Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 572/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 572/
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN G, CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, MUNICIPIUL G, împotriva sentinței civile nr. 351/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar fond nr-), în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții GRUPUL SCOLAR " ", chemații în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și reclamanții, și reprezentantul legal al reclamanților SINDICATUL " ", având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimații reclamanți, reprezentantul legal al reclamanților SINDICATUL " " avocat -, lipsă fiind recurenții pârâți INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN G, CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, recurentul MUNICIPIUL G, intimatul pârât GRUPUL SCOLAR " " și intimații chemați în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; s-a atașat procesul-verbal încheiat conform dispozițiilor art. 96 (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22.09.2005 privind lipsa motivată a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei în urma repartizării aleatorii, completul de judecată fiind compus conform planificării de permanență; recurentul pârât Inspectoratul Școlar Județean G nu a depus la dosar dovada declarării în termen a recursului și nici dovada comunicării motivelor de recurs chematului în garanție T; în cadrul cererii de recurs pârâții Consiliul Local G, Primarul Municipiului G și Municipiul G au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, din oficiu, invocă tardivitatea declarării recursului de către pârâții Consiliul Local G, Primarul Municipiului G și Municipiul G și reiterează excepția de tardivitate a recursului declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean G și față de aceste excepții acordă cuvântul părților prezente.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind tardive, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei așa cum rezultă din xerocopia ordinului de plată nr. 217 din 18.06.2008, certificat pentru conformitate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 351/13.03.2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local G, Primarul municipiului G ca nefondată.
A fost admisă acțiunea având ca obiect litigiu de muncă intervenit între reclamanții, -, reprezentanți legal prin Sindicatul " " G și pârâții Grup Școlar " ", Inspectoratul Județean Școlar G, Consiliul Local G, Primarul Municipiului G, chemații în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI G, CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUN. G și GRUPUL ȘCOLAR " " G să calculeze și să plătească reclamanților, reprezentați de Sindicatul " " G, diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază minim brut de 880 lei garantat prin Contractul colectiv de muncă la nivel național și salariul de bază plătit, actualizate cu indicele de inflație la data plății, pentru perioada 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a datei începerii sau încetării raporturilor de muncă.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca nefondată.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1000 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar " " Inspectoratul Județean Școlar G, Consiliul Local G, Primarul Municipiului G, plata salariului minim brut conform art. 40 din Contractul colectiv de munca unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, începând cu data de 01.01.2007 și până la pronunțarea sentinței, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Motivându-și în fapt acțiunea, a susținut că potrivit art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007 - 2010, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 44o lei, adică 2,59 lei/oră, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2 (art. 40 alin. 1 lit. d același contract), rezultând un salariu minim de 88o de lei. Acest coeficient minim de ierarhizare se aplică la salariul minim negociat pe unitate, care nu poate fi mai mic decât cel minim brut pe țară.
Au mai arătat ca acest contract colectiv valabil încheiat este aplicabil tuturor salariaților și ca efect al dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legii 130/1996, el nedeosebind în conținutul său între categorii de salariați față de care se aplică sau nu neputând-o face atât timp cât legislația în vigoare este foarte clară în privința efectelor, întinderii și rolului contractului colectiv de muncă unic la nivel național.
Au precizat reclamanții, că trăsăturile exprese și imperative ale contractului citat sunt completate de caracterul obligatoriu al convențiilor colective, garantat prin Constituție în art. 41 alin. 5, precum și de principiul de drept conform căruia "contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", dar și de dispoziții din chiar conținutul contractului colectiv de muncă unic la nivel național (art. 3 alin. 1).
În susținerea acțiunii, s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâții Consiliul Local G și Primăria G, prin întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu au raporturi de muncă cu această categorie de personal.
Pe fondul cauzei, au precizat ca reclamanții au invocat o serie întreagă de acte normative care nu au incidență în prezenta cauză.
Pârâtul Consiliul Local Gaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și a Ministerului Cercetării și Educației și T prin G pentru ca în situația în care acțiunea va fi admisă, acestea din urmă să fie obligate să aloce fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean G, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că prin contractul colectiv de muncă se pot stabili clauze privind anumite drepturi ale salariaților dar în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și ale art. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007 - 2010, prin contractele colective de muncă încheiate de instituțiile bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local G și Primăria G, instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că potrivit prevederilor Legii nr. 84/1995, nr.OG 52/2001 și nr.HG 538/2001 sunt direct implicați în finanțarea unităților de învățământ și acordarea cheltuielilor de personal.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însa negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art. 13 din același act normativ părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
A fost avute în vedere faptul că prin Legea nr. 130/1996 art. 8 alin. 4 s-a statuat ca la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la Legea nr. 53/2003, în care se arată că prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizații sindicale (art. 239).
Prin art. 40 din contractul individual de munca unic la nivel național 2007 -2010 s-a stabilit ca salariul de baza minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 01.07.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare salariul de baza minim brut negociat este de 880 lei începând cu 01.01.2007.
