Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4798/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 977/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4798R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenții Sindicatul "Legis - ", a, escu, a, -, împotriva sentinței civile nr.6425 din data de 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3836/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2007, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenții, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a organizației sindicale, invocată de intimată prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6425 din data de 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3836/3/LM/2007, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții, a, escu, a, -, și, reprezentați prin Sindicatul Legis, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și a fost respinsă, ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamanții sunt salariații Curții de Conturi a României ocupând funcția de controlori financiari.
Începând cu data de 01.11.2000 salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi s-a reglementat prin OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Conform art.2 al.1 din actul normativ sus-menționat, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzute în anexă, constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Prevalându-se de dispozițiile sus-menționate, reclamanții din prezenta cerere pretind ca pentru perioada ianuarie 2005-februarie 2007 și în continuare, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru controlorii financiari, trebuia să fie actualizată și majorată întocmai ca și valoarea de referință sectorială a funcțiilor de demnitate publică.
S-a constatat însă că începând cu anul 2005, ca urmare a apariției OG nr.9/2009 (privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salariat potrivit OUG nr.4/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică) indemnizațiile lunare ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite sau care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998, au fost stabilite în cuantum fix, fără a mai fi raportate la vreo valoare de referință sectorială.
Așadar, odată cu intrarea în vigoare a OG nr.9/2005, indemnizațiile funcțiilor de demnitate publică au fost precis cuantificate de lege, astfel încât de la acest moment ele nu mai erau determinante prin înmulțirea valorii de referință sectorială cu coeficientul de multiplicare.
Reclamanții pretind că în perioada ianuarie 2005 - septembrie 2005, ar fi trebuit să aibă valoarea de referință sectorială de 267,7 lei (RON), în perioada octombrie 2005-ianuarie 2006 - 297 lei, ajungând până la valoarea de referință sectorială de 405 lei pentru perioada octombrie 2007-decembrie 2007 fără a preciza însă cum au determinat aceste valori câtă vreme ele nu sunt prevăzute de lege.
Opinia instanței este că reclamanții au determinat valorile de referință sectorială solicitate printr-un calcul artificial de împărțire a indemnizațiilor funcțiilor de demnitate publică (care sunt cuantificate în sumă fixă de lege) la coeficienții de ierarhizare ai controlorilor financiari, fiind evident că acest calcul nu-și găsește reflectare în nici o dispoziție legală.
Reclamanții invocă dispozițiile art.2 din OUG nr. 160/2000 sus-menționate, fără să amintească de dispozițiile Legii nr.233/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi și de dispozițiile OG nr.27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 controlorilor financiari în cadrul Curții de Conturi B, care au prevăzut în anexele lor în mod expres valorile de referință sectorială și coeficienții de multiplicare ce se aplică controlorilor financiari, anexe ce au înlocuit anexele cuprinse în OUG nr. 160/2000.
Așadar, valorile de referință sectorială aplicabile controlorilor financiari sunt cele prevăzute și de cele două acte normative: Legea nr.233/2006 și OG nr.27/2007 și nu cele stabilite în mod artificial de reclamanți prin cererea introductivă.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța apreciază că MFP are calitate procesuală pasivă față de Curtea de Conturi, față de dispozițiile art.1 alin.(3) din Legea nr.72/1996 privind finanțele publice, MFP are ca principale atribuții dispunerea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, însă în raport de soluția respingerii cererii principale, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată împotriva sa de către Curtea de Conturi
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Sindicatul "Legis - ", în numele membrilor de sindicat, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul Sindicatul "Legis - " a arătat că, deși nstanța a reținut că începând cu 01.11.2000 salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi s-a reglementat prin OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi și conform art.2 alin.1 din actul normativ sus-menționat, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă, constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția preturilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, a menținut starea de discriminare între categoriile de funcții de demnitate publică.
S-a mai arătat că susținerile instanței de fond referitoare la faptul că reglementările ulterioare privind indemnizațiile pentru funcțiile de demnitate publică nu modifică valoarea de referință sectorială aferentă funcțiilor de demnitate publică, ci instituie pentru anumite funcții de demnitate publică indemnizații precis cuantificate de lege și care nu se raportează la aceasta valoare, reprezintă o evidentă discriminare.
