Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4602/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4602
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarat de reclamanții T G, G, C, N, -, I, M, N, N și pârâta SC SA- MEMBRU GRUP, împotriva sentinței nr. 6767 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA- MEMBRU GRUP, reprezentată de avocat cu delegație de substituire pentru avocat -, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului propriu si respingerea recursului reclamanților.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 6767 din 24 noiembrie 2008, respins excepția nulității clauzei art. 176 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006, 2007, invocată de petenți.
A admis în parte acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată petenții T G, G, C Polina, N -, Gr, I, M, N, N -, împotriva intimatei
A constatat nulă clauza prevăzută deart.176 din CCM al intimatei pe anii 2005, 2006 și 2007.
A fost obligată intimata să plătească petenților ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv, 4000 c gaze naturale, anual, precum și drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007, începând cu data de 01.07.2005 până la data încetării contractului individual de muncă al fiecărui petent,reactualizate la data plății.
A fost respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale în temeiul art.128 alin.5 și art.129 alin.1, 2 și 3 și Anexa nr.3 bis din CCM pentru anii 2005-2007.
S- luat act de renunțarea la capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale petenților.
A fost obligată intimata la plata către petenți a sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu poate fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art.154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce c/val. adaosurilor prevăzute la art.176 din CCM la nivel de ramură, respectiv Paști, C, aprovizionare toamnă-iarnă și c/val. ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că au fost introduse în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petenții nu au avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Cu privire la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate prin neaplicarea corectă a art.128 alin.5, art.129 alin.1, 2 și 3 și anexa nr.3 bis pentru anii 2005, 2006 și 2007, instanța a reținut că acesta este neîntemeiat, cu motivarea că, din analiza datelor privind salariile minime de bază și salariile brute menționate în carnetele de muncă ale petenților depuse la dosar, se constată că au fost respectate clauzele contractuale invocate de petenți.
Astfel, potrivit art.128 alin.5 lit.a din CCM,În cadrul, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa nr.1, valoarea salariului de bază minim este: pentru stabilirea drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim (adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei petrolistului, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort) valoarea salariului de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat."
S-a reținut astfel că stabilirea salariului de bază minim în modalitatea prevăzută de art.128 alin.5 lit.a din CCM avea loc doar în situația în care petenții ar fi fost în situația de a beneficia de drepturile menționate în respectivul articol.
de bază minime ale petenților au fost corect stabilite de către intimată prin aplicarea art. 128 alin.5 lit.b din CCM, potrivit căruia,salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 550 lei."
În consecință, instanța a considerat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură cu privire la acordarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă aferente anilor 2005, 2006 și 2007 și la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4.000 /anual pentru anii 2005, 2006 și 2007, astfel că acțiune fost admisă în parte, cu precizarea ulterioară, în sensul că a fost obliga intimata să plătească petenților ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv, 4000 c gaze naturale, anual, pentru perioada 2005 - 2007, precum și drepturile salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură, conform art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007, pentru perioada 2005-2007.
A fost respins capătul de cerere privind plata diferențelor salariale în temeiul art.128 alin.5 și art.129 alin.1, 2 și 3 și Anexa nr.3 bis din CCM pentru anii 2005-2007 și s- luat act de renunțarea la capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale petenților.
Împotriva sentinței, au declarat recurs petenții și intimata SC"" SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, petenții critică sentința sub aspectul soluționării capătului de cerere privind drepturile salariale pe excepție, fără a fi judecat fondul.
Precizează că, faptul că angajatorul intimat nu a respectat, în privința salarizării, prevederile art. 128 art. 5, art. 129 alin. 1,2,3, anexa 3 bis, Stabilind salarii sub nivelul prevederilor contractului colectiv de muncă, astfel că este evident că au fost încălcate toate normele și principiile imperative ce guvernează raporturile de muncă, dovedind rea credință și discriminare față de alți salariați.
