Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5736/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3333/2008
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5736/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - - -
************************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă " " - (fostă - ) prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.691 din data de 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă " " - (fostă - ) prin administrator judiciar, reprezentată de apărătorul ales, d-nul avocat, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, în ședință publică, acordă cuvântul părții recurente, prin avocat, asupra cererii de repunere pe rol a cauzei, ce a fost suspendată la data de 16.12.2008, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.(1) pct. 2 Cod proc. civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
Recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin administrator judiciar, reprezentată de avocat, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
Curtea, după deliberare, dispune repunerea pe rol a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 151 Cod proc. civilă.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă " " - (fostă - ), prin administrator judiciar, reprezentată de avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința respingerii, pe fond, a cererii de chemare în judecată.
Solicită, de asemenea, a se avea în vedere faptul că înțelege să-și mențină punctul de vedere referitor la inexistența dreptului obiectiv la acordarea pretențiilor solicitate, întrucât părțile, prin contractul colectiv de muncă, au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.691 din data de 06.02.2008, pronunțată în dosarul - (5377/2007), Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în opinie majoritară, a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pentru anii 2004 - 2006 și de C pentru anii 2004 - 2005, în raport de salariul de bază mediu pe societate, sume actualizate cu indicele de inflație, de la nașterea dreptului, până la efectuarea plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2006, cu aceeași formulare în toate contractele, prevede că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocieri cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. ".
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că:" pentru anul 2003 suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că " în anul 2003, suplimentările salariale de la art. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pe anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu confirmă susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art. 969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte, adresa nr. 3793 din 18.06.2006, emisă de Comisia Paritară nu poate susține apărarea pârâtei, întrucât din examinarea acesteia nu rezultă dacă persoanele semnatare au avut calitatea de reprezentanți legali ai părților și mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor date nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004-2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Referitor la celelalte apărări ale pârâtei, s-a constatat că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport de data nașterii dreptului, excepție la soluționarea căreia a renunțat, cât și prescripția dreptului la acțiune care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat, excepție respinsă de instanță.
Însă, a apreciat prima instanță, este de observat că prin invocarea prevederilor art. 283 lit. e din Codul muncii în susținerea excepției de prescripție, pârâta a recunoscut implicit că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se putea susține că acțiunea este prematur formulată.
De altfel, prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamantului și nu poate nega dreptul acestuia de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a constatat că potrivit art. 168 alin. 1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
Prin urmare, cum pârâta a comunicat instanței cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2004 - 2006 care ar fi făcut obiectul negocierilor, conform prevederilor art. 168 alin. 1 din la nivelul societății și cum reclamantul, prezent fiind în instanță, a achiesat la aceste valori, instanța de fond a admis acțiunea, conform precizării acestuia.
Împotriva sus-menționatei hotărâri judecătorești, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. -.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a reiterat inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce, în anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Astfel, susține recurenta-pârâtă, nemodificarea textului art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă după anul 2003, când, rațional, s-ar fi impus reformularea textului se datorează unei simple erori umane, care nu produce efecte împotriva voinței juridice a părților, exprimate în sensul includerii adaosurilor în salariul de bază, devenind elemente constitutive ale acestuia; efectul imediat este unul extinctiv pentru sporul acordat anterior operațiunii includerii, aflându-ne în drept pe tărâmul novației, consacrate de art. 1128 pct. 1 din Codul civil.
Arată că prevederi similare, în sensul acordării sporului numai acolo unde acesta nu a fost inclus în salariul de bază, cuprind și dispozițiile art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, respectiv dispozițiile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006.
Susține, de asemenea, că textul neclar și nesusceptibil de interpretare al art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, a fost clarificat prin documentul intitulat "Notă asupra situației primelor de Paști și C", respectiv prin hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare, adoptată în baza art. 10 din Contractul colectiv de muncă, cu efecte obligatorii pentru părțile participante, astfel cum dispune pct. 4 al anexei 2 din același contract, în sensul că înțelegerea a fost ca primele de Paști și C să nu mai fie individualizate distinct, ci incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; or, înțelegerea a fost respectată de angajator, ceea ce a făcut să rămână fără obiect textul art. 168 alin. 1, dar este nesocotită de salariații care pretind în justiție primele în mod separat.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 alin. 1 și art. 3041Cod proc. civilă, precum și dispozițiile art. 80 și art. 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999.
