Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5238/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 1938/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5238/
Ședința Publică din data de 29 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 3: Sprînceană
GREFIER
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.545 din data de 24.01.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31087/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și cu intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul-reclamant și intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-au comunicat părților intimate copii ale motivelor de recurs formulate în cauză de către recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
De asemenea, se mai arată că atât recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin motivele de recurs formulate în cauză, cât și recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin cererea de repunere pe rol a cauzei (fila 20 dosar recurs), ca urmare a suspendării judecății dispuse la termenul din data de 16.06.2009, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, față de cele învederate, constată că recurentul-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor procesuale stabilite în sarcina sa, împrejurare față de care apreciază că în cauză nu mai subzistă măsura suspendării judecății menținută în temeiul dispozițiilor art. 1551Cod proc. civ. prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2009.
Curtea, constatând că în cauză ambii recurenți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului B-Sectia a VIII-a Conflicte de munca si Asigurari Sociale sub nr- reclamantul Gas olicitat, in contradictoriu cu paratii Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București si Ministerul Economiei si Finantelor (actual Ministerul Finantelor Publice), obligarea acestora la plata sporului de vechime in munca pe perioada 01.08.2006-12.03.2007, actualizarea acestor drepturi cu rata inflatiei de la data nasterii lor si pana la data executarii hotararii judecatoresti, efectuarea mentiunilor in carnetul de munca si obligarea MFP la alocarea fondurilor necesare platii sumelor.
Prin sentinta civila nr. 545/24.01.2008 Tribunalul Baa dmis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerului Finantelor Publice (fost Ministerul Economiei si Finantelor), a admis in parte actiunea, a obligat paratii Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București si Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie la plata sporului de vechime in munca aferent perioadei 01.08.2006-12.03.2007.
Prin aceeasi sentinta a fost obligat paratul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București la efectuarea mentiunilor in carnetul de munca, a fost admisa cererea de chemare in garantie si, in consecinta, s-a dispus obligarea MFP sa aloce MP-PICCJ fondurile necesare in vederea achitarii drepturilor.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca cererea de chemare in judecata vizeaza obtinerea de despagubiri pentru acoperirea prejudiciului creat prin discriminare, litigiul fiind izvorat din raporturile de munca, astfel ca acesta este de competenta tribunalului, nefiind aplicabila procedura prevazuta de art. 42 din OUG nr. 177/2002.
Cu privire la calitatea procesuala pasiva a MFP, tribunalul a constatat ca intre acest parat si reclamant nu exista raporturi de munca, iar fata de prevederile art. 281 muncii, conform carora parti in conflictele de munca pot fi numai angajatorii si salariatii, s-a dispus respingerea actiunii fata de acest parat, pentru lipsa calitatii procesuale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca prin art. 31 din Legea 50/1996 s-a acordat magistraților și personalului auxiliar un spor de vechime, care prin OUG 83/2000 de completare și modificare a legii menționate, nu a mai fost prevăzut pentru magistrați.
Art. 9 alin.4 din OG 83/2000 prevede că orice dispoziții contrare acesteia se abrogă, aceeași formulare regăsindu-se și în art. 50 din OUG 177/2002, însă art. 31 din Legea 50/1996 nu conține o dispoziție contrară acestor acte normative care reglementează salarizarea magistraților, fiind complementar, deci în vigoare după adoptarea lor.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este diferențierea salarizării, care se face în funcție de mai multe criterii, printre care vechimea în muncă. Lipsirea unei întregi categorii profesionale de sporul de vechime echivalează cu atingerea integrității sistemului de salarizare, definit ca un ansamblu organizat în părți componente, care păstrîndu-și individualitatea, depind unele de altele.
Înlăturarea criteriului vechimii în muncă este nejustificată și conduce la încălcarea principiului diferențierii salariilor, inechitatea fiind creată chiar în cadrul corpului magistraților, din moment ce perioadele lucrate în altă profesie nu se oglindesc în veniturile obținute după includerea în această categorie profesională.
De reținut este și argumentul că, prin eliminarea sporului de vechime, categoria profesională a magistraților a fost plasată într-o situație discriminatorie față de personalul auxiliar de specialitate, care a continuat să beneficieze de acordarea sporului, după intrarea în vigoare a actelor normative menționate mai sus. De altfel, toate categoriile profesionale beneficiază de spor de vechime, excluderea magistraților constituind o încălcare a principiului egalității de tratament, consacrat de art. 5 Codul muncii.