Instanța, în virtutea rolului activ, avea obligația să verifice toate aceste aspecte prin ordonarea unei expertize de specialitate și nu să se pronunțe pe excepția prescripției dreptului de a solicita anularea contractului individual de muncă,a aspect cu care nici nu a fost investită.
Intimata SC" SA critică sentința, arătând că fără nici motivare instanța respins excepția dreptului la acțiune, considerând că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani.
Că cererea petentei nu reprezintă o acțiune în plata unor drepturi salariale izvorâte din contractul individual de muncă, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri decât drepturile salariale, venituri cerute în temeiul unui contract colectiv de muncă (CCM ramură).
Precizează că acțiunea petenților se încadrează, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art. 283 alin. 1 lit."e" Codul Muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Primul motiv de recurs vizează natura juridică a venitului solicitat de reclamant. Se susține astfel că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost inclus în salariul de bază, începând cu anul 1997, acest ajutor nemaiacordându-se separat salariaților, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a acestui ajutor, ca urmare a introducerii acestuia în salariul de bază al fiecărui salariat SA, cu respectarea art. 187 CCM.
Se mai arată că prin art. 176 din CCM la nivel de unitate se prevede că la nivelul ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe anul 1997. Astfel, începând cu data de 1 iulie 1997, recurenta susține că salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze, iar de atunci și până în prezent acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Al doilea motiv de recurs se referă la aprovizionarea toamnă-iarnă. Criticile se referă la faptul că instanța a ignorat faptul că prin art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze este prevăzută posibilitatea transformării acestuia în element constitutiv al salariului de bază, cu efectul imediat al stingerii sale distincte pe viitor.
Acest lucru s-a petrecut chiar mai înainte de preluarea prin transfer în 2002-2003 personalului de la fosta sucursală "" Ba S NP.
În contractul colectiv de muncă încheiat între SNP și salariații reprezentați de la nivelul anului 2000 se stipula cu claritate la art.168 alin.2 teza II a faptul că " suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului 2412/1998, astfel că voința părților a optat pentru novarea dreptului recunoscut dintr-un element exterior salariului de bază, în parte constitutivă a acestuia.
Precizează că acest venit anual nu se datorează întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
Recursul declarat de intimata SC: SA este fondat și se va admite pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea formulată de petenți în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv 4.000 mc gaze naturale/anual pentru perioada 2005 - 2007 și contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pe aceeași perioadă, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pentru anii 2005-2007.
În ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, se constată că este nefondată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 16 dosar recurs), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 16 verso și 17 dosar recurs) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
În aceste condiții sunt apreciate ca întemeiate criticile recurentei în ceea ce privește fondul cauzei.
Privitor la natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune și la excepția prescripției extinctive, criticile sunt neîntemeiate.
In mod greșit recurenta apreciază că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 283 alin. 1 lit."e" din Codul Muncii, considerând că este prescris dreptul material al acțiunii formulată de către intimatul - reclamant, constatând în mod eronat ca fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit."c", termenul de 3 ani, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajator și termenul de 6 luni menționat la art. 283 lit."e" Codul Muncii, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține aplicabilitatea unuia din cele două termene de prescripție, de 3 ani sau de 6 luni, trebuie clarificată natura juridică drepturilor solicitate prin acțiune.
Curtea apreciază că drepturile ce fac obiectul acțiunii introductive au natura juridică a unor drepturi salariale neacordate. Acest fapt rezultă din cuprinsul art. 187 alin.2 CCM la nivel de ramură în care se precizează că modalitatea principală de acordare a acestui ajutor material este compensarea prin majorarea salariului de bază. Prin urmare, așa cum s-a dovedit, părțile semnatare ale CCM au convenit introducerea acestui ajutor în salariul de bază, devenind parte componentă a salariului de bază, astfel încât natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiunea introductivă este aceea a unor drepturi salariale neacordate prev.de art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
Prin urmare, termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani prev.de art. 283 lit."c" Codul Muncii.
