Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 522/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6841/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 522R
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurenta - GRUP împotriva sentinței civile nr.1665 din data de 21.10.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - GRUP, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.8656/29.01.2010, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul recurentei depune la dosar, o cerere prin care aduce la cunoștința instanței schimbarea denumirii societății din SC SA în SA, la care atașează în copie: certificatului de înregistrare mențiuni, încheierea nr.89793/16.12.2009 a Tribunalului București și certificatul de înregistrare.
Curtea ia act de schimbarea denumirii societății din SC în
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului recurentei cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea civilă formulată la data de 05.11.2008 și înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, sub nr-, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SA B, obligarea pârâtului la plata sumei de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005 - 2006 și 2007 și C pentru anii 2004 - 2005-2006, precum și suma de 533,52 lei daune pentru neachitarea în termen a acestei obligații.
Prin sentința civilă nr.1665/21.10.2009 Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, cu opinie majoritară, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul SC SA B; a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale, actualizate în raport de indicele de creștere a inflației de la data de 01.10.2009, aferente sărbătorilor de C și de Paști din perioada 2004-2007, în cuantum de 7385 lei brut.
În motivare, prima instanța reține în esență ca reclamantul a făcut dovada de salariat al pârâtei, depunând la dosarul cauzei copie xerox a carnetului de muncă ( cf. contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C angajații SNP - SA vor beneficia de o suplimentare în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
La alin. 2 al susmenționatului articol, se precizează că pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP SA, pe anii 2004, 2005 și 2006, au menținut dispozițiile art. 168 alin. 1 alin. 2 al art. 168 fost însă modificat în formă, în anul 2003, suplimentările salariate de la alin. 1 al prezentului articol, au fost introduse, în salariul de bază al fiecărui salariat - fără a fi dispus în acest sens și pentru viitor și fără să se specifice în acest sens și în contractele de muncă încheiate ulterior acestor ani.
Prin urmare, recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu, conform dispozițiilor art. 168 Contractul colectiv de muncă, dispoziții care nu au fost menținute în contractele incheiate în toți anii ulterior.
Întrucât conducerea patronatului începând cu anul 2004, nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației salariaților pentru a negocia - potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc.
Instanța reține că, potrivit art. 969 din Codul civil, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și, prin urmare, dispozițiile Contractului colectiv de muncă pe care reclamantul își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr.130/1999, Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați de sindicate pe de altă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizare precum și alte drepturi și obligații ce decurg din rapoartele de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractelor colective de muncă, pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru - modificările aduse Contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate substituie așadar, contractelor colective de muncă, voinței părților semnatare, raportând aceste acte periodice cadrului generat de reglementare a contractului, ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că, dispozițiile Contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali care trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o ramură permisiva, care dă posibilitatea modificării clauzelor Contractului colectiv de muncă ori de câte ori, părțile convin acest lucru dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării contractului.
În speță, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzelor cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizate după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pârâta invocă în apărare o hotărâre a Comisiei paritare a SA, respectiv hotărârea nr. 12/18.06.2007, în care se menționează că s-au luat în considerare dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de SA, încheiat între SA și, sens în care s-a stabilit că la momentul negocierilor colective, voința comună a părților, a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Cu privire la această apărare, reține instanța că un contract încheiat în mod valabil reprezintă voința părților, atâta timp cât nu a fost desființat și prin urmare putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1 cod civil legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Legea mai favorabilă se aplică numai în cazul infracțiunilor unde este vorba de libertatea unei persoane și în cazul contravențiilor, nici de cum în civil, cu atât mai mult cu cât dispozițiile unui contract colectiv de muncă reflectă voința părților din momentul încheierii acestuia.
Prin această hotărâre a Comisiei Paritare a "" SA, care poartă dată certă, fiind din anul 2007, luna iunie, se urmărește interesul societății, în defavoarea părților salariați, prin modificarea retroactive a clauzelor contractelor de muncă, încheiate pe anii 2004, 2005, 2007.
