Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4514/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3050/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4514/
Ședința publică de la 17.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.911/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(544/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, -, B -, C-, C-, OG, -, (), (), și intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenții-pârâți și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimații-reclamanți, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.911/28.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada aprilie 2004 - 19 august 2004 invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, B, O, G, O, (), și OG intervenienții și împotriva pârâților Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Consiliul Suprem al Magistraturii.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și Consiliul Superior al Magistraturii să plătească reclamanților și intervenienților drepturile bănești reprezentând spor de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază lunar începând cu data de 20 august 2004 și în continuare până la abrogarea dispoziției care a instituit acest spor sau până la pierderea calității de magistrat ori personal auxiliar de specialitate proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant și intervenient, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor acordate prin prezenta hotărâre; a respins acțiunea reclamanților pentru perioada 2004-19.08.2004 ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 R, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit art. 1 Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Caracterizat în mod indubitabil într-o valoare economică, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături alte asemenea "bunuri" potrivit practicii (pensia, acțiunile, părțile sociale).
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art. 20 alin 2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
În concluzie prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost încălcat dreptul reclamanților la bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Instanța a reținut și faptul că, la data stabiliri acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În situația actuală, când sistemul legislativ este stufos și uneori contradictoriu, iar condițiile de muncă sunt neadecvate, creșterea celor doi factori de risc este evidentă.
La cele de mai sus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care formulează împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamații și plângeri penale nejustificate, ce au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice și a stresului magistraților.
Acțiunea reclamanților este întemeiată și prin prisma dispozițiilor Deciziei nr. XXI din 10 martie 2008 a Înaltei Curții de Casației și Justiției, raportate la cele ale art. 293 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, problema de drept dedusă judecății fiind dezlegată de instanța supremă în favoarea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat în termen legal Direcția Generală a Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 pr. civ.
În motivarea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice se arată că in temeiul dispozițiilor art.3 alin. 1, pct.2 din nr.386/2007, privind organizarea si funcționarea, acesta are printre atribuții: elaborarea proiectului bugetului de stat, precum si raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat,operand rectificările corespunzătoare.
Deci aceasta instituție nu are printre atribuții si obligația alocării de sume necesare efectuării plaților de natura celor solicitate, ci doar atribuții in derularea procesului legislativ, prin întocmirea proiectului de lege, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, calitate pe care o are Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
Având in vedere obiectul acțiunii,se poate constata ca MEF nu poate avea calitate de subiect pasiv al acestui raport juridic, dedus judecății, motiv pentru care nu se justifica îndreptățirea de a sta in judecata într-un astfel de proces având ca obiect pretenții salariale, izvorâte dintr-un contract de muncă.
În susținerea recursului său, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție arată că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie în cele din urmă validate printr-o lege de către Parlament.
În consecință, capătul de cerere privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pe viitor este inadmisibil.
Recurentul a apreciat că sentința instanței de fond cuprinde motive contradictorii, aceasta reținând în mod netemeinic și nelegal că drepturile solicitate de reclamanți reprezintă "bunuri", astfel că în opinia instanței de fond sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este încadrat în noțiunea de "bunuri", fiind "caracterizat în mod indubitabil într-o valoare economică " în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului acest spor constituie un bun de proprietatea căruia nimeni nu poate fi lipsit decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Prin urmare, aspectele reținute de instanța de fond sunt contradictorii având în vedere că noțiunea de bun și cea de proprietate presupun existența unui drept real și nu a unui drept de creanță.
Astfel, drepturile patrimoniale la care se face referire în cuprinsul sentinței se clasifică în drepturi reale și drepturi de creanță, iar dreptul de proprietate despre care se face vorbire în art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și libertăților fundamentale este un drept real și nu unul de creanță.
Dreptul de proprietate presupune existența concomitentă a trei atribute fundamentale posesia, folosința și dispoziția, iar reclamanții nu s-au bucurat niciodată de dreptul de dispoziție asupra acestei prevederi legale.
În condițiile în care jus abutendi nu există, nu poate exista nici acest drept ca bun în patrimoniul reclamanților.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei, soluția pronunțată de către tribunal este temeinică și legală, deoarece problema de drept ce face obiectul cererii deduse judecății a fost tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea recursului în interesul legii.
Cât privește acordarea și în viitor a pretinsului spor, acesta rezultă tot din dispozitivul sus menționate decizii, în care se folosește sintagma " audreptul", astfel că din folosirea timpului prezent al verbului se deduce faptul că instanța supremă a înțeles să statueze că existența acestui drept nu a încetat.
Actualizarea cu indicele de inflație a sumelor acordate prin hotărâre se justifică prin necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului, rezultat din plata cu întârziere a sumelor.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție va fi respins ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea apreciază că în mod greșit a fost soluționată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Întrucât între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, astfel că acest minister nu poate avea calitatea de subiect pasiv al acțiunii, nici cererea de chemare în garanție a sa nu are a fi admisă, conform dispozițiilor art.60-63 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, recursul Ministerului Economiei și Finanțelor va fi admis iar sentința va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL împotriva sentinței civile nr.911/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(544/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, -, B -, C-, C-, OG, -, (), (), și intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, ca nefondat.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.911/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-(544/C/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, -, B -, C-, C-, OG, -, (), (), și intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-15.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
