Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5332/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5332
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri Judecător
-- -- Vicepreședinte Instanță
-- -- Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă, și recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O PTR., MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, și, împotriva sentinței civile nr. 574/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL O L T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt declarate în termenul legal, depunerea întâmpinărilor din partea recurenților pârâți.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 574 de la 16 aprilie 2009 admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 01.10.2000 - 28.10.2005 sens în care respins acțiunea pe această perioadă.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Ministerul Finanțelor prin O, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul O l t, să calculeze și să plătească fiecărei reclamante în parte sporul de 50 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul brut lunar pe perioada 29.10.2005 - 31.01.2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
A obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din leg. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar. "
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996, art. 47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori prin art. 1 pct. Q 1 din. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispoz. art. 56- 62 ale legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia. În acest sens a fost pronunțată decizia nr.21 din 10.03.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.444/2008 prin care instanța supremă, soluționând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", această decizie fiind obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
A reținut instanța supremă că deși "Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr.125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996", iar "prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României".
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că "instanțele judecătorești se pot pronunța asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect investită".
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. 1 punct 42 și în articolul 9 alin. 2 din nr.OG 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, aspect recunoscut de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților care a dispus acordarea sporului de 50% magistraților începând cu data de 01.03.2009, prin Ordin.
Pentru aceste motive instanța a admis cererea reclamanților și a obligat pârâții Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA și Ministerul Justiției la plata drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 05.10.2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, având în vedere dispozițiile art. 161 alin 4 Codul muncii.
Având în vedere că drepturile sunt solicitate începând cu data de 01.10.2000, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 01.10.2000 - 28.10.2005 având în vedere art. 283 lit. c Codul muncii, sens în care a respins acțiunea pe această prevedere.
S-a respins lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor deoarece potrivit Legii 500/2002 modificările și completările ulterioare acesta alocă fondurile necesare prevăzute în buget, și a fost obligat să aloce fondurile necesare plății.
În baza dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Decretul 92/1976 a obligat pârâtul Tribunalul Olt să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal și motivat recurs reclamanții, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că prin strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării, Cap. VI pct.3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată așadar o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul publicării strategiei - 01.04.2005 prin HG nr.232/2005, recunoaștere care are repecusiuni asupra termenului de prescripție a dreptului material la acțiune.
S-a mai arătat că reclamantele și au renunțat la acțiune numai pentru perioada 2004-2007, solicitându-se admiterea cererii de chemare în judecată pentru perioada 01.10.2000 - 10.04.2004.
În motivarea recursului său Ministerul Finanțelor Publice a arătat că soluția instanței de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive este nelegală, deoarece nu există raporturi de muncă sau de serviciu între MFP și reclamanți.
Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâtul la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Astfel, art. 7 alin.2 din Decretul nr.92/1976 arată că înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă sau, dacă cel interesat nu mai este încadrat, de ultima unitatea, în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă.
Potrivit art. 21 din Decretul nr.92/1976 Ministerul Muncii este autoritatea care exercită îndrumarea și controlul aplicării dispozițiilor acestui act normativ.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamanților se constată că aceștia au calitatea de personal auxiliar și au solicitat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000-10.04.2004.
Potrivit articolului 283 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Analiza datei nașterii dreptului la acțiune din perspectiva susținerilor reclamanților implică luarea în considerare a următoarelor argumente în fapt și în drept.
Dreptul la acțiune se naște în momentul în care cel ce și-a văzut diminuat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba - în speță, diminuarea salariului - cât și pe cel care răspunde de ea.
În aceste condiții, instanța apreciază că dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut la data publicării OG nr. 83/2000, întrucât data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască, coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care la art. I pct.42 s-a arătat că art. 47 din legea 50/1996 se abrogă.
Instanța constată că în cauză nu a operat suspendarea cursului prescripției pe perioada intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până la data de 10 martie 2008, dată la care s-a pronunțat decizia nr. XXI de către ICCJ prin care "a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ și prin care s-a statuat că,în interpretarea și aplicarea unitară dispoz. art. 47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001" întrucât, pe de o parte drepturile bănești salariale, prin natura lor și a raportului juridic obligațional - raport de muncă - nu pot fi afectate de condiție care este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și de care depinde însăși existența raportului juridic.
Pe de altă parte, decizia pronunțată de la data de 10 martie 2008, nu reprezintă evenimentul viitor și nesigur că se va produce de îndeplinirea căruia să depindă nașterea raportului juridic obligațional, iar caracterul obligatoriu conferit de art. 329 alin. 3 Cod pr.civivilă, cu referire la dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă are în vedere soluțiile viitoare ce se vor pronunța de instanțe în spețe similare.
Referitor la recursul Ministerului Justiției și Libertăților, curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea accesorie formulată de reclamanți privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de 50 % în carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, Decretul 738/1969 și. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă ( Anexa la Ordin, pct.4 lit. "b", final și pct. 5).
Carnetul de muncă rămâne, cel puțin până la 01 ianuarie 2011, principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale, așa cum reiese din dispoz. art. 298 alin.ultim din Legea 53/2003.
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă,înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta, mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite, orice alte mențiuni care potrivit dispozițiilor legale se menționează în carnetul de muncă.
Instanța a apreciat că înscrierea în cartea de muncă este legală, cererea fiind admisibilă sub acest aspect, dar este și necesară, dat fiind faptul că la acordarea acestui spor, se rețin la sursă cotele de contribuție socială, precum și alte cote ( șomaj, etc.) ce vor fi virate către bugetul de stat.
În ceea ce privește recursul Ministerul Finanțelor Publice Curtea reține că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine, astfel că nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții. Între recurentul și intimații reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
Recurentul are atribuții doar în ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, proiect pe care este obligat să îl depună l Guvern, care după ce și-a însușit acest proiect îl va supune spre aprobare Parlamentului și nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate sau să plătească în mod direct sumele solicitate.
Potrivit art. 47 din Legea nr.500/2002 alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli. Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus Curtea reține că nu sunt fondate, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă le va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamanții, și, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 574/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL O L
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora Ioana Moțățăianu - - | Judecător, - - |
Grefier, |
30.10.2009
Red.jud.-
2 ex/
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Mihaela Cotora Ioana Moțățăianu