Având în vedere poziția procesuală a părților, dar și considerentele deciziei de casare nr. 3288 R/12.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, instanța a considerat ca utilă, concludentă și pertinentă cauzei administrarea probei cu expertiză contabilă.
Astfel, prin încheierea de ședință din data de 3 decembrie 2008 s-a încuviințat această probă, stabilindu-se ca obiective, dacă suplimentările salariale reprezentând prime de Paști și de C au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților și dacă suplimentările salariale care au fost incluse în salariul pe anul 2003, au subzistat pe toată perioada solicitată de reclamant, dacă nu au fost incluse aceste suplimentări salariale, în salariile reclamanților, să se determine cuantumul acestor drepturi salariale pentru fiecare și pe fiecare an în parte, actualizarea sumelor datorate față de indicele de inflație la zi.
In cauză, s-a efectuat raportul de expertiză contabilă judiciară, pe care prima instanța l-a omologat și față de care părțile nu au avut obiecțiuni.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară obiectivul 2 suma totală brută ce s-ar cuveni reclamantului pentru sărbătorile de Paști și C pe anii 2004 - 2007 este de 7.385 lei - sumă actualizată cu indicele de inflație la data de 01.10 2009.
Ca parte căzută în pretenție, în conformitate cu dispozițiile art. 274 ( 1) Cod Procedură Civilă, pârâtul va fi obligat și Ia plata sumei de 401,70 lei -cheltuieli de judecată - onorariu expert contabil achitat cu chitanța nr. -/1/8.04.2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă SC SA- GRUP, având noua denumire solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată în ceea ce privește obligarea sa la plata suplimentărilor salariale reprezentând primele aferente sărbătorilor de Paști și C, pentru următoarele motive:
La începutul anului 2000, între societate și salariații săi (reprezentați prin Federația Sindicatelor Libere și Independente " ) au avut loc negocieri în vederea încheierii unui contract colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității. Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul SA ("CCM") a fost înregistrat la Direcția, Solidarității Sociale și Familiei - B sub nr. 8080 din data de 23.05.2000. în conformitate cu prevederile Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea 130/1996"), CCM a fost încheiat între patron (societate) și salariați - reprezentați de către. Federație sindicală care, conform sentinței civile nr. 1442/15.05.1990, a fost mandatată de către salariații Societății să negocieze și să semneze CCM, "în numele salariaților ".
După intrarea în vigoare a CCM, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți și, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea 130/1996, au produs efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate.
Includerea drepturilor salariate suplimentare de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003 începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin CCM, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2.
Pentru 2004, textul art. 168 alin. 2 din CCM a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2005, în scopul de a exprima într-o manieră mai clară intenția reală a părților, prevederile CCM au fost modificate. S-a intenționat ca noua reglementare să prevadă cu certitudine faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii următori. În acest sens. S-a prevăzut în mod expres că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat."
Ca atare, în fiecare an părțile CCM au procedat la "republicarea" CCM, după negocierile purtate anual, textul art. 168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
Interpretarea oferită de către Comisia Paritară în temeiul art. 9 din CCM precum și al prevederilor Anexei nr. 2, în scopul soluționării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea Contract Colectiv de Muncă a fost înființată Comisia Paritară. Scopul constituirii comisiei l-a reprezentat tocmai clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze din CCM, comisia fiind formată din reprezentanții părților semnatare.
Prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât si pentru anii următori. Comisia a menționat în mod expres faptul că intenția reală a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază, începând cu anul 2003.
Pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților precum și pentru a complini orice pretins viciu formal, Comisia Paritară a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 intitulata "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA". Prin această decizie s-a confirmat faptul că (i) intenția reală a părților semnatare a CCM a fost ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților precum și ca (ii) începând cu 2003, părțile au înțeles ca art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 130/1996 care stabilesc că dispozitiile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații din unitate, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală din unitate, prevederile art. 14 din Legea nr. 130/1996 care stabilesc condițiile de reprezentativitate la încheierea contractului colectiv de muncă; prevederile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 care prevăd că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți"; atribuțiile stabilite în favoarea Comisiei Paritare precum și reprezentativitatea persoanelor semnatare a deciziilor emise de către această comisie; punctul de vedere exprimat de către reprezentanții celor două părți atât în ceea ce privește clauzele CCM cât și în ceea ce privește interpretarea prevederilor CCM în sensul că sumele în discuție ar fi fost incluse și plătite fiecărui salariat în cadrul salariului de bază, rezultă că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară care se prezumă că are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor CCM.
