Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4659/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2498/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4659/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.3025 din data de 09.12.2008, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Protecție a Mediului - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurentul-reclamant și intimata-pârâtă Agenția de Protecție a Mediului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că pentru termenul de azi s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 19.06.2009 de către intimata-pârâtă Agenția de Protecție a Mediului T întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, pe această cale solicitând judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, din oficiu, invocă un motiv de ordine publică legat de nulitatea hotărârii judecătorești recurate, pentru nelegala alcătuire a completului de judecată, având în vedere calitatea de funcționar public a recurentului-reclamant și faptul că instanța a fost alcătuită conform dispozițiilor referitoare la judecarea litigiilor de muncă.
Astfel, Curtea reține cauza în pronunțare, în considerarea acestui motiv de ordine publică, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod proc. civ. în ceea ce privește nelegalitatea constituirii completului de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3025/09.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului T, pentru plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii.
În considerente a reținut că, potrivit prevederilor art.29 alin.1 lit. c) și d), devenit art.31 în forma republicată a Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) suplimentul postului;
b) suplimentul gradului."
În baza dispozițiilor art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/ 2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2/2006, pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
În conformitate cu prevederile art.3 din nr.OG6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ce se acordă funcționarilor publici în anul 2007, "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate, potrivit legii. "
În aplicarea prevederilor art.29 din Legea nr.188/1999, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici care reglementa în mod unic mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, inclusiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, care urmau să fie calculate în puncte.
Însă acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există bază legală pentru calcularea și acordarea drepturilor solicitate de reclamanți.
Pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții în aplicarea art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea precizată.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008.
Potrivit acestei decizii, "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
În considerarea acestor motive, în baza art. 18 din Legea nr.594/2004, instanța a respins cererea, ca nefondată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că din interpretarea prevederilor actelor normative incidente cauzei, faptul că "prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin G nr. 92/2004 și G nr. 2/2006" precum și faptul că "după încetarea suspendării, pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea ) suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, ca părți componente ale salarizării funcționarilor este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) prevederilor art.31 din Legea nr.188/1999, nefiind prevăzut cuantumul celor 2 suplimente".
Totodată, instanța a mai reținut și faptul că "în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a celor două suplimente, aprobarea acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume ce sunt imposibil de calculat, iar cuantificarea lor de către instanță ar constitui o nesocotire a deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale în conținutul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care nu este pasibil de executare efectivă ".
Așa cum a invocat și la judecata în fond, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art.31 alin.1, lit.c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (formă actuală), articol de lege care arată că:
"Pentru activitatea desfășurata, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
- salariul de bază;
- sporul pentru vechime în muncă;
- suplimentul postului;
- suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Prevederile art. 31 lit. c) și d) au fost suspendate în perioada 2004-2006, iar începând cu 01.01.2007 potrivit dispozițiilor art.13 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au reintrat în vigoare.
Drepturile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 care prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999".
Ulterior, prin art. 48 din OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se suspendă dispozițiile literelor c) și d) ale art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare (actual art. 31 alin. 1 lit. c) și d), până la data de 31 decembrie 2006".
Prin Ordonanța nr. 6/2007 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor în anul 2007.
Potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 6/2007 sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiuni de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publicii, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată.
OG nr. 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului funcționarilor publici, ci dimpotrivă, la art. 48 al acestui act normativ se arată că "prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar".
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale invocate mai sus, suspendarea dispusa prin actele menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul intimaților-reclamanți, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt elemente componente ale salariului de baza al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din OG nr.6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror altor obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art. 37 alin.3 teza ultimă din OG nr. 6/2007 se prevede expres că orice limitare (renunțare) efectuata cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Recurentul a învederat instanței de recurs faptul că motivarea pârâtei privind neacordarea acestor două suplimente cuprinde o înșiruire de acte normative adoptate pe parcursul anilor 2004-2008, acte prin care acordarea celor două sporuri a fost suspendată succesiv.
Prin motivele invocate în întâmpinare, Agenția pentru Protecția Mediului T nu face altceva decât să confirme faptul că, într-adevăr, legislația specifică funcționarilor publici permite acordarea acestor sporuri dar din motive exclusiv imputabile executivului, plata acestor drepturi nu poate fi realizată.
Instituirea celor doua tipuri de sporuri salariale are menirea să asigure funcționarului public venituri suficiente din activitatea pe care o desfășoară în funcția publică pentru a compensa multiplele incompatibilități ale funcției publice, instituite prin Legea nr. 161/2003.
Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a asigura venituri suficiente funcționarului public, căruia îi este interzisă prestarea altor activități aducătoare de venituri, cât și aceea de a asigura funcționarea eficienta a instituțiilor statului prin intermediul unor funcționari fideli și dedicați serviciului public.
Astfel, în contextul severelor incompatibilități prevăzute de lege, acordarea drepturilor reclamate în cauză nu este numai în interesul particular al funcționarilor publici, ci are în vedere și un interes de ordin general, vizând funcționarea eficienta a instituțiilor statului cu personal de o bună calitate profesională și umană.
Pe de alta parte, este inadmisibil ca un drept instituit în mod necondiționat de lege să nu fie recunoscut și aplicat de cei cărora li se adresează norma legală.
