Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 440
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
Grefier:- -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții, recurenta I, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta a OG, recurenta, recurenta (), recurenta, recurenta, recurenta (), recurenta -, recurenta, recurenta (), recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurentul, recurenta, recurenta -, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta S, recurenta, împotriva sentinței civile nr.102/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimata CURTEA DE APEL GALAȚI, intimata TRIBUNALUL GALAȚI, intimata CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publica din data de 09.06.2008, când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat soluționarea cauzei la data de 11.06.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 103/24.01.2008 a Tribunalului Galați, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți față de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, recurenta I, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta a OG, recurenta, recurenta (), recurenta, recurenta, recurenta (), recurenta -, recurenta, recurenta (), recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurentul, recurenta, recurenta -, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta, recurenta S, recurenta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 07.11.2007 reclamanții, I, a OG, (), (), (), S, reprezentant legal cu sediul ales în G- au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de apel G, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților să calculeze și să plătească drepturile reprezentând diferența de spor de fidelitate, începând cu noiembrie 2004, drepturi actualizate la data plății, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor.
În fapt s-a arătat că prin OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a fost stabilit un cuantum al sporului de fidelitate pentru magistrați.
Prin OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, personalul auxiliar beneficiază de alți coeficienți ai sporului de fidelitate. Este de observat că pe lângă diferența de 5 până la 10 procente în fidelitate se acordă pentru magistrați începând de la 3 ani vechime în instituție, iar pentru personalul de la 5 ani vechime în instituție.
Prin aceasta apare o discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate întrucât ne desfășurăm activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești așa cum s-a recunoscut și de către Ministerul Justiției prin adresa 59955/01.05.2007. Prin respectiva adresă se precizează chiar că egalizarea cuantumului sporului de fidelitate este unul dintre amendamentele propuse chiar de către Ministerul Justiției.
În conformitate cu prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea discriminării" " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție care să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii" trebuie respectate cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulteriore. Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de cele ale personalului auxiliar, precum și sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați personal auxiliar.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are au nici o atribuție legată de plata unor drepturi de natură salarială către reclamanți și nici de a include anumite sume în buget, așa cum rezultă din legile lor de organizare. Elaborarea proiectului de buget revine ordonatorului de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice, are, potrivit disp. HG 736/2003, art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 și art.19 din Legea 500/2002, atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, însă hotărârea judecătorească le este opozabilă în temeiul legii. Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale a acestui pârât.
Situația invocată de reclamanți nu face incidente dispozițiile OG nr.137/31.08.2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art. 1 din OG nr.137/2000, în România principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării trebuie să fie garantat în special în exercitarea anumitor drepturi, printre care și cel de a primi un salariu egal pentru muncă egală. Exercitarea drepturilor privește persoanele aflate în situații comparabile.
Ordonanța de Urgență nr.137/2000 definește în art.2 discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau performanță pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
În mod evident, magistrații și personalul auxiliar nu sunt două categorii de personal aflat în situații comparabile sau analoage. Statutul lor este reglementat prin legi diferite, condițiile de numire și recrutare sunt total diferite, pentru a nu mai vorbi despre atribuțiile, răspunderea, riscurile, incompatibilitățile și interdicțiile stabilite pentru cele două categorii. Singura asemănare, este așa cum în mod corect s-a remarcat, că își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași instituții.
De altfel, reclamanții beneficiază de acel spor de fidelitate, dar în procent diferit de cel al magistraților.
Instanța apreciază, așa cum s-a reținut și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite de salarizare a acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică, potrivit disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă, pentru următoarele motive.
Au considerat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, fiind obligat să asigure alocarea fondurilor necesare.
Pe fond, au arătat că în cauza de față, exercitarea drepturilor privește persoanele aflate în situații comparabile, care își desfășoară activitatea în același sistem, unde sporurile nu trebuie să fie diferențiate față de situația de fapt.
Conform celor două legi de salarizare, valoarea de referință a celor două categorii de salariați este aceeași, distincția făcându-se prin coeficientul de multiplicare.
Nu poate fi reținută astfel susținerea primei instanțe cu privire la faptul că răspunderea, riscurile, incompatibilitățile, interdicțiile stabilite pentru cele două categorii sunt diferite, având în vedere că ambele categorii de salariați au acces la toate actele întocmite, iar munca personalului auxiliar constituie un sprijin în desfășurarea activității magistraților.
Dacă s-ar face o paralelă între cele două legi, se va constata că atât unii cât și ceilalți au aceleași obligații, răspunderi și îngrădiri.
Se creează astfel o vădită discriminare între magistrați și personalul auxiliar de specialitate întrucât își desfășoară activitatea în aceleași condiții în unitățile judecătorești.