Este întemeiat și motivul de recurs privind cel de-al doilea capăt de cerere, soluționat de prima instanță, având drept obiect aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Astfel, potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Instanța a făcut o aplicare greșită a prevederilor legale și eronat a apreciat că nu au fost respectate prevederile art.176 alin.1și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, deși suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii în ceea ce privește cele două capete de cerere.
Cât privește recursul declarat de reclamanți, acesta se va respinge pentru următoarele considerente:
In primul rând, motivele de ordin procedural invocate de petenți sunt nefondate, Tribunalul Gorj nesoluționând capătul de cerere formulat de aceștia privind acordarea unor drepturi salariale, pe excepție, ci pe fond, prima instanță considerând în mod întemeiat că salariile de bază minime au fost corect stabilite prin aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. 5 lit."a" din CCM potrivit cărora, salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzător pe niveluri și funcții conform anexei nr. 3 bis la suma de 550 lei.
In același timp, prin motivele invocate pentru prima dată în recurs, petenții au susținut că instanța de fond trebuia să dispună o expertiză de specialitate, având drept obiect "verificarea pretențiilor solicitate", întrucât simpla vizualizare a carnetelor de muncă nu era suficientă pentru a se stabili în mod clar dacă aceste drepturi au fost calculate corect sau nu.
Cu privire la acest aspect se constată că, în cadrul Tribunalului Gorj, reclamanții nu au solicitat încuviințarea efectuării unei expertize contabile de specialitate care să verifice aplicarea corectă sau nu a dispozițiilor art. 128 alin. 5 și art. 129 alin. 1,2, și 3 și anexa nr. 3 bis din contractele colective de muncă pe perioada 2005 - 2007, iar instanța nu a considerat necesar a dispune din oficiu administrarea acestei probe, înscrisurile depuse la dosar fiind suficiente, prin verificarea acestora, în urma efectuării unui calcul simplu, stabilindu-se că au fost stabilite corect pretențiile solicitate.
Astfel, dispozițiile art. 128 alin. 5 lit."a" din CCM la nivel de stipulează faptul că - în cadrul acestei societăți, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în anexa nr. 1, valoarea salariului de bază minim este: pentru stabilirea drepturilor care se acorda în funcție de salariul minim (adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort), valoarea salariului de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie, actualizat.
Din interpretarea acestei dispoziții legale, se va reține faptul că, drepturile salariale solicitate de petenți în baza art. 128 alin. 5 și 129 alin. 1,2 și 3 din CCM, li se cuvin acestora numai în situația în care sunt îndreptățiți să beneficieze de veniturile salariale suplimentare respective.
In condițiile în care recursul societății comerciale pârâte a fost admis și constatându-se că aceștia nu beneficiază de veniturile bănești suplimentare constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale și contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, se va reține faptul că s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor arătate.
Pe de altă parte, aceste drepturi au putut fi verificare în mod corect de către prima instanță fără a fi necesar efectuarea unei expertize tehnice, în condițiile în care, din înscrisurile depuse, a rezultat care este salariul minim pe economie actualizat în anul respectiv și implicit valoarea salariului de bază minim la nivel de prin aplicarea procentului de 1,76.
De asemenea, verificarea calculării corecte a acestor drepturi salariale s-a raportat și la dispozițiile art. 129 alin. 1, 2 și 3 și anexa nr. 3 bis din CCM, avându-se în vedere aplicarea coeficienților corespunzător pe niveluri și funcții, rezultând un salariul de bază minim de 550 lei.
Față de cele arătate, recursul declarat de petenți se privește ca fiind nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamanților T G, G, C, N, -, I, M, N, N și pârâta SC SA- MEMBRU GRUP, împotriva sentinței nr. 6767 din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
Admite recursul paratei.
Modifica sentința.
Respinge acțiunea in totalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/IE/27.07.2009
fond:
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Ligia Epure
