Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Sentința 57/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
Secția litigii de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 57
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan Mariana Andraș
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
: -
GREFIER: -
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții, G, G, și, în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanții, G, G și și pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B,
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
A,
Deliberând asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, reclamanții, G, G și, au chemat în judecată pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, solicitând obligarea acesteia la plata sporului de confidențialitate de 15 %, începând cu data de 4.04.2008 și în continuare până la data încetării situației de discriminare și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă Totodată, au solicitat reactualizarea sumelor acordate, la data plății efective, în funcție de rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pentru aceleași motive care au stat la baza acordării acestui spor, până la data de 4.04.2008, respectiv existența unei stări de discriminare în raport cu funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract, alte categorii de funcționari publici, precum și cei din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, care primesc acest spor, având în vedere și dispozițiile art.1 și 6 din nr.OG 137/2000, art.5 și art.154 alin.3 din Codul muncii, art.3 din Legea nr. 444/2006 și art.15 alin 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. 328/24.08.2005, se justifică acordarea acestor drepturi și după data de 4.04.2008.
La dosar au fost depuse copia sentinței civile nr. 1134/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, copia dispozitivului sentinței civile nr. 344/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, precum și copia încheierii de îndreptare a erorii materiale, dată în dosarul nr- de Tribunalul Argeș.
Pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Examinând acțiunea și actele dosarului, Curtea constată că acțiunea reclamanților este întemeiată:
Conform Directivei 2000/CE/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare ( "aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303/2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuia analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Reclamanților, în calitate de judecători, le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate ( art. 99 lit. din Legea nr. 303/2004 și art. 4 din Legea nr. 303/2004 raportat la art.15 din Codul deontologic și art. 78 alin. din legea 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Prin însăși natura sa, activitatea judiciară implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale, din care unele clasificate secrete de serviciu, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, sesizări adresate organelor statului, venituri salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
Petenții, fiind judecători, se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare.
Însă, în unitățile bugetare, obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul corelativ de natură salarială.
Astfel, conform art. 13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin.3. din OG nr. 137/2000, art. 3 din OG nr. 38/2003, art.13 alin. l din OUG nr. 123/2003, art. 3 din OG nr.19/2006, art.15 alin. l din OG 6/2007, art. 20 alin 3 din Legea 656/2002, art.15 din OG 64/2006, art.13 din OG nr.10/2007 debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți în mod firesc ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitoare ale obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Toate persoanele din acest cadru al personalului din unitățile bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui acord juridic de muncă guvernat de Codul muncii, deoarece ele prestează o muncă și ca efect al acestor premise au obligația de confidențialitate indiferent de categoria socio-profesională căreia îi aparțin (funcție deținută).
Într-adevăr, conform art. 26 raportat la art. l și art. 295 alin.2. din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională în perioada în care o persoană prestează muncă, îi revine obligația de confidențialitate.
Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate a reclamanților, instanța reține că aceasta reprezintă o clauză legală a raportului de muncă al acestora, o clauză obligatorie (iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii ), însă raportul de muncă indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Din acest motiv obligația și prestația de confidențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a contra prestației unității bugetare de plată a drepturilor salarale, respectiv a sporului de confidențialitate, în sensul art.155 din Codul muncii, corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamanți.
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și de funcția deținută.
Prin urmare, petenții se află sub aspectul analizat într- situație identică, nu doar comparabilă cu tot celălalt personal din unitățile bugetare.
Principiul egalității de tratament in salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, aceasta cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii petenților de la acordarea sporului de confidențialitate impus în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Prin neacordarea sporului de confidențialitate, petenții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică, care fundamentează și generează acest spor salarial, fiind discriminați în sensul prev. de art. 2 alin. l - 3, art.6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor, ( condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate I, ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio profesionale, criterii declarat în mod expres de lege, ca fiind discriminatoriu ( art. 2 alin 1 din OG 137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a petenților, rezultă și din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care garanteaza dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturilor economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, care garantează dreptul la condiții de muncă, juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare fără nici o distincție, art. 14 din convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție, care interzic discriminările, art. 4 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 4/1999, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 5, art.6, art.8 art.39 lin 1 lit. a, art. 40 alin 2 lit. e și f, art.154 alin.3., art. 165 și art.155 raportat la art. l lin leg. 53/2003, care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarala fără discriminare, restrângeri sau limitări, art. 20, art.16 alin. art. 53 și art. 41 din Constituție, care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite petenților, instanța va aplica doar prin analogie procentul sporului de confidențialitate prev. de art.13 alin 1 din OUG nr. 123/2003, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte art. 3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Acordarea-despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 mocul muncii care garantează dreptul la despăgubire inclusiv pentru discriminările în muncă.
Existența discriminării s-a constatat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.344/CM/4.04.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- și care a obligat pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.02.2005 - 4.04.2008 și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Față de aceste considerente, instanța apreciază ca fiind întemeiată acțiunea,
urmând a proceda la admiterea acesteia, obligând pârâții - instanțe judecătorești,
în solidar la calcularea și la plata în favoarea "fiecărui reclamant
unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând
sporul de confidențialitate de 15 % din salariul de bază pe toată perioada în care au
fost încadrați la instanțe judecătorești perioadă cuprinsă între 1.04.2008 și până la
data încetării situației de discriminare ce se vor reactualiza la data plății efective,
în funcție de rata inflației.
În ceea ce privește acordarea sumelor reactualizate sunt incidente dispozițiilor art. 161 pct.4. din Codul muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului, sau neplata acestuia, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Va fi obligată pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant în baza dispozițiilor cuprinse în Decretul 92/1976, privind carnetul de muncă, întrucât drepturile salariale solicitate au natură salarială și izvorul juridic în temeiul dispozițiilor nr.OG 137/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, G, și, toți cu domiciliul procedural ales în T - P-ța - - nr.5,.38, Jud.T, în contradictoriu cu pârâta ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE B, cu sediul în B,- /A, Sector 2.
Obligă pârâta să plătească reclamanților despăgubiri echivalente cu drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % din salariul de bază începând cu data de 4 aprilie 2008 și până la data încetării situației de discriminare, sume ce se vor reactualiza la data plății în raport de inflație.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR.- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
:
GREFIER: -
Red.J/29.10.2008
Thred./29.10.2008
Ex.10
SENTINȚA SE:
-reclamanți
-,
-
-
-
-
-
- - toți cu. ales în T - P-ța -
- nr.5,.38
-pârâtă
- ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -
-/A, sector 2,
Ex. 8 com.
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan Mariana Andraș
