Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5142/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5142
Ședința publică din data de 30 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanții, și -a, împotriva sentinței civile nr. 949/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Oad epus întâmpinare cu exemplar pentru comunicare, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 949 din 22 mai 2008, Tribunalul O l t, a admis excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, privind lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL O L T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, și Curtea de APEL CRAIOVA, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantele dețin calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Olt, iar potrivit statutului personalului auxiliar, drepturile de care aceștia beneficiază formează obiectul unor reglementări speciale, distincte față de cele prevăzute pentru alte categorii de personal invocate de reclamante în acțiune.
Astfel cum rezultă din Ordonanța nr. l37/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare, prin discriminare se înțelege - orice deosebire,excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, sex, religie, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust și este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale grefierelor față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte, personal auxiliar, funcționari publici.
Actele normative invocate de către reclamante prevăd acordarea sporului de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor clasificate așa cum sunt definite în Legea nr. l82/2002, iar reclamantele nu pot beneficia de sporul solicitat întrucât, în primul rând nu manipulează și nu gestionează informații clasificate, iar legile invocate nu prevăd expres acordarea sporului și pentru grefieri.
Mai mult, actele normative invocate de reclamante prevăd acordarea sporului de confidențialitate condiționat de încadrarea acestuia în limitele bugetelor aprobate de către ordonatorul principal de credite.
Statutul personalului auxiliar - Legea nr. 567/2004, cu modificări, constituie o reglementare distinctă față de reglementarea pentru alte categorii profesionale, ori nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG l37/2000.
În măsura în care o dispoziție cuprinsă într-o lege sau ordonanță în vigoare este în contradicție cu dispozițiile art. l6 din Constituție, există posibilitatea ca într-un litigiu de competența instanțelor judecătorești, cei interesați să invoce excepția de neconstituționalitate a acelor prevederi.
În mod evident, exercitarea unor drepturi la care se face referire în OG l37/2000, vizează modul de aplicare al unor dispoziții legale, care instituie acele drepturi și nu examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuito, astfel că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul OG l37/2000.
Având în vedere aceste considerente, acțiunea reclamantelor s- respins ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și -a, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele:
Natura juridică a obligației de confidențialitate reprezintă o clauză legală și obligatorie pentru părțile contractului de muncă.
Mai mult, reclamantele se află într-o situație identică - nu doar comparabilă - cu celălalt personal din unitățile bugetare, ba chiar și cu personalul din unitățile private.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt, în mod evident, discriminați față de restul personalului.
La dosar s-au depus: întâmpinare formulată de Ministereul Jusiției prin care se solicită respingerea recursului, invocându-se, în esență, împrejurarea că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul auxiliar de specialitate precum și Hotărârea nr. 318/2007 pronunțată de CNCD.
La data de 17 sept. 2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționatea recursurilor.
Ulterior, prin decizia nr. 4000/26 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de APEL CRAIOVA, instanță în fața căreia s-a formulat și depus întâmpinare de către Ministerul Finanțelor Publice prin care se solicită, de asemenea, respingerea recursului, invocându-se, în principal, împrejurarea că cererea reclamanților este nefondată iar, în subsiduar, în cazul admiterii recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive acestei intimate.
Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considernte.
Curtea constată a fi fondat recursul având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 46/2008 pronunțată în recursul în interesul legii, ICCJ a constatat urmatoarele aspecte.
Magistrații constituie o categorie specială de personal care își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis. Este un raport juridic care are la bază un acord de voință, un contract nenumit, de drept public, încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președinte României și de Consiliul superior al Magistraturii.
Ulterior numirii, părți în raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai puterii judecătorești a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe și parchete de pe lângă acestea.
Drepturile și obligațiile acestor categorii de personal sunt reglementate de Legea nr. 303/2004, Legea nr. 317/2004 și Legea nr. 304/ 2004.
În ceea ce privește drepturile și obligațiile personalului auxiliar de specialitate, acestea sunt reglementate de Legea nr. 567/2004.
Ceea ce este comun magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate, în ceea ce privește problema pusă în discuție de recursul în interesul legii, este faptul că atribuțiile și responsabilitățile fiecărui post, condițiile de muncă cât și cuantumul indemnizațiilor/salariilor nu pot fi negociate în mod individual, deoarece ele sunt stabilite de lege sau de regulamentele aprobate de.
Magistrații, în temeiul art. 16 alin. 1 din Codul d eontologic al magistraților, aprobat prin Hotărârea nr. 144/2005 a, publicată în Monitorul Oficial nr. 382/6 mai 2005, magistrații au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. Nerspectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicată.
În același timp, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eotologic al persoalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hot. nr. 145/2005 a, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea, în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în executarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare au asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Făcându-se trimitere la dispozițiile art. 3 din OG nr. 19/2006 aprobată prin Legea nr. 444/2006, la art 15 din OG nr. 6/2007, la art. 30 alin. 3 din OG nr. 137/2000, art. 15 din OG nr. 64/2006, art. 13 din OG. nr. 57/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 13 din OUG nr. 123/2003 și art. 13 din OG nr. 10/2007, s-a constatat că spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informații clasificate din clasa secretelorde stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor.
