamanții isi intemeiaza acțiunea sunt prevăzute in legi si ordonanțe abrogate, astfel ca nu mai pot produce efecte juridice.
Astfel, Legea 50/1996 a fost abrogată prin art.30 din OG 8/2007, deci nu mai produce efecte juridice.
Mai mult legea nr. 154/1998 privind stabilirea salariilor de baza din sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica prevede expres ca:, personalul de specialitate juridica prevăzut in legea 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor cu modificările si completările ulterioare, cu excepția funcțiilor de demnitate publica, altele decât cele ocupate de judecători si procurori.
Ordonanța Guvernului nr.2/2000 a fost respinsa prin Legea nr. 13/2002, iar OG 9/2005 nu s-a aplicat, a fost suspendata prin OUG nr.63/2005 pentru reglementarea unor masuri de reducere a cheltuielilor de personal in anul 2005.
Analizand sentinta recurata, prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursurile sunt fondate, urmand a fi admise, in sensul modificarii in tot a hotararii si respingerii actiunii ca neintemeiata.
Reclamanții au solicitat să se constate că OUG nr. 123/2003, OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 si OG nr. 10/2007, care au un domeniu de aplicare stabilit de legiuitor în privința salarizării unor categorii profesionale bine definite (personal bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 și personal salarizat în baza Legii nr.154/1998, precum și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică) li se aplică și lor, pe motiv că s-a creat o nejustificată și disproporționată discriminare între categorii profesionale aflate în situații identice.
OUG nr. 123/2003, OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 prevad crestei salariale pentru personalul salarizat in baza OUG nr. 124/2000 si a Legii nr. 154/1998.
Art. 1 din OG nr. 10/2007 prevede ca "in anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape"
Or, argumentația propusă de intimatii reclamanți este greșită, câtă vreme fiecare dintre categoriile profesionale menționate sunt salarizate în baza unei legi speciale, în baza unui statut propriu.
Fiecare dintre aceste categorii profesionale este salarizată din aceeași sursă, dar diferit, pornindu-se de la importanța muncii prestate, de la răspunderea și complexitatea activității, de la interdicțiile stabilite prin lege, legiuitorul avand prerogativa constitutionala de a stabili modul de salarizare pentru fiecăre categorie socio-profesionala in parte. În atare situație, indexările acordate la nivelul anilor 2004-2007 diferitelor categorii de bugetari, mai puțin personalului din sistemul justitiei, sunt justificate în fiecare caz în parte și nu pot fi extinse prin analogie situației acestei categorii profesionale.
Deși reclamanții au invocat discriminarea, în speță existența vreunei discriminări între intimații reclamanți și alte categorii de salariați bugetari nu poate fi reținută, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.2 din OG nr.137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Simpla apartenență a personalului din sistemul justitiei la categoria socială a salariaților bugetari nu constituie o situație premisă pentru a se constata că se găsesc în situație comparabilă cu cei care au recunoscute prin legile de salarizare speciale drepturi bănești suplimentare, iar nu fundamentale, constând în indexări față de indicele de inflație.
Aceasta este și practica Curții Constituționale care a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada pentru care le acordă.
Mai retinem ca reclamantii nu pot invoca discriminarea decat prin raportare la o categorie de salariati care se afla in situatii comparabile. Or, acestia se raporteaza la persoane care beneficiaza de un alt statut, presupunand alte drepturi si obligatii. Nu se poate pretinde aplicarea unui drept prevazut de legiuitor in favoarea unei categorii salariale, atat timp cat in privinta altor aspecte situatia este diferita.
Curtea constata ca nu este incident niciunul dintre criteriile de discriminare stabilite de lege, iar un alt criteriu nu poate fi identificat.
Mai mult decat atat, pretinsa discriminare intre reclamanti, pe de o parte, si alte categorii socio-profesionale, pe de alta parte, nu poate constitui un temei pentru acordarea acestor indexari, Curtea fiind tinuta sa respecte Decizia nr. 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale a Romaniei, prin care s-a statuat ca instanțele judecătorești nu au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art. 312.proc.civ, raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica in parte sentinta atacata si va respinge actiunea indreptata impotriva paratilor Ministerul Justitiei si Libertatilor, Curtea de Apel P si TRIBUNALUL PRAHOVA, ca neintemeiata. Vor fi mentinute dispozitiile referitoare la lipsa calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva sentinței civile nr.1263/17.04.2008 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A, -, -, R, -, -, prin reprezentant, și intimații-pârâți CURTEA DE APEL PLOIEȘTI,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL PLOIEȘTI și TRIBUNALUL PRAHOVA, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
dact.:
2 ex./03.02.2010
Jud.fond:
R
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
