Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 4890/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2588/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4890/
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA (fostă SC SA) prin administrator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței civile nr.300 din data de 20.02.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 9 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă prin avocat care depune la dosar dovezi privind măsura insolvenței, respectiv certificat eliberat de grefa Tribunalului București - Secția a VII a Comercială referitor la dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009 prin care s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 împotriva recurentei-pârâte, precum și decizia nr. 2/31.03.2009 emisă de administratorul judiciar prin care confirmă mandatul dat societății civile de avocați de reprezentare în cauză.
Recurenta-pârâtă prin avocat arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei-pârâte în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă prin avocat susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu consecința modificării hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.11.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția civilă, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 4.760 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C din anii 2004-2006, precum și a sumei de 459,1 lei cu titlu de daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor.
Prin sentința civilă nr. 647/06.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște pe anul 2005 și 2006 și pentru sărbătorile de C pe anii 2004 și 2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate, precum și la plata sumei de 533,52 lei daune interese.
Prin decizia civilă nr. 2775/02.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosar nr-, a fost admis recursul declarat de SC SA (fostă SC SA) împotriva sentinței civile nr. 647/06.02.2008, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de recurs a considerat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală, pronunțată în absența unor probe utile din care să rezulte dacă suplimentările salariale datorate cu ocazia și Cului au fost sau nu plătite reclamantului. Se impunea așadar efectuarea unei expertize contabile în acest sens, iar pentru administrarea acestei probe pricina a fost trimisă la o nouă judecată pe fond.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ-fiscal la data de 31.07.2008, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 300/20.02.2009, Tribunalul Teleormana admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.195 lei, reprezentând valoarea actualizată la 31.12.2008 a drepturilor bănești constând în suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște din anii 2005 și 2006 și pentru sărbătorile de C din anii 2004 și 2005, cu actualizare la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rt.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2007 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații SC, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate. Potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, a rezultat că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte, doar pentru anul 2003 întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare se arată că, începând cu anul 2003, prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, deoarece primele de Paște și de C nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului ca întreg, nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant ar fi fost achitate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și, prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte, a fost înlăturată susținerea societății pârâte în sensul că ar fi acordat suplimentările salariale solicitate deoarece salariul de bază mediu pe unitate în perioada 2005-2007 crescut continuu, iar cuantumul suplimentărilor ar fi fost diferit de la an la an, iar nu similar anului 2003. În plus, prevederile art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă nu au fost respectate nici în anul 2003 pentru că salariații au beneficiat de 500 lei pentru sărbătoarea de C și de 320 lei pentru sărbătoarea de Paște.
În condițiile în care pârâta a comunicat valoarea salariului mediu de bază pe anul 2003 ca fiind 681 lei în martie 2003 și 685 lei în noiembrie 2003, este evident că salariații nu au beneficiat de suplimentările salariale în cuantumul ce li se cuvenea nici pentru anul 2003. În consecință, faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al salariaților nu este de natură a susține apărarea pârâtei, aspect confirmat de expertiza contabilă efectuată în cauză potrivit căreia pentru anii 2005-2007 nu au fost acordate suplimentările salariale pentru Paște și C, salariatul beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății. Cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului a fost determinat de expertul contabil la 3.195 lei, valoare actualizată a drepturilor bănești la data de 31.12.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 06.04.2009 pârâta SC SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 17.04.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă, recurenta-pârâtă susține nelegalitatea sentinței de fond și solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei pe fond și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii introductive.
Se arată că în martie 2003 sumele reprezentând primele pentru Paște și C au fost incluse în salariile de bază ale tuturor angajaților SC SA, iar prin această operațiune a intervenit o abrogare implicită a dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, salariații nemaiavând dreptul la prime.
Așadar, sumele încorporate în salariul de bază în anul 2003 au rămas încorporate în salariu. Pentru anii următori, începând cu 2004, nu au mai fost acordate prime, având în vedere că salariile angajaților (majorate în martie 2003) nu au fost diminuate, menținându-se în continuare sumele reprezentând primele pentru Paște și
Deși a fost dovedită apărarea pârâtei prin înscrisuri și expertiză, instanța de fond a încălcat convenția părților și a condamnat societatea la plata suplimentărilor salariale pretinse de reclamant.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Pornind de la situația de fapt potrivit căreia intimatul-reclamant a fost salariatul societății recurente, pe post de rutierist, începând cu anul 1997 și până la data de 11.11.2006, când a încetat raportul de muncă în condițiile art.65 alin.1 Codul muncii, problema dedusă judecății este aceea a existenței sau inexistenței dreptului salariatului la plata unor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și C între anii 2004 - 2006.