S-a mai aratat ca, prin hotărârea recurată, instanța a reținut, în esență, că se impune respingerea excepției prematurității raportat la faptul că "nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligarea declanșării unei asemenea proceduri", (ii) se impune respingerea excepției prescripției raportat la faptul că sumele solicitate sunt drepturi salariale care se prescriu în termen de trei ani și (iii) se impune admiterea acțiunii întrucât recurenta-pârâtă nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție au fost incluse în salariile angajaților.
Admițând, pur ipotetic, faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Potrivit alin. 1 al art.168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Pastele și Cul).
Or, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept (născut) care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Continuând raționamentul ipotetic și, în acest context, admițând că astfel de negocieri ar avea loc, cuantumul efectiv precum și plata unor sume către fiecare salariat ar rămâne oricum condiționate de decizia ce urmează a fi luată, atât timp cât orice fel de drepturi salariale suplimentare de Paști și de C se pot individualiza numai după finalizarea negocierilor dintre părți și determinării cuantumului lor concret.
În temeiul prevederilor art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, solicităm admiterea excepției prescripției dreptului de a cere obligarea la plată, având în vedere următoarele considerente:
Drepturile a căror valorificare se dorește prin promovarea prezentei acțiuni sunt drepturi reglementate prin Contractul Colectiv de Muncă;
Aceste drepturi nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestatia oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul:
Potrivit reglementărilor din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, în noțiunea de "salariu" nu sunt incluse sumele acordate cu caracter periodic, reglementate distinct în CCM, în cuprinsul capitolului referitor la protecția socială a salariatului.
Față de cuprinderea în CCM a unor obligații în materie de salarizare, distincte față de obligațiile în materia protecției sociale și a altor drepturi, aplicarea normelor legale în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru pretenții derivate din normele CCM, este strâns legată de izvorul obligației, fiind în mod evident diferită în raport de natura și izvorul dreptului solicitat; sumele în discuție nu reprezintă drepturi salariale în sensul CCM, ci exclusiv drepturi acordate prin CCM salariaților în scopul de a le oferi protecție socială.
Prevederile legale indicate (art. 283 alin. 1 lit. e din CM) prevăd în mod expres termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM, acesta fiind de 6 luni.
Pretențiile formulate prin prezenta acțiune sunt total nejustificate în condițiile în care societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile CCM. Orice susținere contrară este lipsită de fundament, având în vedere, în esență, că: (a) începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază; după anul 2003, părțile au reglementat menținerea măsurii privind includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, (b) atât reprezentanții salariaților cât și instanțele învestite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea acestora către salariați, (c) oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază. Ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare. Astfel cum rezultă din istoricul expus la capitolul anterior, pentru anul 2003, reprezentanții Societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art. 168 alin. 2. Nu există niciun fel de dubiu sau interpretare contrară în sensul că, pentru anul 2003, sumele în discuție nu s-ar fi acordat.
Începând cu anul 2005, părțile semnatare ale CCM au convenit menținerea măsurii anterior întreprinse, sens în care au modificat textul inițial al art. 168, reglementând astfel aplicabilitatea lui pentru viitor.
La nivelul anului 2005 fost inclusă în CCM prevederea referitoare la faptul că în "anul 2003 suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", ceea ce conduce la concluzia menținerii acestei măsuri.
Intenția clară a semnatarilor de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de următoarele argumente:
Includerea în reglementarea aplicabilă anului 2005 unei măsuri dispuse pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare.
Modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Cu ocazia negocierilor colective din anul 2003 s-a agreat de către partenerii sociali introducerea acestor drepturi salariale suplimentare în salariile de bază ale angajaților, clauza având următoarea formulare: "Pentru anul 2003, suplimentările de la alin. i vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Această clauză a fost reluată ca atare atât în cuprinsul versiunii republicate a CCM din anul 2003, cât și 2004.
Totuși, începând cu versiunea republicată a CCM din 2005, art. 168 alin.2 precizează foarte clar că: în anul 2003 suplimentările salariate de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând comparativ această versiune cu cea anterioară, rezultă că părțile au dorit să sublinieze acordul părților CCM cu privire la modificarea ce i-a fost adusă în privința acestor drepturi salariale suplimentare la un anumit moment.
Pe de o parte, dacă părțile ar fi considerat că alin. 2 din art. 168 al CCM se aplică doar pentru anul 2003, nu ar fi avut nici un sens să îi mai aducă modificări în anul 2005 prin Adițional. Pe de altă parte, modificările intervenite în cuprinsul textului precum și succesiunea lor în timp demonstrează că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, iar nu reimplementarea acestei măsuri.
În interpretarea alin. 2 al art. 168 din CCM nu trebuie să se ignore existența alin. 1 al aceluiași articol. În măsura în care textul alin. 2 ar fi avut o aplicabilitate temporară - așa cum se susține prin cererea de chemare în judecată - nu s-ar mai fi justificat păstrarea sa în cuprinsul textului art. 168 din versiunea CCM din anii ulteriori anului 2003. Este logic deci că păstrarea sa în cuprinsul documentului a fost necesară tocmai pentru că părțile CCM agreaseră o aplicabilitate nu temporară, ci nelimitată în timp.
Pe de altă parte, păstrarea alin.1 în cuprinsul art.168 în aceste versiuni ulterioare nu este nejustificată, menirea sa fiind aceea de a sublinia evoluția drepturilor salariale în cadrul unității în maniera în care clauzele contractelor colective de muncă la nivel național o prevăd.
Atât reprezentanții salariaților cât și instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare precum și acordarea lor către salariați
Prin CCM au fost stabilite mecanisme specifice pentru soluționarea conflictelor ivite între salariați și Societate în ceea ce privește executarea contractului colectiv de muncă, respectiv interpretarea clauzelor conținute în CCM.
Astfel, art. 9 al CCM prevede în mod expres faptul că.interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens.
Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului".
Totodată, art. 10 din CCM completează prevederile anterioare, astfel încât pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă părțile convin constituirea unei comisii paritare".
Părțile au stabilit, prin urmare, o procedură care trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM; această comisie este compusă atât din reprezentanții salariaților (în speță ), cât și din reprezentanții Societății și are scopul de a lămuri, pe cale amiabilă, orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Această etapă prealabilă de soluționare a conflictelor de muncă nu limitează drepturile salariaților dat fiind că, în cazul în care părțile semnatare ale CCM nu ajung la o înțelegere, reprezentanții salariaților, pot să facă uz de toate drepturile de drept material și procesual consacrate de lege. Însă, odată adoptată prin consens, Decizia Comisiei Paritare, care are în componența sa și reprezentanții, organizație sindicală care apără drepturile salariaților, ca toate deciziile pe care le adoptă acest organism reglementat de clauzele sus-menționate ale CCM, are conform prevederilor Anexei nr. 2 la CCM caracter obligatoriu pentru părți (adică pentru salariați și societate).
Interpretarea dată de Comisia Paritară alin. 2 din art.168 al CCM are valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că, încă din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, astfel cum de altfel s-a și procedat.
Pe de altă parte, alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare formulate de către alți salariați au apreciat că "aceste drepturi au fost în întregime incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003", motiv pentru care au respins acțiunea ca neîntemeiată.
Oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de Societate
Sumele pretinse au fost greșit calculate având în vedere că s-a pornit de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 1 din CCM stipulează faptul ca baza de calcul o reprezintă salariul de baza mediu la nivel de, ale cărui valori, la nivelul anilor 2004 - 2007 au fost diferite de valorile prezentate de reclamant (astfel cum rezultă din adresa nr. 2022 din data de 04.09.2007).
