Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4581/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4581
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 1844 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata pârâtă SC SA, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1844 de la 19 martie 2008 respins excepțiile invocate de pârâtă.
admis acțiunea formulată de reclamantii, împotriva pârâtei
A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentand contravaloarea aprovizionarii toamnă - iarnă, in cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 alin.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2008 actualizate la data plății.
A respins restul capetelor de cerere.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții sunt salariatii pârâtei asa cum rezultă din mențiunile efectuate in carnetul de muncă ale acestuia.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins-o cu motivarea că, sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele colective sau individuale de muncă) sunt incidente prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani, și nu aceleia invocată de către pârâtă și prevăzută la art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
S-a respins și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât contractele colective la nivel superior sunt valabile pentru toți salariații din unitățile din ramura respectivă și obligatorii pentru toți angajatorii, astfel că petenții pot solicita drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată instanța a respins-o cu următoarea motivare: abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele.
Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectiv expresă (directă și indirectă) când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres sau tacită când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice.
În acest din urmă caz, întrucât norma juridică nouă dă o reglementare, organul de aplicare (în speță, instanța) înțelege implicit că, în mod tacit, legiuitorul a dorit să scoată din vigoare vechea reglementare. Cu alte cuvinte, prin însăși existența noului act normativ în mod tacit rezultă intenția legiuitorului de a scoate din vigoare reglementările normative în materie anterioare.
Trebuie subliniat însă că un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai mare decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea 168/1999, cât și Legea 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (legea 53/2003) au fost abrogate implicit dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".
De altfel, dispozițiile din Codul muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art.284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului(lucrătorului), pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție.
Mai mult, instanța reținut că inserarea, în cuprinsul art.298, a prevederilor " se abrogăorice alte dispoziții contrare" nu poate avea consecințe juridice asupra abrogării implicite a dispozițiilor art.72 din Legea 168/1999, în sensul că excluderea sau includerea acestor prevederi apreciate ca neconstituționale nu dă eficacitate juridică dispozițiilor din Legea 168/1999.
Reclamanții sunt salariații intimatei așa cum rezultă din mențiunile efectuate în carnetul de muncă ale acestora.
Conform dispozițiilor art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze,Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă ), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiată intre patron sau organizația patronala pe de o parte si salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca."
Art 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunica în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu așadar contractele colective de muncă (în egală măsura ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează in sensul ca dispozițiile contractului colectiv de muncă reflecta voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
S-a retinut astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În ceea ce privește drepturile salariale reprezentând prima de C pentru anul 2008, prin Actul Adițional înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008 s-a prevăzut că primele de Paște și C reglementate de art.168 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă, potrivit acordului dintre și, au fost introduse în salariul de bază.
Referitor la contravaloarea ajutorului de 4000 mc gaze naturale, acest capăt de cerere urmează a fi respinsă având în vedere că potrivit art.176 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 1997, începând cu 01.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariu.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța consideră că, intimata nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, urmând ca intimata să fie obligată la plata către aceștia a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 alin.1 si 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol si gaze-2008, pentru anul 2008, urmând să respingă restul capetelor de cerere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta SC SA - MEMBRU GRUP B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică a vizat greșita respingere de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă. Astfel recurenta a arătat că prima de aprovizionare toamană-iarnă reprezintă alte venituri conform art. 42 din CCM la nivel național, și nu drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, astfel că termenul de prescripție este cel de 6 luni prevăzut de art. 283 lit e din Codul muncii.
O altă critică a vizat fondul cauzei recurenta arătând în esență că acest venit reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salartiaților începând cu anul 1998.
Astfel, prin CCM din anul 1997 la nivel de unitate s- prevăzut urmare a negocierii dintre sindicat și unitate că acest venit va fi introdus în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la acel contract. Acest fapt s- materializat prin modificarea contractelor colective de muncă din anii succesivi, astfel în CCM pe anii 1998-2001 s-a prevăzut că suplimentările respective se acordă în condițiile în care prin acte adiționale nu s-a prevăzut includerea lor în salariul de bază.
Conform adresei nr. 2412/1998, suplimentarea pentru toamnă - iarnă fost introdusă în salariul de bază, salariile fiind astfel majorate cu 10%, 7% și 5%.
Aceste modificări sunt consemnate și în carnetele de muncă ale salariaților, iar inexistența negocierilor cu privire la aceste drepturi ca și necuprinderea lor în CCM la nivel de unitate ultrioare dovedește că aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază și deci nu li se mai cuvin reclamanților.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și eronat a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.176 alin.1și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 1844 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu reclamantul,.
Modifică în parte sentința.
Respinge acțiunea cu privire la capătul de cerere privind aprovizionare toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27.07.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Fl.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Daniela Vijloi, Nicoleta Țăndăreanu
