Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4699/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1893/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4699/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți, (), -, și ()împotriva sentinței civile nr.632 din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (4129/C/2007), în contradictoriu cu intimații-pârâțiCurtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Călărași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de lucru la calculator de 15%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții-reclamanți, (), -, ()și intimații-pârâțiCurtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Călărași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții-reclamanți prin cererea de recurs dedusă judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.632/26.03.2008, pronunțată în dosarul nr- (4129/C/2007), Tribunalul Călărași - Secția Civilă, respins acțiunea reclamanților, -, fostă, -, fostă și, împotriva pârâților Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Călărași.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților are ca obiect acordarea sporului de 15% pentru lucru cu calculatorul, precum și 3 zile în plus la concediul de odihnă pentru același motiv.
Instanța de fond a constatat că reclamanții tind prin acțiunea lor la obținerea altor drepturi decât cele stabilite prin lege.
In conformitate cu prevederile art.3 din Legea nr.567/2004 "Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială",respectiv nr.OG 8/2007.
A mai stabilit instanța de fond că, prin admiterea acțiunii reclamanților s-ar dispune modificarea actelor normative privind salarizarea acestora, ceea ce este inadmisibil și contravine dispozițiilor constituționale precum și principiului separației puterilor în stat.
Mai mult, prima instanță a apreciat că, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege, s-ar depăși limitele puterii judecătorești, care, prin aceasta, și-ar aroga dreptul de legiferare, imixtiune nepermisă în sfera atribuțiilor autorității legiuitoare.
In acest sens, Tribunalul a făcut referire la jurisprudența Curții Constituționale.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, prima instanță a constatat că nici acesta nu este fondat, deoarece, potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare, în speță nefiind incidente prevederile art. 142 din Codul Muncii.
Mai mult, din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 130/1996 reiese faptul că prevederile contractului de muncă nu sunt incidente în privința personalului auxiliar de specialitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurenții au arătat, în esență, următoarele:
Acțiunea a fost formulată având în vedere principiul nondiscriminării, în sensul că persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratate diferit. Prin urmare, acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a dispozițiilor art.269 Codul Muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Pentru stabilirea existentei sau inexistentei discriminării s-a solicit a fi avută în vedere acordarea sporului de calculator personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - serviciul contabilitate și informatică, salariaților din domeniul sanitar ori salariaților din domeniul industriei chimice și petrochimice, față de care recurenții sunt tratați diferențiat, fără o justificare rezonabilă.
Principiul egalității de tratament în salarizare, au mai susținut recurenții, implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
În concluzie, prin acordarea discriminatorie a sporului de calculator, s-a susținut că recurenții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial ca și pentru celelalte categorii de personal la care s-a făcut referire.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefundat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect instanța de fond a reținut că salarizarea reclamanților ca personal auxiliar de specialitate este reglementată prin lege specială. Potrivit dispozițiilor art. 3 și urm. din nr.OG 8/2007 salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea este reglementată prin lege specială ce prevăd un salariu de bază stabilit pe baza unei valori de referință sectorială la care se aplică coeficienții de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, stabiliți în raport de funcția deținută de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau al parchetelor.
Potrivit sistemului de salarizare stabilit pentru reclamanți prin lege specială în conformitate cu dispozițiile art. 157 alin.2 din Codul Muncii, salariile personalului auxiliar de specialitate este compus din salariul de bază susmenționat, la care se aplică sporurile prevăzute de dispozițiile art. 3 alin.4, art. 4, art. 5 și art. ale OG nr.8/2007, între care nu se află cel pretins prin prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv sporul pentru lucrul la calculator și care în consecință nu este datorat reclamanților.
A distinge nu înseamnă în orice situație a discrimina, la situații diferite fiind justificată aplicarea unui tratament diferențiat.
Nu orice diferență de tratament face a se reține starea de discriminare, ci numai acea diferență care se constată între persoane aflate în situații analoage, fără o justificare rezonabilă și fără să fie necesară într-o societate democratică.
Curtea apreciază ca nefondate susținerile recurenților privind existența unei discriminări între categoria profesională a personalului auxiliar din sistemul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea și categoria salariaților din celelalte domenii profesionale cum ar fi sănătatea, industria chimică și petrochimică, pe de o parte și salariații Înaltei Curți de Casație și Justiției și Ministerului d e Justiție, pe de altă parte, deoarece, în raport de dispozițiile art. 2 și urm. ale nr.OG 137/2000, susmenționatele categorii nu se află în situații analoge sau similare, câtă vreme exercită atribuții profesionale diferite, în condiții de specializare profesională și de muncă diferită, astfel încât tratamentul juridic deosebit aplicat acestora de legiuitor în reglementarea drepturilor salariale ce le sunt stabilite este justificat obiectiv de un scop legitim.
Mai mult, este de reținut că prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, nr. 819, nr. 820 și nr. 821 din 3.07.2008 s-a statuat că prevederile art. 1, art. 2 al.3 și art. 27 al.1 ale nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în cauză, recurenții reclamanți au solicitat tocmai obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin discriminare și anularea situației create prin discriminarea săvârșită de legiuitor care, prin dispozițiile legilor succesive speciale de salarizare nu a prevăzut în cazul personalului auxiliar sporuri pentru lucrul la calculator.
În cauză, potrivit dispozițiilor ar. 31 al.1 și 3 ale Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art.147 din Constituția României, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, iar dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți, (), -, și ()împotriva sentinței civile nr.632 din data de 26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (4129/C/2007), în contradictoriu cu intimații-pârâțiCurtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Călărași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.07.2009
Jud. fond.:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
