Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 546
Ședința publică din data de 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, domiciliată în P,-,. 2..9, județul P, domiciliată în P,-,. 4..A,.4,.15, județul P, domiciliat în P,-,. 2C,.10,.44, județul P, P,-, județul P, domiciliată în P,-, județul P, domiciliat în P, str. -. - nr. 2, -.14, județul P, P,-,. 2C,.A,. 10,.44, județul P, domiciliată în P,-,.7,.A,.3,.12, județul P, domiciliată în P,-,. 3..4,.13, județul P și, domiciliată în P,-,. 2..B,.2,.30, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2950 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurenților-reclamanți să ia cunoștință de actele noi depuse la dosarul cauzei în dublu exemplar și să formuleze concluzii scrise față de acestea, a amânat pronunțarea pentru data de 20 martie 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanții, și au chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești cuvenite și neacordate reprezentând val. aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru anul 2005-2007, sumă actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații SC în baza contractelor individuale de muncă pe o perioadă nedeterminată, iar potrivit art. 176 alin.1 și 2 din contractul de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, s-a prevăzut că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu prilejul unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie, sub forma unui adaos în sumă fixă al căror cuantum este echivalent cu salariul minim pe ramură potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că aceasta se încadrează în dispozițiile art. 283 lit.a din Codul muncii, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, întrucât obiectul constituie neexecutarea contractului colectiv de muncă or a unor clauze ale acestuia.
S-a mai invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, susținând că aceștia precizează creanța pretinsă prin invocarea art. 176 din CCM pe ramură limitat la art. 1 și 2, această limitare fiind nelegală deoarece dispoziția din CCM pe ramură instituie o reglementare unitară a adaosurilor de salariu ca măsură de protecție și întrucât nu există un drept la un venit anual care să fie acordat de pârâtă în raportul juridic de drept substanțial fiind lipsiți de calitate procesuală activă în formularea cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, pârâta susține că acțiunea este neîntemeiată, deoarece venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se datorează conform alin.1 și 2 din art. 176 CCM, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat conform adreselor comune RA SA, Sindicatul nr. 2328/1997 și 2412/1998, iar ca o confirmare a situației din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2950 din 24 noiembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă prin întâmpinare, precum și acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece obiectul acțiunii îl constituie plata drepturilor salariale constând în val. aprovizionării de toamnă-iarnă, așa încât termenul de prescripție al acțiunii este de 3 ani potrivit art. 283 lit.c din Codul muncii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților s-a reținut că și această excepție este neîntemeiată, față de împrejurarea că reclamanții sunt părți în contractele colective de muncă, chiar dacă sunt reprezentați de sindicat, iar prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură nr. 288/2006 se prevede că, stabilirea drepturilor și obligațiilor salariaților prin angajare se face prin încheierea contractului colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin disp.art. 137 din CCM pe ramură se prevede că prin contractul colectiv de muncă încheiate la nivel de agent economic unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază, iar art. 176 alin.6 pct.4 din CCM pe ramură instituie p excepție de la negocierea și acordarea în mod distinct a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, acest venit fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA potrivit adreselor RA SA - Sindicat nr. 2328/1997 și 2412/1998, context în care începând cu anul 1998 în lipsa unor negocieri în vederea acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pretențiile reclamanților s-au constatat a fi nefondate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În mod greșit s-a reținut de instanța de fond că suplimentările salariale solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile primite de reclamanți în anul 2005, nefăcându-se dovada cu state de plată și alte înscrisuri în acest sens, iar adresele nr. 2328/1997 și 2412/1998 nu au legătură cu obiectul cauzei, față de contractul colectiv de muncă pe ramură pe anul 2005 s-a prevăzut expres în art. 176 acest drept salarial.
De asemenea, tot în mod eronat a apreciat instanța de fond că prin dispozițiile art. 176 alin.6 din acest contract se instituie o excepție de la negocierea și acordarea venitului anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, iar astfel de negocieri nu au avut loc, încălcându-se prevederile art. 238 alin.1 și 241 alin.1 lit.c din Codul muncii și ale Legii nr. 130/1996.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauzăm constată că recursul este nefundat.
Prin art. 137 din Contractul colectiv de muncă pe ramură se prevede că prin contractul colectiv de muncă pe unitate, unele sporuri pot fi incluse în salariul de bază, deci există o bază legală pentru includerea unor suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în salariile plătite angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât din anii 1997 și 1998 s-a procedat la includerea în salariu a unor astfel de drepturi salariale suplimentare cum rezultă și din adresele nr. 2328/1997 și 2412/1998, după care în nici un an din cei următori nu au avut loc negocieri între sindicat și patronat pentru stabilirea condițiilor și criteriilor de acordare a acestor suplimentări, ceea ce demonstrează și sub acest aspect că astfel de drepturi au fost incluse în salariile primite, nemaifiind necesare defalcarea distinctă a acestui drept în luna octombrie conform art. 176 alin.6 pct.4 din Contractul colectiv de muncă pe ramură.
Deci, prin neplata distinctă în luna octombrie a anului a unei astfel de suplimentări salariale nu este încălcat dreptul angajatului să le primească ci doar se plătește defalcat lunar în cursul întregului an.
Așa fiind, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților, hotărârea fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Nesubzistând cauze de nulitate a sentinței în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, domiciliată în P,-,. 2..9, județul P, domiciliată în P,-,. 4..A,.4,.15, județul P, domiciliat în P,-,. 2C,.10,.44, județul P, P,-, județul P, domiciliată în P,-, județul P, domiciliat în P, str. -. - nr. 2, -.14, județul P, P,-,. 2C,.A,. 10,.44, județul P, domiciliată în P,-,.7,.A,.3,.12, județul P, domiciliată în P,-,. 3..4,.13, județul P și, domiciliată în P,-,. 2..B,.2,.30, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2950 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - --- - --- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./17.04.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
