Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4513/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2665/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4513/
Ședința publică de la 17.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS împotriva sentinței civile nr.21/LM/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/2004, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al recurentei-pârâte depune la dosar certificat de grefă privind sentința comercială nr.1786/25.03.2009 prin care s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei - -.
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 22.04.2009, recurenta - - Bac riticat sentința civilă nr.21/LM/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr-, invocând dispozițiile art.299, art.3021, art.303 al.1 și art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut, în esență, că primele de Paști și C au fost incluse în salariile de bază ale angajaților pe intervalul cuprins între 2003-2008, împrejurare ce împiedică în mod obiectiv acordarea lor, încă o dată, prin hotărârea judecătorească criticată.
Intimații-reclamanți, și nu au formulat întâmpinare.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.21/LM/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr-, format ca efect al disjungerii, dispusă prin sentința civilă nr.1558/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă în parte acțiunea formulată de intimații-reclamanți, recurenta fiind obligată la plata contravalorii primelor de Paști și C și la suportarea contravalorii cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluției, Tribunalul Giurgiua susținut că prin calculele expertului s-a probat neincluderea primelor în salariile intimaților-reclamanți începând cu anul 2004, hotărârea Comisiei paritare din 6.11.2007 nefiind validă din perspectiva art.38 alinl2 Codul muncii, sindicatul depășindu-și atribuțiile.
În pagina a V-a a considerentelor sentinței de fond, apare fraza "sub aspectul opozabilității aceleiași hotărâri reclamantului se constată că acesta nu mai are calitatea de salariat al pârâtei, astfel încât efectele hotărârii nu se pot răsfrânge asupra acestuia, atât timp cât nu mai are statut de angajat cu contract de muncă".
În condițiile în care respectivul "reclamant" nu apare identificat prin indicarea numelui și prenumelui, acțiunea fiind formulată de un număr de 12 reclamanți, tuturor fiindu-le admise pretențiile, fraza mai sus citată conține un considerent străin de natura pricinii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, Curtea fiind în măsură să analizeze cauza sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
De altminteri, dispoziții contradictorii se regăsesc și în conținutul dispozitivului sentinței atacate.
Astfel, deși instanța de fond "admite în parte acțiunea", nu rezultă ce capăt de cerere sau,mai concret, ce pretenție formulată de reclamanții-intimați a fost respinsă.
Acțiunea reprezintă mijlocul procedural prin care o persoană își poate valorifica drepturile pretinse.
Acțiunea din dosarul nr- are în vedere cererea reclamanților-intimați, iar nu orice fel de cereri formulate de alți participanți la desfășurarea procesului. Astfel, din această perspectivă, cererea expertului de majorare a onorariului nu reprezintă o parte a acțiunii formulată de reclamanții-intimați, ci este doar o cerere incidentală formulată de expert în cadrul procesului din dosarul nr-.
Admiterea sau respingerea unei astfel de cereri, chiar dacă se realizează de către instanță prin hotărârea care soluționează pricina, nu are nici o influență asupra acțiunii reclamanților-intimați. Prin urmare, respingerea cererii de majorare a onorariului, nu putea, în mod logic și legal, să conducă la admiterea "în parte" a pretențiilor ce au făcut obiectul acțiunii.
Pronunțând o asemenea soluție, Tribunalul Giurgiua demonstrat că nu stăpânește și nu cunoaște noțiuni elementare teoretice legate de dreptul procesual civil. Cunoașterea acestor noțiuni de teorie ar fi împiedicat pronunțarea unei sentințe în care se face o confuzie regretabilă între conceptul de acțiune și regimul juridic al tuturor celorlalte cereri incidentale care pot fi formulate pe parcursul judecării procesului ce urmează a soluționa acțiunea.
Dincolo de aceste neregularități procedurale, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat și pe fondul cauzei o soluție nelegală pentru următoarele considerente:
Analiza obiecțiunilor ridicate de recurenta-pârâtă la raportul de expertiză tehnică contabilă a fost în mod superficial realizată de către instanța de fond. Aceasta omite să observe că expertul, depășindu-și atribuțiile legate strict de efectuarea unor calcule, își exprimă părerea asupra legalității și modalității de adoptare a unor acte, împrejurare ce excede competențelor sale. Mai mult decât atât, expertiza nu lămurește de o manieră clară și neechivocă, cu ce sume au fost mărite salariile de bază în fiecare an după 2003 și care ar fi cauza contabilă cea mai probabilă a acestor măriri.
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 a fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - - prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS împotriva sentinței civile nr.21/LM/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./17.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
