Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia Nr. 505/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 30 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
- - JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
--- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și -, împotriva sentinței civile nr. 96 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 30 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr.96/341-01-2008 Tribunalului Covasnas -a admis excepția lipsei calității procesual-pasive a Inspectoratului Școlar al Județului C, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al comunei.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și -, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII, i Mari și Consiliul Local al comunei, privind plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă potrivit Legii nr.142/1998.
A fost respinsă acțiunea formulată de aceeași reclamanți față de pârâtul Inspectoratul Școlar al județului C, cu sediul în mun. Sf. G,-/C, jud. C, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesual pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că Prin Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă se prevede la art.1 că "salariații din cadrul societăților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheuierea unui contract individual de muncă, numite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Prin urmare, raportat la textul de lege sus invocat nu se poate reține că acordarea tichetelor de masă ar fi o obligație imperativă a angajatorului ci dimpotrivă, acesta are un caracter dispozitiv.
La art.46 din Legea legea bugetului pe anul 2004, dar și în următoarele (art. 40 din Legea nr.511/2004) s-a prevăzut că " în bugetele instituțiilor publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activității finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii,nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor d masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație."
Prin urmare atâta timp cât prin legile bugetare care s-au succedat în timp s-a prevăzut expres că nu se aprobă sume în vederea acordării tichetelor de masă pentru instituțiile publice nu se poate reține nici culpa angajatorului, întrucât nu are fonduri proprii de care să dispună și prin urmare și sub acest aspect acțiunea nu poate fi admisă.
Deși reclamanții își motivează pretențiile pe discriminare în raport de alte categorii salariale, instanța nu poate reține această apărare în raport cu cele prezentate, mai mult dreptul de acordare a tichetelor de masă nu este un drept fundamental prevăzut de Constituție ci un drept subiectiv, acordarea lor fiind condiționată de posibilitatea angajatorului de a suporta aceste costuri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arată căl egiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile personale ale celor încadrați în muncă, deoarece dreptul la tichete de masă nu a fost restrâns ci îngrădit, atingându-se chiar existența dreptului.
Potrivit Codului muncii orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate.
Având în vedere că anumite categorii de salariați din sectorul bugetar beneficiază de tichete de masă iar reclamanții nu, se crează o discriminare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, instanța constată că recursul este nefondat.
Art.49 din Legea nr.743/2001, art.39 din Legea nr.631/2002, art.46 din Legea nr.507/2003, prevăd faptul că "în bugetele instituțiilor publice. Indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Totodată, conform art.4 din HG nr.5/1999 "angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli de numitătichete de masăsumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților", iar art.5 din același act normativ stipulează faptul că "pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite la articolul bugetartichete de masă".
In speță este vorba despre o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, aceasta izvorând din faptul că Legea nr.142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetului de stat pentru anii anteriori, în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea acestora.
In ceea ce privește cauza de discriminare pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile, aceasta nu poate fi reținută întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar și pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.2 din Legea nr.324/2006. Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale invocate de recurenți interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite ( -.102/11.03.2003).
Situațiile, în mod obiectiv diferite, justifică - chiar și din punct de vedere constituțional, tratament juridic diferit, pentru că, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament nu exclud ci, dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic numai în situații egale.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.312 Cod proc.civ. recursul declarat va fi respins.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții, - împotriva sentinței civile nr. 96/31.01.2008 a Tribunalul Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
Grefier,
Red. - 7.06.08
Dact. - 27.06.08
2 ex.
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi, Maria Carmen