Prin întâmpinarea formulată (filele 10 și 11 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Întrucât recurenta-pârâtă nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, invocând doar generic dispozițiile art. 299, art. 3021, art. 303 alin. 1 și art. 3041Cod proc. civilă, precum și dispozițiile art. 80 și art. 81 alin. 1 din Legea nr. 168/1999, Curtea, făcând aplicarea dispzițiilor art. 306 Cod proc. civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt formulate face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă, astfel că va analiza prezentul recurs prin prisma acestor temeiuri de drept.
Referitor la primul motiv de recurs, Curtea nu poate reține invocata nulitate absolută a sentinței, întemeiată pe aserțiunea că, prin cuprinsul ei, aceasta reprezintă un plagiat, deoarece, pe de o parte pe tărâmul procedurii civile nulitățile sunt expres prevăzute în cuprinsul normelor legale, ceea ce nu este cazul în privința nulității invocate de către recurentă, iar pe de altă parte, motivul astfel formulat nu se încadrează în nici unul dintre acelea prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art.304 Cod proc. civilă.
Împrejurarea că în cuprinsul unor hotărâri judecătorești pronunțate de către instanțe diferite, în cauze având obiect și cauză identice se regăsește aceeași esență a considerentelor nu echivalează cu un plagiat ci, este de fapt oglindirea existenței unei practici unitare la nivelul instanțelor într-o problemă de drept ce se cere dezlegată în mod simultan în fața mai multor instanțe.
De altfel, ideea plagiatului, în conotația sugerată de către recurentă privește numai acele situații în care se pune problema drepturilor de autor.
În ceea ce privește soluția dată fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea - la plata unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004-2006), invocându-se în susținerea acestor pretenții disp. art.168 alin.1 din CCM la nivelul societății în discuție.
Potrivit acestui text: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC - SA.".
Cuantumul sumei pretinse de intimatul-reclamant este contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de dispozițiile art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2004-2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, administrând proba cu expertiză contabilă în acest sens.
Dacă potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006 voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, dispozițiile art. 168 alin.2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este în mod neîndoielnic neclar.
Având în vedere caracterul echivoc al acestei din urmă clauze contractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei pârâte formulat în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzute de art.168 al contractului colectiv de muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a înregistrată sub nr.12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006 conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimatului a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art.9 și art.10 al contractelor colective de muncă, cât și cu anexa 2 pct.4 al acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract. Fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
În consecință, în condițiile în care pentru verificarea susținerilor recurentei privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și C prin plată este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispoz. art. 305 Cod proc.civ.), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) cod. pr. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile reclamantului sunt sau nu sunt justificate.
Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile judiciare, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamantului, în raport de prev. art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul SC "" - SA, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost aplicate sau nu salariaților societății.
Concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară nu pot fi, oricum, reținute, deoarece Codul d e procedură civilă consacrăprincipiul nemijlocirii,ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar.
Față de dispoz. art.305 Cod proc. civilă, proba cu expertiză contabilă judiciară nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza a 2 - a Cod proc. civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, prilej cu care vor fi analizate și toate susținerile și apărările părților, formulate prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă " " - (fostă - ) prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.691 din data de 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 12.11.2009
Jud. fond:;
Cu opinia separatăa președintelui completului de judecată, doamna judecător - -, în sensul, admiterii recursului, modificării sentinței recurate în sensul respingerii pretențiilor ca neîntemeiate și menținerii dispozițiilor instanței de fond referitoare la soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta " " - (fostă - ) este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantului derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.
PREȘEDINTE
- -
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
