Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4862/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4862
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA împotriva sentinței nr.3154 din 30 decembrie 2007, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit intimatul reclamant - și recurenta pârâtă - SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că
- recursul este declarat și motivat în termen legal,
- prin serviciul registratură intimatul-reclamant a depus întâmpinare (2 exemplare),
- se cere judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Petiționarul a chemat în judecată intimata SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată intimata la plata suplimentului la drepturile salariale de Paști și de C, actualizate cu indicele de inflație.
In motivare, s-a arătat ca titularul acțiunii este salariatul societății pârâte, iar, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute de Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III al. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 al. 1 că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru Paști și C începând cu 05.10.2004. S-a solicitat să se constate că neplata acestor drepturi la scadență impune o corecție a sumelor neacordate cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 40, alin.2, lit.c din Codul muncii, art. 168 al.1 din CCM la nivelul societății.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Plata drepturilor bănești solicitate s-a făcut astfel cum părțile s-au înțeles, adică nu în formula unor prime în cuantumul arătat la art. 168 alin. 1 din CCM și plătibile cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ci începând cu anul 2003 în aceea a cumulării acestora, fracționării și plății în 12 tranșe lunare, sub forma unei suplimentări permanente a salariului.
Că eroarea care se valorifică la nivelul întregii țării de angajații SC SA, este aceea că în locul prepoziției "în", trebuia pusă prepoziția "din", și anume "Din anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin adresa nr. 4209/06.11.2007, Comisia Paritară a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare ale CCM a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 să fie incluse în salariul de bază al salariaților, precum și că începând cu 2003, părțile au înțeles că art. 168 al. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct.
Intimata a solicitat conexarea tuturor dosarelor pentru o mai bună administrare a actului de justiție și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune in baza art. 283 al. 1 din Codul muncii. De asemenea intimata face vorbire despre caracterul prematur al actiunii de fata avand in vedere faptul ca nu au avut loc negocieri in baza cărora sa fi fost discutat cuantumul exact al sumelor.
Referitor la cererea privind conexarea tuturor dosarelor instanța o va respinge ca neîntemeiată cu motivarea că numărul mare de dosare (cca 600) face imposibilă o bună administrare a actului de justiție.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța urmează să înlăture apărarea intimatei, apreciind că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele colective sau individuale de muncă) sunt incidente prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani si nu aceleia invocata de către intimata și prevăzută la art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.3154 din 20 decembrie 2007, Tribunalul Gorja respins excepția dreptului la acțiune invocată de intimată.
A admis în parte acțiunea formulată de petent și a obligat intimata la plata către petiționar a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul societății pentru sărbătorile de Paști și de C, începând cu 05.10.2004, reactualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 al. 1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004: "Cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor".
La aliniatul 2 al art. 168 din CCM/2004 s-a menționat că: "Pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul al. 1 al. Art. 168 aducând o modificare de conținut aliniatului 2, în sensul consemnării că: "în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Același text se regăsește în ultima formă menționată in CCM pe anul 2006. In fine, pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că " părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 si 2 la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ". Prin " Nota asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiata între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de muncă ".
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu așadar contractelor colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă ) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral. Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări. Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
In speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, apărarea făcută de societatea intimată a vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 al. 1 si 2 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de munca anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 al. 2 prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la art. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al angajaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 si 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia in 2007. Se va retine astfel că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocată de intimată, se va retine că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat. Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentari salariale, instanța va reține că prin clauza art. 168 al. 1 acesta se raportează la salariul de baza mediu pe SNP SA iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune. Instanța nu consideră utilă cauzei administrarea probei cu expertiza contabila judiciară, reținând elementele de calcul care să permită cuantificarea drepturilor solicitate. Deși intimata a solicitat termen pentru a face dovada achitării drepturilor solicitate, nu a depus acte în acest sens.
Împotriva cestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nulă, în condițiile în care nu s-a realizat o judecată efectivă, în motivarea hotărârii fiind preluate integral paragrafe dintr-o sentință pronunțată de Tribunalul Constanța.