Asupra acestei chestiuni părțile litigante au avut poziții diferite. Astfel, reclamantul a susținut că i se cuvin aceste drepturi suplimentare, separat de salariul încasat, prin aplicarea art.168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității, pentru anii 2004 - 2006.
Pârâta nu a formulat apărări prin întâmpinare în nici unul din ciclurile procesuale ale cauzei, limitându-se la a-și expune poziția prin motivele de recurs. Astfel, a susținut netemeinicia acestor pretenții salariale pe motiv că au fost acordate în realitate tuturor salariaților, însă nu în mod distinct de salariu, ci prin includerea lor în salariul de bază, operațiune care a avut loc în anul 2003. Efectul acestei operațiuni constă, în opinia recurentei-pârâte exprimată în prima cerere de recurs, într-o novație consacrată de art. 1128 pct. 1 Cod civil, în sensul că a încetat dreptul salariatului de a încasa prima în mod distinct. În recursul de față, a susținut ideea unei abrogări implicite a dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Tribunalul a considerat că includerea primelor în salariul de bază este o operațiune valabilă numai pentru anul 2003, pentru că altfel nu se justifică menținerea în contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anii următori a unei clauze referitoare la dreptul salariaților la suplimentările pentru cele două sărbători religioase. Prin urmare, angajatorul a fost condamnat la plata sumelor de bani datorate fostului său salariat.
Curtea consideră că soluția pronunțată de Tribunal este corectă.
Deși recurenta-pârâtă invocă o operațiune de includere în salariul de bază a unor drepturi salariale suplimentare acordate salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, operațiune care ar fi avut loc la nivelul anului 2003, nu a înțeles să dovedească acest aspect. Această dovadă ar fi fost relevantă pentru aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamantului, chiar în condițiile în care clauzele din contractele colective de muncă la nivelul unității pentru anul 2004 și următorii permit interpretarea contrară. În condițiile în care în aceste contracte începând cu anul 2003 se prevede dreptul distinct la prime, în condițiile în care se folosesc expresii de genulau fostincluse și, respectiv,vor fi incluseîn salariul de bază, fără a exista o prevedere clară în sensul neacordării lor după data operațiunii de includere în salariul de bază, salariații au dreptul la aceste sume de bani.
Cu toate acestea, dacă angajatorul probează că sumele în discuție au fost plătite, însă într-o altă modalitate decât cea arătată în contract, salariatul nu poate invoca beneficiul contractului pentru că s-ar ajunge la o dublă executare din partea angajatorului.
SC SA nu a dovedit însă operațiunea afirmată că a avut loc în anul 2003.
Este adevărat că în carnetul de muncă al intimatului-reclamant la poziția 61 se menționează o modificare salarială, începând cu 01.03.2003, în baza hotărârii Consiliului de administrație nr.14/31.03.2003. Aceasta nu poate fi considerată ca fiind operațiunea la care face referire societatea pârâtă, pentru că nu s-a dovedit cu înscrisuri financiar-contabile că este vorba despre includerea celor două prime în salariul de bază aferent anului 2003, în modalitatea afirmată de angajator, adică adiționarea cuantumului celor două prime (două salarii de bază medii la nivelul unității pentru anul 2003), la salariul de bază mediu pe unitate și apoi împărțirea la cele 12 luni.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a relevat maniera defectuoasă în care angajatorul a executat contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2003, respectiv prin includerea în salariul de bază a două sume mai mici decât cuantumurile salariului de bază mediu pe unitate.
În atare situație, trebuie procedat la o interpretare literală a dispozițiilor art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate valabile în perioada 2004-2006, interpretare care nu autorizează concluzia că în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003.
Nu poate fi admisă nici teza potrivit căreia, pentru anii ulteriori lui 2003, intervenit o abrogare implicită a dispozițiilor analizate.
Conform art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială. Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parțial rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate.
Referindu-se la condițiile de formă și de fond ale abrogării, art. 63 din același act normativ, prevede că abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare. În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Așadar, de esența abrogării, este emiterea unui act normativ nou care modifică cuprinsul unei norme anterioare. Această situație nu este întrunită în cauză, recurenta susținând că reglementarea art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivelul unității pentru anul 2003 determinat o abrogare implicită a aceluiași articol din contractele colective de muncă negociate și aprobate pentru anii ulteriori.
Prin urmare, dispozițiile exprese ale textului art. 68 din contractele colective de muncă pentru anii 2004-2006 constituie izvor al obligației angajatorului pentru plata suplimentărilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists împotriva sentinței civile nr.300 din data de 20.02.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./tehn.
2 ex./03.09.2009
Tribunalul Teleorman
Judecători fond:,
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
