Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4715/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1399/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4715/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârâtMinisterul Justiției și Libertățilorîmpotriva sentinței civile nr.1555 din data de 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (3627/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, și intimații-pârâțiTribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării, având ca obiect:"drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul-pârâtMinisterul Justiției și Libertăților,intimații-reclamanți, -, -,și intimații-pârâțiTribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.05.2009, relațiile solicitate de instanță din partea intimatului-pârât Tribunalul Teleorman, iar la data de 05.06.2009 s-a depus la dosar cerere din partea intimaților-reclamanți însoțită de fotocopiile carnetelor de muncă ale acestora.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1555 din data de 17.10.2007, pronunțată în dosarul nr- (3627/2007), Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a luat act că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor renunță la judecarea excepției lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman în judecarea acțiunii formulată de reclamanți; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții;, -, -, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman la plata către reclamanți a sumelor la care sunt îndreptățiți față de perioadele lucrate cu titlu de spor de stres în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu luna august 2004 - la zi; a respins acțiunea față de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei părți fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată de acesta, instanța de fond a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Deci această instituție nu are printre atribuții obligația plății, virării, alocării din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ, prin întocmirea Proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Având în vedere obiectul acțiunii - obligarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata sporului de stres în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare, prima instanță a reținut că nu are calitatea de debitor față de reclamanți sau față de pârâtul Ministerul Justiției în baza vreunei dispoziții legale.
În ce privește fondul cauzei, Tribunalul a reținut că Legea 50/1996 stabilește modul de salarizare al personalului din organele autorității judecătorești, iar salariul este un element esențial al raportului de muncă, în temeiul art.73 alin. 2 lit. p) din Constituție, Legea 50/1996 fiind o lege organică.
Potrivit art.54 alin.2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă în elaborarea actelor normative "Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior."
Concluzia primei instanțe a fost în sensul că, prin modificarea Legii 50/1996 printr-o ordonanță, în speță OG83/2000, s-a încălcat prevederile constituționale și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și în consecință abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât OG83/2000 este act normativ de nivel inferior Legii 50/1996.
Apărarea pârâtului Ministerul Justiției potrivit căreia Legea 50/1996 nu face parte din categoria legilor organice deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice a fost înlăturată.
A mai reținut Tribunalul că, potrivit deciziei 398/2005 a Curții Constituționale, în cazul de neconformitate cu dispozițiile Constituției a legilor și ordonanțelor abrogate, cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele.
În ce privește apărarea pârâtului potrivit căreia "pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică până în prezent și în continuare nu are nici o bază legală", instanța de fond a înlăturat-o, cu motivarea că prevederile art.47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate neconform cu Constituția și cu Legea 24/2000 și, prin urmare, abrogarea nu produce efecte juridice, astfel încât art. 47 este în vigoare și, în baza acestui text legal reclamanții au solicitat plata sporului.
S-a mai reținut că reclamanții nu au făcut dovada unui prejudiciu pe viitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Ministerul Justiției (Ministerul Justiției și Libertăților ) a arătat, în esență, că art. 47 din Legea nr. 50/1996, prin care era reglementat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru magistrați a fost abrogat total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificare și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Abrogarea textului legal menționat s-a făcut cu respectare dispozițiilor constituționale, care permit intervenția în domeniul legii ordinare prin ordonanțe, cu respectarea normelor de tehnică legislativă.
Mai mult, a mai arătat recurentul, nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin lege, act normativ de același nivel cu Legea nr. 50/1996. De altfel, Tribunalul reține în mod generic încălcarea dispozițiilor legale, dar nu lămurește concret de ce au fost încălcate dispozițiile constituționale și cele de tehnică legislativă sau pentru care anume considerente au fost nesocotite prevederile art. 114 și art. 72 din Legea fundamentală.
Pe de altă parte, a susținut recurentul, finalitatea modificărilor legislative nu a fost în nici un caz diminuare drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiției.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs, au fost depuse la dosar carnetele de muncă ale intimaților reclamanți, cu care se face dovada calității acestora de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Alexandria.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea reține că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii.
Prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe conform art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța supremă că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Așadar, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Concluzia instanței supreme a fost în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Curtea reține că erorile cuprinse în considerentele sentinței atacate nu justifică admiterea recursului, care trebuie să vizeze dispozitivul hotărârii instanței de fond.
Prin urmare, în raport de prevederile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, Curtea, substituind motivarea primei instanțe, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârâtMinisterul Justiției și Libertățilorîmpotriva sentinței civile nr.1555 din data de 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (3627/2007), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, și intimații-pârâțiTribunalul Teleorman, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,în calitate de expert parte în domeniul discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
27.07.2009
Jud. fond.:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