Mai mult, prin Decizia nr.XXXVI din 7 mai 2007 pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție in recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casație și Justiție s-a hotarat ca judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au indeplinit functia de judecator financiar sau de controlor financiar in cadrul Curtii de Conturi a Romaniei beneficiau si de sporul pentru vechime in munca, in cuantumul prevazut de lege.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prima instanța a admis-o și a obligat pe acesta să vireze pârâtului Ministerul Public sumele necesare achitării pretențiilor reclamantului, retinand incidenta dispozițiilor art. 2 alin. 2, art. 3 lit. a pct. 6 si art. 13 din HG 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor (actual Ministerul Finantelor Publice) și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum se va arăta în continuare:
Prin recursul-său, recurentul-pârât Ministerul Economiei si Finanțelor susține ca sunt incidente motivele de modificare a hotararii prevazute de art.304 pct. 7 si 9 Cod procedură civilă, precum si motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 4 proc.civ.
Considera ca pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei și Finanțelor sa fie obligat la alocarea fondurilor către Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune instituția recurenta in imposibilitatea punerii in executare a acestei hotărâri(decizia finala privind conținutul bugetului nu aparține acestui minister).
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, in conformitate cu care "Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca si legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar."
Responsabilitatea instituției recurente se limitează la faza de proiect bugetar. Ministerul Economiei si Finanțelor are atribuții in elaborarea bugetului de stat, funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv si in principal tinand cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organica de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativa, prin urmare pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se impună elaborarea bugetului sub o anumita forma si conținut, decizie luata de puterea judecătoreasca, reprezenta o implicare in atribuțiile puterii legislative.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție are calitate de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar si care la lit. d ) - e) stipulează faptul ca, "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale I ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanta ca Ministerul Economiei si Finatelor (actual Ministerul Finanțelor Publice) elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite si a proiectelor bugetelor locale.
Solicita a se observa ca intre reclamant si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista niciun fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a instituției recurente.
Recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin recursul formulat, consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii, ca neîntemeiat, a capatului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime, pentru următoarele motive:
Față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de vechime in munca, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a făcut obiectul dosarului nr.4/2007 al Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și a fost soluționat conform Deciziei nr. 36/07 mai 2007.
Astfel, potrivit deciziei menționate, Inalta C de Casației Justiție, admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.33 alin. 1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, in raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 si art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, ICCJ a constatat că judecătorii, procurorii, ceilalti magistrati, precum si persoanele care au indeplinit functia de judecator financiar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul Curtii de Conturi a Romaniei, beneficiau si de sporul de vechime in munca, in cuantumul prevazut de lege.
In aceste condiții, recurentul invedereaza ca formuleaza recurs numai cu privire la capatul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflatie.
Recurentul sustine ca instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 486 din 27 decembrie 2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce privește recursul declarat de chematul in garantie Ministerului Finanțelor Publice, acesta este fondat, urmand a fi admis, intrucat potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale Ministerului Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nicio legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamantul intimat nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie împotriva Ministerului Finanțelor Publice este neintemeiata, in baza art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, partea putând sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire, ceea ce nu poate fi admis in cauza, in ce privește Ministerul Finanțelor Publice.
Constatand incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. Curtea urmeaza sa admita recursul declarat de chematul in garantie Ministerul Finanțelor Publice si sa modifice, in parte, hotararea atacata, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca neintemeiata.
In ceea ce priveste recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, acesta este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, atunci cand a dispus ca paratul - sa achite drepturile actualizate in raport de rata inflatiei.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare. In consecinta, aceste dispozitii legale justifica obligarea paratului si la plata actualizarii solicitate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat către recurentul chemat in garantie MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.545 din data de 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: G, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea de chemare in garantie formulata de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE IMPOTRIVA MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, ca neintemeiata.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de către recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva aceleiasi sentinte, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
- - - - -
GREFIER
Red./dact.
2 ex./01.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Guranda GeorgetaJudecători:Guranda Georgeta, Ignat Silvia Georgiana, Sprînceană