Recurenta susține că, procedând în acest mod, Tribunalul Gorja nesocotit funcția de jurisdicție, refuzând judecata, hotărârea fiind astfel afectată de nulitate, care, conform art. 105 din Codul d e procedură civilă, nu se poate remedia decât prin admiterea recursului și reținerea spre judecare a fondului cauzei, cu luarea în considerare a apărărilor făcute prin avocat.
A doua critică formulată de recurentă a fost aceea că a fost nesocotit dreptul la apărare exercitat prin avocat, nefiind consemnate în practicaua sentinței considerentele de netemeinicie susținute în apărare. Mai susține recurenta că hotărârea nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, nefiind luată în seamă apărarea formulată prin avocat, fapt care produce o vătămare substanțială de natură a invalida sentința de primă instanță.
Recurenta susține că dreptul material la acțiune este prescris, întrucât sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. împrejurarea că în contractul colectiv de muncă se folosește formula "suplimentare a drepturilor salariale" nu are efect recognitiv asupra naturii juridice a dreptului în discuție. Natura acestuia este aceea a unei prime care nu se confundă cu salariul, ce reprezintă contraprestația muncii.
Nefiind drepturi salariale, acțiunea în executarea obligației este supusă termenului de prescripție, după următoarea distincție: 3 ani când prima este stabilită prin contract individual de muncă sau decizie unilaterală a unității angajatoare (art. 283 alin. 2) și 6 luni în ipoteza stabilirii primei prin contract colectiv de muncă (art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii ).
În nici o situație nu se poate face aplicarea art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, plecându-se de la premisa inexactă ce rezultă din interpretarea literală a textului. În sprijinul acestui argument, recurenta invocă dispozițiile art. 977 din Codul civil.
Relativ la fondul petiției, recurenta susține apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce în anul 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Redactarea clauzei art. 168 din contractul colectiv de muncă este defectuoasă și, fiind vorba despre o clauză îndoielnică, ea se interpretează prin consens, astfel cum rezultă din contractul colectiv de muncă, iar părțile contractante au înțeles să interpreteze această clauză, concretizând-o în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA".
Stingerea dreptului subiectiv începând cu anul 2004 este susținută de concordanța cu textul analog din art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006.
Mai susține recurenta că instanța de fond a considerat greșit că documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA" reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă, aplicabilă pentru viitor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Cât privește primul motiv de recurs referitor la lipsa unei judecăți efective, Curtea îl apreciază ca nefondat, în condițiile în care hotărârea instanței cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, potrivit art. 261 din Codul d e procedură civilă, fiind expus raționamentul care a stat la baza soluției pronunțate. Art. 304 din Codul d e procedură civilă, reglementează în mod expres și limitativ motivele de modificare sau de casare a unei hotărâri, critica privind lipsa unui anumit stil de redactare neregăsindu-se definită printre motivele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Nu este fondată nici critica recurentei privind nesocotirea apărării formulate prin avocat, deoarece la soluționarea cauzei instanța de fond a analizat atât excepția prescripției dreptului material la acțiune, cât și apărările de fond invocate de pârâtă. Motivele care au format convingerea instanței au fost expuse în mod cuprinzător în considerentele sentinței și acestea constituie și motivele pentru care au fost respinse apărările pârâtei. Mai mult, instanța de fond s-a referit în mod expres la apărările pârâtei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea constată că instanța de fond a soluționat-o în mod corect, reținând aplicarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SNP SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și C este un drept salarial, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, însă operațiunea interpretării unui contract este necesară numai atunci când o clauză contractuală este îndoielnică, fiind susceptibilă a avea mai multe înțelesuri. Or, în cazul de față, la momentul negocierii art. 168 din contractul colectiv de muncă, părțile au utilizat expresia "suplimentare a drepturilor salariale", singurul sens ce poate rezulta din folosirea acestei expresii fiind cel literal.
Mai mult, același sens rezultă și din redactarea art. 168 alin. 2 din contract, părțile stabilind pentru anul 2003 introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA împotriva sentinței nr.3154 din 30 decembrie 2007, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
01.07.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2n ex.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi, Corneliu Maria