Sporul de confidențialitate nu era prevăzut printre sporurile ce se acordau magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate de Legea nr. 50/2006 modificată și nici prin alte acte normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției cât și salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Invocându-se dispozițiile OG nr. 137/2000 modificată și completată de Legea nr. 324/2006 ce a transpus în dreptul intern prevederile Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasuală sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă s-a concluzionat de către Înalta Curte de Casție și Justiție că este justificată acordarea unui anumit spor tuturor salariaților care lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acestui spor, astfel că sporul de confidențialitate trebvuie acordat tuturor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
În consecință,judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în spoul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie, conform dispozițiilor art. 329, alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru instanță
În acest context, nu pot fi primite susținerile primei instanțe și nici apărările intimatului Ministerului Justiției potrivit cărora, în speță, dispozițiile art. 2 din OG nr. 137/2000 sunt interpretate în sensul că se dă în căderea instanței de judecată atribuția de a reține încălcarea principiului egalității în fața legii prin examinarea și cenzurarea soluțiilor cuprinse în legi și ordonanațe - aspect reținut ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 821/3 iulie 2008.
Referitor ladata de la care se acordă sporul solicitat, Curtea constată întemeiată ceerea de acordare a acestui drept începând cu luna aprilie 2005, respectiv, cu 3 ani înainte de formularea cererii formulată de aceste reclamante, așa cum a fost ea menționată chiar pe cererea depusă la fila nr. 7 din dosarul de fond.
De reținut, pe de o parte, că noțiunea de "spor de confidențialitate" a apărut în legislația noastră prin OUG nr. 57/2000 modificată prin OG nr. 9/2001 (acte normative amintite chiar în considerentele deciziei pronunțată în interesul legii) iar, pe de altă parte,pentru personalul auxiliar din instanțele judecătorești, obligația corelativă dreptului pretins, de păstrare a confidențialității, a fost prevăzută prima oară prin dispozițiile art. art. 78 din Legea nr. 567/2004 (act normativ menționat expres în dispozitivul deciziei pronunțată în interesul legii menționată anterior) - "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.", menționându-se, în continuare, că "nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter și nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează modul de comunicare față de terțe persoane a datelor și informațiilor referitoare la activitatea instanțelor" constituie abatere disciplinară (art. 84 lit. e și f ).
De precizat că, prin dispozițiile art. 96 din Lg. 567/2004 s-a prevăzut expres că Legea nr. 567/2007 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepția dispozițiilor privind formarea profesională, care intră în vigoare la 16 iulie 2005.
Referitor lacalitatea procesuală pasivă a pârâtelor, Curtea constată că, făcând aplicarea art. 27 din OG nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în cauză în calitate de expert și nu de către pârât.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că menținerea acestuia în cauză se impune nu numai pentru opozabilitate, dar și în raport de prevederile din legea bugetului de stat și din actele normative ce reglementează atribuțiile acestui minister.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, MEF coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual al contului de execuție.
În consecință, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce înseamnă că Ministrul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite, în situația scoaterii din cauză a, ar fi pus în imposibilitatea de dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, deși acestea sunt statuate prin hotărâri judecătorești.
Prin urmare, față de considerentele expuse anterior, va fi admis recursul și va fi modificată sentința în tot, în sensul admiterii acțiunii față de Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l t, aceștia având calitatea de ordonatori principal, secundar și terțiar de credit.
Vor fi obligate aceste pârâte la plata sporului de confidențialitate de 15% pe perioada aprilie 2005 și în continuare, pentru viitor, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligației), actualizată cu indicele de inflație, la data plății.
Referitor la acest din urmă aspect, trebuie menționat că actualizarea unei sume de bani prin aplicarea coeficientului de inflație, nu conduce la plata unei sume mai mari decât cea datorată, decât în valoare nominală, iar nu reală, astfel că prin actualizare se menține puterea de cumpărare a sumei inițial datorate, acoperindu-se practic devalorizarea acestei sume și diminuarea puterii de cumpărare.
Deci, coeficientul de inflație reprezintă prejudiciul pe care creditorul îl încearcă din cauza devalorizării monedei și urmează să fie acoperit prin aplicarea acestuia la suma datorată.
Prin urmare, date fiind dispozițiile art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 cod. pr. civ. Curtea va admite recursul și va modifica sentința, în sensul celor arătate anterior, menținându-se dispozițiile sentinței referitoare la respingerea acțiunii față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și -a, împotriva sentinței civile nr.949/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința.
Admite în parte acțiunea și obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Olt la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând spor de confidențialitate de 15% începând cu aprilie 2005 și în continuare pentru viitor, actualizate la data plății efective.
Obligă aceiași pârâți la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății acestor sume.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. / 22 oct. 2009
3 ex. /Tehn.
Jud. fond..
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Marin Panduru