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul referitor la prematuritatea cererii de chemare în judecată nu poate fi primit, întrucât dreptul pretins este prevăzut în mod imperativ de art. 168 alin. 1 Contractul colectiv de muncă pentru 2004-2007, existența lui nefiind afectată de vreun termen suspensiv, termenul de 15 zile anterior fiecărui eveniment religios fiind prevăzut numai pentru stabilirea în concret a valorii și condițiilor de acordare (exercitare) a acestui drept, iar în măsura în care negocierile în acest sens nu s-au desfășurat, nefiind inițiate de patronat, situația îi este imputabilă acestuia, dar nu afectează existența și posibilitatea de valorificare în instanță a dreptului.
De altfel, o atare excepție o face contradictorie, de neînțeles, pe următoarea, a prescripției dreptului material la acțiune, neputându-se susține în același timp, pe de o parte, că dreptul nu poate fi încă pretins în instanță, pe de altă parte că, de fapt, dreptul la acțiune pentru aceleași pretenții este prescris.
Referitor la această a doua excepție de ordine publică, Curtea reține că este vădit nejustificată aprecierea potrivit căreia pretențiile ce fac obiectul prezentei judecăți nu reprezintă drepturi salariale, ci drepturi de protecție socială, contrazisă de chiar formularea expresă a textului art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă incident, în condițiile în care drepturile suplimentare sub forma unor adaosuri la salariu păstrează această natură, chiar dacă nu au caracter continuu, ci ocazional, legat de sărbătorile religioase specificate.
Din acest punct de vedere, este evident că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, raportat la care, prezenta acțiune, introdusă la 29.11.2007, prin care se solicită suplimentările salariale prevăzute pentru anul 2004, fost formulată în termen.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, Curtea reține că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007, nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, iar cât privește hotărârea comisiei paritare nr. 12/18.06.2007, prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor pretinse.
Mai mult, față de conținutul clar și neechivoc al textului art. 168, acesta nu are nevoie de o explicitare a voinței părților, utilă doar în situația clauzelor neclare ori îndoielnice, astfel că interpretarea dată prin notele comisiei paritare apare ca o modificare a clauzelor contractului.
În același sens, teza potrivit căreia pentru anii ulteriori lui 2003 art. 168 alin. 1 ar fi devenit caduc, părțile convenind să nici nu mai fie acordate prime, întrucât au fost încorporate în salariul de bază, nu poate fi valabil susținută, de vreme ce dispoziția expresă a art. 168 alin. 1 a fost menținută în toate contractele colective de muncă la nivel de unitate ce au urmat, până în anul 2007 inclusiv, aplicabile cu prioritate, dacă conțin clauze mai favorabile față de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Sub aceste aspecte, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că măsura includerii sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al reclamantului a constituit modalitatea în care s-a realizat reașezarea salariilor în anul 2003, însă aceasta nu a afectat în niciun fel valabilitatea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 pentru viitor, independentă de nivelul salariului de bază, astfel cum a rezultat în urma reașezărilor succesive; de altfel, o atare susținere a recurentei nu rezistă nici față de modalitatea de stabilire a valorii acestor sume, prevăzută imperativ de art. 168 alin. 1 din M, respectiv prin negociere, începând cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, cu privire la modalitatea de acordare, condiții, criterii, beneficiari, valoarea concretă, etc. în absența cărora societatea nu se poate prevala de culpa de a nu fi inițiat negocieri, iar salariații având acțiunea directă întemeiată pe contract, pentru realizarea dreptului stipulat neechivoc de acesta și în contra căruia angajatorul nu se poate apăra invocând formularea "defectuoasă" (pentru că în acest caz s-ar ajunge la schimbarea înțelesului clar și lămurit al clauzei).
Prin urmare, numai faptul că salariul de bază nu a scăzut este irelevant sub aspectul existenței dreptului pretins, întemeiat pe o dispoziție autonomă care a fost menținută.