Este contrar noțiunii de "stat de drept" consacrată în Constituția României (art. 1 alin. 3) ca o lege să aibă caracter formal.
Legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, și nu al neaplicării, pe motiv că nu este suficient de clară sau de îndestulătoare, principiu care se regăsește și în articolul 3 din Codul Civil.
Mai mult decât atât, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată trebuie să și producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista ca legile să aibă doar caracter formal.
Legiuitorul a adoptat legea, iar cei cărora li se adresează sunt obligați să o aplice.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlamentul României, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Urmare a acestei prevederi legale constituționale, O și protocoalele anexă se aplică în ordinea juridică internă a statelor contractante.
Potrivit principiului subsidiarității, garantarea drepturilor consacrate de O, care presupune atât respectarea acestora de către autoritățile naționale, cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor, se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
În consecință, primul judecător al Convenției este judecătorul național, care urmează să aplice direct prevederile convenționale, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului având aplicabilitate directă în dreptul intern.
Potrivit articolului 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale (act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994 ): "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifica sistemului convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițiala a textului: "orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale ".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementata de art. 1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimoniala, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoana ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Astfel, a considerat recurentul că drepturile solicitate, reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Recurentul consideră că în mod total eronat au procedat unele instanțe care au respins acordarea acestor categorii de sporuri motivat de faptul că legiuitorul nu a reglementat expres cuantumul acestora, sprijinindu-se în acest sens și pe un punct de vedere al ICCJ.
A subliniat faptul că punctul de vedere exprimat de ICCJ nu poate fi considerat nici izvor de drept, nici jurisprudență atâta timp cât nu a fost formulat un recurs în interesul legii care să fie și admis.
Recurentul a menționat că în cuprinsul Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici există mai multe categorii de sporuri care pot fi acordate, cum sunt sporul de audit sau sporul de în cuantum de 25%, cuantumuri maxime care pot fi luate în considerare și în cazul sporurilor solicitate de recurent. Lipsa reglementării exprese a cuantumurilor acestor sporuri nu poate fi imputată în nici un fel funcționarilor publici, ci, din contră, celora care aveau obligația acordării acestora.
Mai mult decât atât, Guvernul României, prin multitudinea de ordonanțe emise în vederea suspendării acestor drepturi, nu a încercat în nici un fel să elimine acordarea acestora, ci acordarea lor până la 01.01.2007, după care a renunțat și la această măsură.
S-a ajuns astfel la golirea de conținut a unei legi adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel cele mai elementare norme de drept.
În plus, în baza Ordonanței de Urgenta nr. 229 din 30 decembrie 2008 privind măsurile pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice publicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 5 ianuarie 2009, Guvernul a modificat Legea nr. 188/1999, dar nici de această dată după pronunțarea mai multor sentințe în sensul acordării acestor sporuri, nu a înțeles să le elimine. În consecință, recurentul consideră că executivul girează acordarea acestor sporuri în continuare, fără să procedeze la vreo limitare sau condiție.
În ceea ce privește acordarea acestor sume în continuare, recurentul a opinat că este îndreptățit plata lor, atâta timp cât avea calitatea de funcționar public, iar aceste drepturi sunt prevăzute lege.
În aceste condiții, prin nerecunoașterea drepturilor ce decurg din textele de lege invocate, recurentul consideră că este încălcat principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 din Constituția României, republicată, și principiul egalității de șanse prevăzut de art. 39 alin.1 lit. d) din Legea nr. 53/2003.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 23.06.2009 a pus în discuție, din oficiu, motivul de ordine publică privitor la nulitatea sentinței pentru nelegala compunere a completului de judecată, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 pr. civ.
Într-adevăr, se constată că pretențiile deduse judecății reprezintă pretinse sporuri salariale, neacordate, și la care reclamantul-recurent se consideră îndreptățit, în calitate de funcționar public, calitate pe care a avut- în perioada de referință în cadrul instituției intimate.
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, actul normativ pe care reclamantul își întemeiază acțiunea, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor în care este stabilită expres prin lege, competența altor instanțe.
Or, în speță, cauza a fost judecată ca litigiu de muncă, în condițiile de procedură prevăzute de Legea nr. 168/1999, de un complet specializat pentru acest tip de cauze și în compunerea prevăzută pentru ele de art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, respectiv de un complet alcătuit din doi judecători și doi asistenți judiciari.
Față de natura de contencios administrativ a cauzei, astfel cum s-a argumentat anterior, se constată competența de primă instanță a tribunalului, în baza art. 109 din Legea nr. 188/1999 rap. la art. 2 alin. 1 lit. d) pr. civ. precum și nelegala constituire a completului de fond care, potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, trebuie alcătuit dintr-un singur judecător.
În consecință, conform celor expuse, motivul de ordine publică invocat din oficiu se constată întemeiat, cu consecința nulității sentinței pronunțate, care, în baza art. 312 alin. 3 și 6 rap. la art. 304 pct. 1 pr. civ. va fi casată, iar cauza, trimisă spre rejudecare, la Tribunalul Teleorman, secție specializată în contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.3025 din data de 09.12.2008, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Protecție a Mediului
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Teleorman - Secția Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./01.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
