Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 449/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 449/2008
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, ÎMPOTRIVA SENTINȚEI NR. 1155/2007 PRONUNȚATĂ DE Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind formulate alte cereri, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamanții și alții au solicitat să fie obligați pârâții Tribunalul Alba și Ministerul Justiției să le plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești, urmând a se face mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Reclamanții au mai solicitat să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
În motivarea cererii au arătat că este justificată acordarea sporului de confidențialitate în condițiile în care gestionează informații clasificate, în cauză fiind incidente prevederile art.3 din Legea 444/2006, art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 și art.20 alin.3 din Legea nr. 656/2002, precum și art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000 și art. 3 din OG nr. 19/2006.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că legea de salarizare a personalului auxiliar de specialitate nu prevede acordarea sporului în discuție.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, personalul de specialitate neaflându-se într-o situație compatibilă cu categoriile profesionale care primesc acest spor. Textele de lege invocate nu li se aplică reclamanților, eventuala acordarea a sporului fiind de competența legiuitorului. Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care acesta beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale și nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți nici în Legea nr. 50/1996 și nici în OG nr.8/2007.
Prin sentința civilă nr. 1155/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, fiind respinsă acțiunea formulată împotriva acestui pârât. De asemenea a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți și împotriva pârâților Curtea de Apel Alba -I și Tribunalul Alba.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care au calitatea de ordonatori principali de credite, deci nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Reclamanții au solicitat acordarea unui spor pe care lege îl prevede doar în beneficiul altor categorii de personal, întemeindu-și pretențiile pe existența unei discriminări ce rezultă din conținutul legilor speciale care prevăd acordarea acestui spor personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamații sunt salariați conform OG nr.8/2007 care nu prevede acordarea acestui spor. Potrivit art. 78 alin.1 din Legea 567/2004 personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, astfel că păstrarea confidențialității este o obligație prevăzută prin natura postului ocupat.
Legiuitorul este singurul care poate stabili în ce măsură sporul în discuție se acordă unor anumite categorii de salariați. Între reclamanți și categoriile profesionale care primesc acest spor nu există o situație compatibilă datorită conținutului concret și diferit al atribuțiilor de serviciu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, considerând că au dreptul legal la plata sporului în discuție. În acest sens arată că, prin dispozițiile art.15 al.1 din OG 6/2007 s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de 15% se acordă nu numai categoriei de personal publici prevăzute în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici inclusiv reclamanților care gestionează informații clasificate.
Pârâta Curtea de Apel Alba -I prin întâmpinare depusă în această fază procesuală, a solicitat respingerea recursului arătând că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Aiud. Legea salarizării acestei categorii de personal a fost până la data de 04.02.2007 Legea nr. 50/1996, iar de la această dată OG 8/2007. Nici unul dintre aceste acte normative nu prevăd acordarea categoriei de personal din care fac parte reclamanții a unui spor de confidențialitate, situație în care cererea reclamanților este lipsită de suport legal.
De asemenea, reclamanții nu pot beneficia de acest spor conform art. 3 din Legea 444/2006 sau art.13 din Legea 10/2007, întrucât nu fac parte din categoriile profesionale la care se referă aceste acte normative. Aceștia nu au nici acces la informații clasificate, nedeținând certificate de acces, iar instituția la care își desfășoară activitatea nu operează cu informații clasificate care să presupună nevoia de acces a reclamanților la astfel de documente.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat acordarea sporului de confidențialitate, apreciind că sunt îndreptățiți la plata acestui spor, dat fiind că se află într-o situație discriminatorie în raport de alte categorii socio-profesionale care beneficiază de acest spor și care fac parte din sistemul bugetar, reclamanții susținând că au obligația de confidențialitate, fără ca acesta să se traducă într-o obligație corelativă de plată.
Principiul nediscriminării este un principiu general al dreptului comunitar, menționat expres în Tratatul Comunității Europene.
La fel ca și celelalte state membre, România trebuie să fie pregătită să aplice și în domeniul salarizării principiile atât din punct de vedere legislativ cât și administrativ și al puterii judecătorești.