Curtea mai reține și că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit faptul pretins, al plății drepturilor suplimentare solicitate, situație în care, în mod legal a procedat instanța, dând eficiență clauzei imperative a art. 168 alin. 1 din, de care reclamanții s-au prevalat în mod legitim pentru a-și justifica acțiunea și dovedi existența dreptului reclamat.
În fine, nefondată este și critica referitoare la calcularea eronată a drepturilor salariale pretinse, având în vedere că aceasta s-a făcut raportat la salariul de bază mediu pe, de către expertul contabil desemnat, în cuprinsul unui raport necontestat în condițiile art. 212 alin. 2. pr. civ. situație în care nu mai pot fi puse în discuție concluziile acestuia în recurs.
În consecință potrivit celor expuse, se constată legală și temeinică sentința primei instanțe, prin raportare la care recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă (fostă SC SA- GRUP) împotriva sentinței civile nr.1665/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
4.02.2010
Jud.fond:
OPINIA SEPARATĂ
Cu opinia separată a d-nei judecător, în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Consider ca recursul este fondat si trebuia admis cu consecinta modificarii in tot a sentintei recurate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, ca neintemeiata.
In acest sens, avem in vedere ca otrivit p. art.168 din Contractul Colectiv de Muncă incheiat la nivelul angajatorului, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si C salariatii aveau dreptul de a beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu, in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de munca aplicabil la nivelul societatii parate in anul 2003, partile contractante au hotarat incheierea unui act aditional la contractul colectiv de munca, prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract, pe care au convenit sa-l modifice si sa-l completeze.
In acest context, la art.168 s-a adaugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentarile de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu.
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar rezultă ca prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute, textul fiind inserat identic și in contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
In anii 2005, 2006 si 2007 au fost reluate in aceeasi formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Din înscrisurile administrate in cauza rezulta ca vointa reala a părților la data încheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul 2 al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Pasti si de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse in salariul de bază si urmează să fie executate în acest mod si in acești ani, deci prin includere in salariul de baza.
In sprijinul acestei interpretari vine si hotararea Comisiei Paritare, careia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, in iunie 2007. La data hotararii respective, aliniatul 2 era inserat in aceeasi forma in cuprinsul contractului colectiv de munca aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară SA a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, asa cum a fost modificat prin actele aditionale incheiate in anii 2004 - 2006, în sensul că, incepand cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajatilor suplimentarile salariale prevazute la alin.1, care urmau a fi acordate angajatilor sub aceasta forma. In nota ce consemneaza rezultatul interpretarii se arata ca, incepand cu anul 2003, avand in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajatilor, partile contractului au inteles ca art.168 alin.1 a ramas fara obiect, luand in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza, ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
In concluzie, voința reală a partilor pentru perioada la care se refera pretentiile reclamantului a fost de a stabili că si in anii 2005, 2006 si 2007 suplimentările salariale rămân incluse in salariul de bază, includere care a avut loc in anul 2003.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza contabila efectuat in cauza,filele 57-62 din dosarul de fond, in perioada 2004-2007 au fost acordate indexari anule aplicate la salariul de baza aferent existent la data de 31.12.2003, observandu-se o tendinta permanent crescatoare a salariului de baza in perioada 2004-2007, suplimentarile salariale acordate in anul 2003 subzistand si in perioada urmatoare. Or, prima instanta, desi arata in considerentele hotararii recurate ca are in vedere si raportul de expertiza contabila, la care partile nu au avut obiectiuni, nu indica si motivele pentru care nu a tinut seama de aceste constatari ale expertului contabil.
In consecinta, este cert ca, odata incluse in salariul de baza in anul 2003, si pentru perioada 2004-2007 drepturile salariale suplimentare s-au regasit incluse in salariul de baza al intimatului reclamant.
Pentru acestea, consider ca prima instanta a facut o interpretare gresita a situatiei de fapt si de drept, prin admiterea pretentiilor deduse judecatii, motiv pentru care, in baza art. 304ind1 Cpc, art. 304 pct 9 Cpc. si art. 312 Cpc. recursul trebuia admis.
Judecator
-
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
