Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4528/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2924/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4528/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.4722 din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 26169/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, intimații pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, având ca obiect - drepturi bănești,spor vechime.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a depus la dosar concluzii scrise, prin serviciul registratură al acestei secții și a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4722/9.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu și, în consecință, respinge pretențiile aferente perioadei 01.12.2002- 04.04.2004 ca prescrise; a respins acțiunea formulată față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva acelei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea reclamanții, -, -, prin mandatar comun,în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI si MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI; a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant drepturile bănești constând în sporul de vechime în muncă pentru perioada 05.04.2005- 12.03.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților; a respins cererea privind acordarea pentru viitor a drepturilor bănești ca nefondată; a luat act de renunțarea reclamantei la judecată; a respins excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor ca nefondată; a admis cererea de chemare în garanție formulata de paratul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE împotriva MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR; a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitării drepturilor cuvenite reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin art. 31 din Legea 50/1996 s-a acordat magistraților și personalului auxiliar un spor de vechime, care prin OUG 83/2000 de completare și modificare a legii menționate, nu a mai fost prevăzut pentru magistrați.
Art. 9 alin.4 din OG 83/2000 prevede că orice dispoziții contrare acesteia se abrogă, aceeași formulare regăsindu-se și în art. 50 din OUG 177/2002, însă art. 31 din Legea 50/1996 nu conține o dispoziție contrară acestor acte normative care reglementează salarizarea magistraților, fiind complementar, deci în vigoare după adoptarea lor.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este diferențierea salarizării, care se face în funcție de mai multe criterii, printre care vechimea în muncă. Lipsirea unei întregi categorii profesionale de sporul de vechime echivalează cu atingerea integrității sistemului de salarizare, definit ca un ansamblu organizat în părți componente, care păstrîndu-și individualitatea, depind unele de altele.
Înlăturarea criteriului vechimii în muncă este nejustificată și conduce la încălcarea principiului diferențierii salariilor, inechitatea fiind creată chiar în cadrul corpului magistraților, din moment ce perioadele lucrate în altă profesie nu se oglindesc în veniturile obținute după includerea în această categorie profesională.
Instanța de fond a reținut și argumentul reclamanților, în sensul că, prin eliminarea sporului de vechime, categoria profesională a magistraților a fost plasată într-o situație discriminatorie față de personalul auxiliar de specialitate, care a continuat să beneficieze de acordarea sporului, după intrarea în vigoare a actelor normative menționate mai sus. De altfel, toate categoriile profesionale beneficiază de spor de vechime, excluderea magistraților constituind o încălcare a principiului egalității de tratament, consacrat de art. 5.
Prin decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art. 329 Cpc, înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît că dispozițiile art. 33 alin. 1 din /1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din OG 83/2000, art. 50 din OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
In ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a constatat ca in speța sunt aplicabile prevederile art. 1 si 3 din decretul nr.167/1958 si art. 283 lit c Cm. raportat la data introducerii acțiunii, recomandat, la oficiul postai, astfel că pretentiile anterioare datei de 05.04.2004 sunt prescrise si au fost respinse ca atare.
Pretențiile au fost admise numai pentru perioada 05.04.2004- 12.03.2007, data la care sporul de vechime în munca a fost recunoscut si la nivel legislativ reclamanților, astfel incat au fost respinse ca nefondate cererile privind perioada ulterioara acestei date.
Pentru înlăturarea prejudiciului cauzat reclamanților prin neachitarea drepturilor bănești constând in sporul de vechime in munca, din cauza diferentelor de valoare reala a monedei naționale, aceștia sunt indreptatiti sa primească sumele actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Totodată, având in vedere dispoz. art. 296 Cm. si art. 16 alin 3 Cm. acordarea drepturilor va fi menționata in carnetul de munca al reclamanților.
Întrucât intre reclamanți paratul Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista raporturi juridice de munca, si ca o consecința a admiterii excepției la termenul din 15.10.2007, a fost respinsa acțiunea îndreptata împotriva acestui parata pentru lipsa calității procesuale pasive.
Chematul in garanție Ministerul Economiei si Finanțelor a invocat excepția inadmisibilitatii cererii de chemare in garanție, deoarece este vorba de raporturi stabilite intre autorități publice cu privire la alcătuirea bugetului de stat.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a fost obligat sa vireze către paratul MINISTERUL JUSTIȚIEI fondurile necesare plații sumelor de mai sus către reclamanți si intervenienti, reținîndu-se atribuția acestui pîrît de coordonare a acțiunilor care sînt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, stabilite prin Legea 500/2002.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat recurenții-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin recursul său, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Față de dispozițiile Deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulează recurs doar pentru capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, apreciind că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31decembrie 2007.
Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare mie aprobate.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciază recurentul că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Actualizarea conform indicelui de inflație apare ca mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, apreciază că o asemenea obligație nu este întemeiată si nu se justifică.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința pronunțată menționată în carnetul de muncă, solicităm respingerea acesteia ca fondată în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 din Decretul nr. 1976 - privind carnetul de muncă.
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul scrierii în carnetele de muncă.
Față de considerentele expuse, solicită instanței admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, modificarea sentinței civile nr. 4722 din 9 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă si efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă.
Prin recursul său, recurentul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor critică sentința, după cum urmează:
- În conformitate cu art.304 pct.4 Cod procedură civilă, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
- Potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată este lipsită de temei egal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
- Invocă recurentul lipsa calității sale procesuale pasive în calitate de chemat în garanție;
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a analizat în mod judicios și coroborat probatoriul administrat, și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Astfel, în mod corect au fost admise pretențiile recurenților-reclamanți pentru perioada 5.04.2004-12.03.2007, deoarece prin Decizia nr.XXXVI/ 7.05.2007, pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/10996, în raport de prevederile art. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, se interpretează în sensul că judecătorii, precum și ceilalți magistrați beneficiază și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege, motivat de aceea că deși prin OG nr. 83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați,art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996, nu a fost abrogat nici expres, nici implicit, în caz contrar, a considerat că putea beneficia de sporul pentru vechime în muncă numai personalul auxiliar, nu și magistrații, înseamnă a încălca principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile OG nr. 137/2000, iar prin Legea nr. 45/2007 dreptul la sporul de vechime în muncă a fost deja recunoscut.
În consecință, potrivit considerentelor anterioare, Curtea, reține că față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de vechime pentru categoria de personal din care fac parte și reclamanții, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
Cum despăgubirea trebuie să fie efectivă și completă și să acopere și prejudiciul produs prin beneficiul nerealizat ca urmare a neplății, ea trebuie să cuprindă obligatoriu sporul de vechime neacordat și actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
În mod corect au fost obligați pârâții să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților, despăgubirile constând în sporul de vechime, acordate conform hotărârii, fiind esențial a se menționa în carnetul de muncă aceste sporuri, având în vedere că, prin acest document, se consemnează parcursul în muncă al unei persoane, drepturile salariale de care a beneficiat, și care au consecințe asupra drepturilor de asigurări sociale ale oricărui angajat.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta este întemeiată și corect a fost admisă, cu consecința obligării chematului în garanție să aloce sumele necesare efectuării plăților către reclamanți, motivat cu argumentele ce vor fi redate mai jos:
Conform art.131 pct.(1) din Legea nr.304/2004 republicată, organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate, fără interpunerea chematului în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și recurentul-chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.4722/9.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, prin mandatar comun,și intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI si MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