În art. 3 alin. 2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de munca la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr. 130/1996 art. 8 cât și al Legii nr. 53/2003 art. 239 în care se arată că prin dispozițiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
Astfel, prin acordarea unei categorii de salariați (personal bugetar cu studii superioare) a unui salariu minim brut mai mic decât al unei alte categorii respectiv salariații nebugetari cu studii superioare se creează un tratament diferit care constituie discriminare prin instituirea în mod diferențiat a unui salariu minim brut pentru cele două categorii de salariați, criteriul care a stat la baza tratamentului diferențiat este categoria profesională.
Se reține că tratamentul diferențiat manifestat prin instituirea unui salariu minim brut pentru categoria angajaților din sistemul de învățământ în comparație cu salariul minim brut pe țară instituit prin CCM unic la nivel național a avut ca efect înlăturarea dreptului de a beneficia de un salariu minim brut pe țară, în condiții de egalitate în ceea ce privește cuantumul acestuia cu celelalte categorii profesionale.
Potrivit disp. art. 5 din Legea nr. 53/2003, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, fiind interzisă.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a respins-o ca nefondată, motivat de faptul că potrivit disp. nr.HG 736/2003, art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004 și art. 19 din Legea nr. 500/2002, deși acesta are atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, nu se justifică chemarea in garanție a acestuia deoarece între pârâți și chematul în garanție nu există raporturi juridice de natură a atrage obligarea acestuia la plata drepturilor solicitate de reclamanți.
Cât privește cererea de chemare în garanție a, a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive având în vedere ca între pârâți și chematul în garanție nu există raporturi juridice de natură a atrage obligarea acestuia la plata drepturilor solicitate de reclamanți.
Prin cererile depuse la 07.05.2008, pârâții Inspectoratul Școlar al Județului G, Municipiul G, Consiliul Local al municipiului G și Primarul municipiului G au declarat recurs, criticând hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
În esență, pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului G, a arătat că instanța de fond a omis a diferenția salariul de bază de salariul de bază brut negociat care cuprinde anumite sporuri și că dacă la salariul de bază, respectiv cel de încadrare s-ar adăuga sporurile aferente s-ar depăși salariul minim brut de 88o lei, salariu ce a fost avut în vedere de părți la negocierea Contractului colectiv de muncă la nivel național.
De asemenea, a mai precizat că atât Contractul colectiv de muncă la nivel național 2007 - 2010 cât și Legea nr. 388/2007 stabilesc dreptul de a negocia în condițiile legii cât și modul de salarizare al personalului din sectorul bugetar fără însă a da posibilitatea de a fi negociate clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin legile speciale.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
În esență, pârâții Municipiul G, Consiliul Local al municipiului G și Primarul municipiului G au arătat că nu au și nici nu pot avea calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății, pârât neputând fi decât unitatea care utilizează munca prestată de salariați și că, potrivit dispozițiilor art. 154 din Codul muncii, obligația de plată a drepturilor salariale incumbă angajatorului, adică unității de învățământ.
În concluzie, au reiterat cererea de chemare în garanție a Guvernului României prin Ministerul d e Finanțe reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru ca în cazul în care vor cădea în pretenții instituțiile menționate să fie obligate să le despăgubească.
Au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, constatarea lipsei calității procesuale pasive a Municipiului G, Consiliului Local G, a Primăriei municipiului G și a Primarului municipiului G și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursurile sunt
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.
Cu titlu special, în cazul conflictelor de muncă dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, sentința civilă nr. 351/13.03.2008 a Tribunalului Galația fost comunicată recurenților la data de 24.04.2008, respectiv 25.04.2009 așa cum rezultă din dovezile de comunicare de la filele 63 - 65 dosar fond, astfel că termenul legal de recurs s-a împlinit la data de 05.05.2008 pentru recurentul Inspectoratul Școlar al Județului G și, respectiv la data de 06.05.2008 pentru ceilalți recurenți.
Se au în vedere astfel dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici până când s-a sfârșit termenul.
În conformitate cu dispozițiile art. 102 Cod procedură civilă termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data comunicării actului de procedură, respectiv 24, respectiv 25 aprilie 2008, moment de la care s-a născut și dreptul recurenților la exercitarea căii de atac, considerându-se împlinit la data de 5, respectiv 6 mai 2008.
Ca atare, declararea în cauză a recursurilor la data de 07.05.2008 pentru toți recurenții apare ca fiind îndeplinită cu nesocotirea termenului prevăzut de lege în mod imperativ, fapt ce atrage stingerea dreptului procedural pe baza căruia ar fi putut avea loc examinarea căii de atac.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) și art. 277 Cod procedură civilă prin partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată iar dacă sunt mai mulți reclamanți, sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei, curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
În consecință, urmează a fi respinse ca tardive recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN G, CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, MUNICIPIUL G, împotriva sentinței civile nr. 351/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar fond nr-) cu obligarea acestora la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca fiind tardive recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN G, cu sediul în G,- și CONSILIUL LOCAL G, PRIMARUL MUNICIPIULUI G, MUNICIPIUL G, cu sediile instituțiilor în G,-, împotriva sentinței civile nr. 351/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar fond nr-).
Obligă pe recurenți să plătească intimatului reclamant SINDICATUL " ", cu sediul în G,-, în calitate de reprezentant legal al reclamanților, și, suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: -
: 2 ex.//28 Octombrie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