Intimata Curtea de Apel Galația formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat întrucât nu există discriminare între judecători și personalul auxiliar, nefiind întrunite cerințele art. 1 alin. 2 din OUG nr. 137/2000.
De asemenea, a formulat întâmpinare și pârâta intimată Ministerul Justiției, solicitând respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul Galați nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurenți, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, se apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
Astfel, legea aplicabilă în cazul de față este Legea nr. 500/2002.
Conform disp. art. 19 din această lege, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a exercita un control față de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, potrivit acestui act normativ, instituția care are sarcina de a realiza prevederile bugetare și de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este Guvernul.
Una din atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, prevăzute de art. 19 litera g din Legea nr. 500/2002, este de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului și de a furniza Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Ori, disp. art. 28 din aceeași lege prevăd că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite care sunt cei arătați prin disp. art. 20.
Procedura prevăzută de art. 34 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002 este în sensul că ordonatorii principali de credite au obligația de a depune la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele, pentru anul bugetar următor iar Ministerul Finanțelor publice trebuie să le examineze și să poarte discuții cu ordonatorii principali de credite.
Atât timp cât proiectul bugetului de stat se aprobă prin lege, nu se poate institui o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de a asigura fondurile necesare efectuării plății sumei solicitate, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii întregii proceduri prevăzută de legea specială în materie, procedură descrisă mai sus.
În ce privește fondul cauzei, hotărârea primei instanțe este corectă din toate punctele de vedere.
Nu se apreciază că sunt incidente, în cauză, dispozițiile nr.OUG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Art. 2 din nr.OUG 137/2000 definește discriminarea ca fiind orice deosebire, excludere, restricție pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială care au ca scop sau ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege ori în domeniul vieții publice.
Magistrații și personalul auxiliar de specialitate nu sunt două categorii de personal aflată în situații comparabile sau analoage.
Astfel, conform disp. art. 73 din Legea nr. 303/2004, stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.
De asemenea, potrivit disp. art. 59 din Legea nr. 567/2004, stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea actului de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice.
Conform disp. art. 1 din nr.OUG 137/2000, exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
Potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat se analizează în sensul stabilirii dacă persoanele se află în situații comparabile, nu neapărat similare.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a interpretat art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă (cauza Fredin/, / și altele )
Ori, așa cum s-a arătat mai sus și corect au susținut intimatele pârâte, cele două categorii de personal, a magistraților și a personalului auxiliar, nu se află în situații comparabile, așa cum susțin recurenții reclamanți iar diferența arătată își găsește astfel o justificare rezonabilă.
De altfel, reclamanții beneficiază de spor de fidelitate fiind diferit doar procentul față de sporul de fidelitate acordat magistraților și vechimea pentru care se acordă, ceea ce nu înseamnă nicidecum discriminare, dreptul în sine fiind recunoscut.
Prin adresa nr. 59955/2007 a Ministerului Justiției s-au făcut doar propuneri de modificare a legii însă se precizează, în ultimul alineat, că se va putea beneficia de sporul de fidelitate în cuantumul propus numai dacă Legea de aprobare a nr.OG 8/2007 va fi adoptată cu amendamentele propuse de Ministerul Justiției.
Curtea nu reține ca întemeiată susținerea recurenților în sensul că, dacă s-ar face o paralelă între cele două legi, s-ar observa că atât unii cât și ceilalți au aceleași obligații, răspunderi și îngrădiri.
Într-adevăr, activitatea desfășurată de personalul auxiliar constituie un sprijin pentru magistrați, însă, potrivit art. 1 din Legea nr. 303/2004, magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărăii intereselor generale ale societății, a ordinii de drept precum și a libertăților și drepturilor cetățenilor.
Astfel, făcând o paralelă între rolurile celor două activități în scopul înfăptuirii justiției, se observă diferențele chiar prin definiția dată de legiuitor celor două activități.
Așa cum a statuat și Curtea Constituțională, stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici discriminări nici privilegii.
În acest context, nu se consideră că ar avea relevanță faptul că, până la apariția OG nr. 27/2006 și OG nr. 8/2007 atât magistrații cât și personalul auxiliar au beneficiat de același spor de fidelitate, întrucât sporul nu a fost eliminat, ci doar este diferit sub aspectul cuantumului și a modalității de acordare în funcție de vechime.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că recursul este nefondat corect acțiunea fiind respinsă de prima instanță, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 și 2 din OUG nr. 137/2000, ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României.
În consecință, se va respinge ca nefondat recursul în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, I, a OG, (), (), (), S, reprezentant legal cu sediul ales în G-, împotriva sentinței civile nr.103/24.01.2008 a Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11.06.2007.
Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Aflată în concediu de odihnă Aflată în concediu de odihnă
.disp.art.261 pct.2 pr.civ..disp.art.261 pct.2 pr.civ
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Fond:
Red.
Tehnored.
7.07.2008/2 ex.
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Ion Ioneci