În legislația românească - la nivel de principiu - se statuează în art. 5 din Codul Muncii egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii. Este astfel interzisă orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat bazată de criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală.
Acest principiu general își găsește corelativul în dispozițiile exprese ale art. 154 alin. 3 Codul Muncii.
Se poate observa că în esență cele două texte de lege dau eficiență principiilor regăsite în legislația europeană și din dorința de a fi cât mai clare și cât mai concise, enumeră toate posibilele criterii ce ar putea conduce la o discriminare în ce privește tratamentul egal și nediferențiat și în ce privește plata salariului pentru muncă depusă.
Înlăturarea discriminării nu înseamnă acordarea unui salariu nediferențiat pentru salariații care desfășoară o muncă cu aceeași calificare, dar în condiții de muncă diferite și în sisteme socio-economice diferite.
Există însă situații în care obligația de confidențialitate este inclusă în chiar structura postului, ceea ce presupune o altă grilă de salarizare raportat la importanța activității desfășurate de angajat, dar și raportat la impactul acestor activități asupra întregului sistem național.
În acest fel în România s-au născut mai multe sisteme de salarizare, plecând de la cele general prevăzute în Codul Muncii și detaliate în contracte colective de muncă pe diferite ramuri și terminând cu cele prevăzute pentru sectorul bugetar, pentru diferite categorii de persoane care lucrează în acest sector.
În mod constant, în sistemul național de salarizare s-au stabilit prin reglementări speciale modalități de salarizare distincte între diferite categorii de personal plătite de la bugetul statului.
Stabilirea unor sisteme de salarizare distincte este în concordanță cu OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în sensul acestui act normativ prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință exercitată pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect înlăturarea recunoașterii sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului, a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în orice domeniu al vieții publice.
Exercitarea drepturilor enunțate de OG nr. 137/2000 privește persoanele aflate în situații comparabile, aspect reglementat de această ordonanță și regăsit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În cazul adoptării unor sisteme de salarizare diferite, raportat la conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu nu se mai poate vorbi de o discriminare, întrucât nu mai există o situație comparabilă.
Prin tratamentul diferențiat stabilit prin sisteme de salarizare diferite, funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale angajatului din fiecare sector de activitate, raportat la importanța socială, economică și publică a activității desfășurate, nu se instituie un tratament discriminatoriu.
Principiul egalității în fața legii nu presupune uniformizarea salariilor și nici adoptarea unor reglementări diferențiate pentru angajații care au aceeași pregătire profesională, dar prestează o astfel de muncă în sectoare diferite. Situațiile deosebite în care se găsesc diferite categorii de salariați determină și soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestuia, fără ca aceasta să încalce principiul egalității, întrucât acest principiu nu impune uniformizarea salariilor ci egalitatea de șanse și tratament.
În raport de cele menționate anterior în mod corect a reținut prima instanță că conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă.
Această situație nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, atâta vreme cât pe lângă obligațiile specifice funcției salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care li se adresează numai lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați, indicate de reclamanți.
Pe de altă parte, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 108/2006 a reținut, în esență, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție, diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar, reprezentând opțiunea legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
De asemenea, prin Decizia nr. 239/2003 a aceleași Curți Constituționale, s-a stabilit că în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție, dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de personal, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității reglementat de art. 6 din Constituție și de reglementările internaționale.
În consecință, tribunalul a respins în mod temeinic și legal acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere împrejurarea că aceștia nu fac parte din categoriile profesionale reglementate de art. 3 din Legea nr. 444/2006, iar acordarea unor sporuri este o opțiune exclusivă a legiuitorului.
Față de cele menționate, soluția pronunțată de tribunal fiind dată cu respectarea prevederilor legale, neputându-se reține un caz de discriminare, negăsindu-ne în nici unul din cazurile care atrag casarea sau modificarea sentinței din cele reglementate de art. 304 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va dispune respingerea recursului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, ÎMPOTRIVA SENTINȚEI NR. 1155/2007 PRONUNȚATĂ DE Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2ex/07.05.2008
,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
