Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 458/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 458/2009
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - JUDECĂTOR 3: Marius
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.1218/21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata reclamantă judecător, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrucât în cauză au fost formulate cereri de abține, iar prin încheierea nr.110/R/CC pronunțată în Camera de Consiliu din 23 aprilie 2009, acestea au fost admise, completul nou constituit potrivit art.98/2 alin.7 din Hotărârea nr.71/2005 a păstrat cauza pentru judecată.
S-a făcut referatul cauzei, după care judecător depune un înscris în sensul că din eroare a fost citată ca intimată reclamantă, în realitate având calitatea de recurentă. În acest sens arată că își însușește recursul și îl semnează în fața instanței.
Având cuvântul pe fond, solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub nr- reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA,Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, să fie obligați să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de minim15% si de maxim 30% începând cu data de 10 iunie 2002 precum și pe viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație;
In motivare s-a arătat că s-au acordat sporuri salariale unor categorii de salariați care gestionează informații clasificate.
S-au invocat prevederile art.3 din Legea nr.444/2006 de aprobare a nr.OG19/2006 care prevede că pentru păstrarea confidențialității, în funcția de certificatul - avizul - de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
S-au mai invocat și prevederile art.15 alin.1 din nr.OG6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Se concluzionează că intenția legiuitorului este clară în sensul de a acorda acest spor tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute de Legea nr.444/2006.
În drept s-au invocat prevederile art.1 si 30 din nr.OG137/2000, art.13 din nr.OG57/2000, art.3 din nr.OG19/2006, art.15 si anexa 5 pct.5 din nr.OG64/2006, art.13 din nr.OG10/2007, art.5 din nr.OG6/2007, art.13 din nr.OUG123/2003, Legea nr.303/2004.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondate, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai susținut că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul ordonanței nr.137/2000; astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru putea vorbi de discriminare.
În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
S-a depus întâmpinare și de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând-o prin aceea că între Ministerul Justiției și acest pârât nu există raporturi obligaționale de garanție sau despăgubiri.
Pe fondul cauzei se afirmă că existența discriminării trebuie corectată prin legea salarizării personalului,reprezentând exclusiv o problemă de legiferare, doar legiuitorul fiind cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă anumitor categorii de salariați.
Pe de altă parte, nr.OG27/2006 nu prevede un astfel de spor pentru magistrați.
Prin sentința civilă nr.1218/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători in cadrul Curții de Apel Alba -
Aceștia au solicitat acordarea sporului de minim 15% si maxim 30% pentru confidențialitate începând cu data de 10 iunie 2002 de când, potrivit legii gestionează informații clasificate, respectiv prin Legea nr.182/2002 si nr.HG585 din 13 iunie 2002, s-a recunoscut că magistrații gestionează informații clasificate iar altor categorii socio-profesionale le-a fost acordat sporul de confidențialitate magistrații continuă să fie discriminați în raport cu aceștia
În versiunea inițială, art.3 alin.1 din nr.OG19/2006 prevedea că pentru păstrarea confidențialității, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din beneficiază de acel spor de 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a Legii nr.444/2006 acest articol s-a completat cu faptul că acel procent se acordă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate. De acordarea acestui spor beneficiază și lucrătorii din poliție, funcționarii din cadrul guvernului, administrației prezidențiale, instituții publice de apărare națională etc.
Instanța reține că, reclamanții nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajați ai instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță, fiind angajați ai Ministerului Justiției, instituție ce face parte din autoritatea judecătorească.
Prin hotărârea nr.232/2007 a in care, luându-se în examinare petiția magistraților privind discriminarea pentru neacordarea sporului de confidențialitate, se arată că aceștia nu beneficiază de acest spor deși gestionează informații clasificate. Se constată că petenții, în calitatea lor de magistrați beneficiază de drepturile stabilite clar de Legea nr.303/2004 iar între acestea nu figurează și acordarea sporului de confidențialitate; în același timp, magistrații au obligația de a păstra secretul profesional.
Atât personalul auxiliar de specialitate al instanțelor precum si magistrații beneficiază de reglementari speciale privind salarizarea.
Față de prevederile G nr.137/2000, instanța reține că nu orice formă de tratament semnifică discriminare. Pentru a fi reținut tratament diferențiat injust, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate in situații comparabile, beneficiază de tratament preferențial iar dacă este o asemenea distincție, dacă există o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu al magistraților față de alte categorii socio-profesionale, precum si sistemele de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, astfel în mod greșit reclamanții consideră că situația in care se află este comparabilă cu situația categoriilor profesionale invocate în motivare.
In sprijinul acestei argumentări vine si Decizia nr.239/5.06.2003 a Curții Constituționale care menționează că in considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare si eliberare din funcție dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane,legiuitorul poate stabili drepturi diferite,drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea complexitatea si privațiunile inerente fiecărei funcții in parte si fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității reglementat de art.16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive au arătat că hotărârea recurată este nelegală întemeindu-se în totalitate pe Hotărârea nr.232/2007 care nu ar prevedea acordarea sporului de confidențialitate. De asemenea nu au fost analizate toate temeiurile pe care reclamanții și-ai întemeiat acțiunea.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.17, 20, 26 și 195 din Codul muncii, susținând că sporul li se cuvine ca tuturor salariaților contractuali care se încadrează într-o anumită categorie de restricții pe considerent de a respecta obligația de a păstra secretul profesional. Magistrații sunt ținuți de confidențialitatea informațiilor din dosare, de secretul deliberărilor, de dezbateri în ședințe secrete, etc.
In conformitate cu Decizia nr.36/07.05.2005 a. trebuie înlăturat orice tratament discriminatoriu care ar contraveni principiului egalității în drepturi instituit de art.16 din Constituție și art.14 din Ori reclamanții au invocat discriminarea în raport cu alți bugetar care primesc acest spor, în timp ce, fără temei, instanța de fond reține că atribuțiile de serviciu ale magistraților au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale.
Certificatele sau autorizațiile ORNISS se cer numai pentru informații naționale clasificate, în timp ce sporul de confidențialitate se acordă unei palete mai largi de salariați, care include toți salariații bugetari.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate, și din oficiu, potrivit prevederilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.46 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15.12.2008 a fost admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, constatându-se că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, fapt ce face de prisos analiza argumentelor invocate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Alba lulia prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Față de cele ce preced, Curtea va admite recursul declarat de reclamanți și va modifica sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâții să le plătească, corespunzător raporturilor de serviciu, sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 10.04.2004 și în continuare, actualizat cu rata inflației de la data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective.
In conformitate cu prevederile art.l și 3 din Decretul nr. 167/1958 se constată prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 10.06.2002 -10.04.2004.
Va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanți față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Intre pârât și Ministerul Justiției, care sunt coordonatori de credite separați, nu există nici un raport juridic obligațional de garanție sau de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1218/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL ALBA IULIA.
Obligă pârâții să plătească reclamanților, corespunzător raporturilor de serviciu, sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 10.04.2004 și în continuare, actualizat cu rata inflației de la data nașterii dreptului material la acțiune și până la data plății efective.
Constată prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 10.06.2002 - 10.04.2004.
Respinge acțiunea formulată de aceeași reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Thred. 2ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Marius