Aceste susțineri sunt nefondate și nereale în raport cu reglementările legale privind stabilirea indemnizaților pentru funcțiile de demnitate publică.
Prin Legea nr.154/1998 au fost stabilite regulile prin care se calculează indemnizațiile pentru funcții de demnitate publică iar art.20 al.2 în vigoare și la această dată prevede modul de calcul: "Cuantumul indemnizației lunare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială înmulțită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în anexa II.
În aceste condiții legale orice stabilire a unei indemnizații pentru funcții de demnitate publică chiar stabilită în cuantum fix nu poate avea drept justificare decât această metodă de calcul, confirmată implicit de pârâtă prin adresele depuse la dosar. Având metoda de calcul și baza legală în vigoare în acest mod reclamanții au întemeiat pretenția.
Având în vedere aceste aspecte, afirmațiile precum ca indemnizațiile funcțiilor de demnitate publică nu se mai raportează la valoarea de referință sectorială sunt netemeinice și nelegale.
Prin întâmpinare intimata Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea recursului, În principal pentru lipsa calității procesuale active a organizației sindicale, iar în subsidiar, ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Legis -, urmează a fi înlăturată, deoarece cererea de chemare în judecată a fost formulată de către Sindicat în numele membrilor săi nominalizați în tabelele anexă cererii de chemare în judecată, iar în ceea ce privește cererea de recurs, în cadrul acesteia este specificat expres faptul că Sindicatul a formulat respectiva cerere în calitate de reprezentant al reclamanților membri ai sindicatului.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că, astfel cum în mod corect instanța de fond a considerat, odată cu intrarea în vigoare a OG nr.9/2005, indemnizațiile funcțiilor de demnitate publică au fost precis cuantificate de lege astfel încât de la acest moment ele nu mai erau determinate prin înmulțirea valorii de referință sectorială cu coeficientul de multiplicare.
Pretențiile reclamanților care pretind că în perioada ianuarie 2005 - septembrie 2005, ar fi trebuit să aibă valoarea de referință sectorială de 267,7 lei (RON), în perioada octombrie 2005-ianuarie 2006 - 297 lei, ajungând până la valoarea de referință sectorială de 405 lei pentru perioada octombrie 2007-decembrie 2007, nu pot fi reținute, aceștia neprecizând cum au determinat aceste valori câtă vreme ele nu sunt prevăzute de lege, aceștia determinând valorile de referință sectorială solicitate printr-un calcul artificial de împărțire a indemnizațiilor funcțiilor de demnitate publică (care sunt cuantificate în sumă fixă de lege) la coeficienții de ierarhizare ai controlorilor financiari, însă acest calcul nu-și găsește reflectare în nici o dispoziție legală.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a considerat că nu pot fi reținute doar dispozițiile art.2 din OUG nr.160/2000, fără să amintească de dispozițiile Legii nr.233/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi și de dispozițiile OG nr.27/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 controlorilor financiari în cadrul Curții de Conturi B, care au prevăzut în anexele lor în mod expres valorile de referință sectorială și coeficienții de multiplicare ce se aplică controlorilor financiari, anexe ce au înlocuit anexele cuprinse în OUG nr.160/2000.
Pe de altă parte, astfel cum, rezultă din Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, pronunțată la 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.537/16.07.2008, s-a stabilit că art.1 din OG nr.137/2000 "nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni, nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice".
Totodată, "Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale OG nr.137/2000 și anume prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății".
În consecință, Curtea Constituțională, admițând excepția de neconstituționalitate, a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se deprinde înțelesul instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii.
Din cele mai sus expuse rezultă faptul că examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor și conformitate acestora cu principiul egalității reglementate de Constituția României revine Curții Constituționale.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa faptul că reglementarea criteriilor de determinare a indemnizațiilor s-au a salariului personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor, adaosurilor și a primelor la indemnizațiile și salariile de bază intră în competența legiuitorului fiind dreptul exclusiv al legiuitorului de a face diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale, iar tratamentul juridic diferit instituit pentru anumite categorii socio-profesionale nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări în sensul prevăzut de art.16 din Constituție și se justifică rezonabil și obiectiv prin situația diferită în care se află acele categorii de persoane.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții Sindicatul "Legis - ", a, escu, a, -, împotriva sentinței civile nr.6425 din data de 17.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3836/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
10.08.2009
Jud. fond.:; Dalina
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
