Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 575/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 575/
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F, str.-, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 281/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul de fond nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la sediul Camerei de Conturi V, cu sediul în F,-, jud. V, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurenta pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, recurentul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin DGFP V și intimații reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta pârâtă; intimații reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsă; prin cererea de recurs intimatul chemat în garanție a solicitat judecarea cauzei în lipsă; s-a atașat procesul-verbal încheiat conform dispozițiilor art. 96 (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22.09.2005 privind lipsa motivată a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei în urma repartizării aleatorii, completul de judecată fiind compus conform planificării de permanență, după care: după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția de tardivitate a recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare pe excepție și pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 281/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2005 invocată de pârâta Curtea de Conturi a României.
A fost obligată pârâta către reclamanții și la plata primei de vacanță pe anii 2001-2007actualizate cu indicele de inflație la data plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- și au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României solicitând obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând prima de vacanță cuvenită pentru perioada 2001 - 2007, ce nu le-a fost achitată, precum și actualizarea acestor sume în raport de rata inflației la data plății efective.
În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că au calitatea de personal contractual, beneficiind de salarii care reprezintă contravaloarea muncii prestate la fel ca și funcționarii publici, astfel că, având în vedere principiul egalității de tratament trebuiau să beneficieze de prima de vacanță pentru anii 2001 - 2007 potrivit dispozițiilor art. 32 al. 2 din Legea nr. 188/1999. Au mai arătat reclamanții că potrivit art. 114 din Legea nr. 188/1999 dispozițiile acestei legi se aplică în mod corespunzător și autorităților administrative autonome, deci inclusiv salariaților Curții de Conturi.
Au solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit reprezentând contravaloarea primelor de concediu neacordate pentru perioada 2001 - 2007 actualizată cu coeficientul de inflație, calculat de la data la care trebuiau plătite drepturile, până la plata achitării integrale a acesteia. În drept reclamanții au invocat art. 39 din Legea nr. 53/2003, art. 35 (2) și 114 din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 1 (2) din Legea nr. 94/1992, art. 27 din OG nr. 134/2002 și prevederile Constituției României.
În dovedirea acțiunii au depus la dosar acte.
Pârâta Curtea de Conturi a României a depus la dosar întâmpinare invocând în principal, pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune în ce privește solicitarea plății primelor de concediu pentru perioada 2001 - 2005, iar pe fondul cauzei netemeinicia acțiunii, întrucât reclamanții nu fac parte dintre categoriile de persoane enumerate în OG 146/2007, iar potrivit legii speciale de salarizare acest drept nu le este acordat.
A solicitat de asemenea, în temeiul art. 60 Cod procedură civilă chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice care să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse de către reclamanți, în cazul admiterii acțiunii.
Analizând, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția invocată, tribunalul a constatat că aceasta nu este întemeiată.
În perioada 2001 - 2006 plata primelor de concediu a fost suspendată succesiv prin legile bugetare, ceea ce a împiedicat curgerea termenului de prescripție, astfel că excepția invocată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanții au calitatea de personal contractual, în cadrul Curții de Conturi a României, raporturile dintre aceștia fiind guvernate de dispozițiile Legii nr. 53/2003.
Potrivit art. 35/2 din Legea nr. 188/1999 funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Până la data de 31 decembrie 2006 aceste prevederi au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale precum și prin actele normative anuale de salarizare a funcționarilor publici.
Art. 114 din aceeași lege stipulează că dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și autorităților administrative autonome, ori, potrivit Legii 94/1992 Curtea de Conturi este o astfel de autoritate.
Pe de altă parte, potrivit art. 59 al. 3 din contractul colectiv de muncă unic (2007 - 2010) rezultă că salariații au dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu la plata primei de vacanță, iar dispozițiile art. 241 lit. d din Codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
În speță, reclamanții nu au beneficiat de prima de concediu în perioada 2001 - 2007, deși potrivit art. 40 al. 2 lit. c din Codul muncii angajatorul avea obligația de a acorda salariaților plata drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Înlăturarea acestui drept al reclamanților contravine nu numai dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituție ci și art. 1 art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și constituie o încălcare a dreptului la egalitate de șanse și tratament, în condițiile în care, funcționarii publici din cadrul pârâtei primesc îndemnizația de vacanță.
Considerând cele de mai sus, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, a admis-o și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță cuvenite acestora pentru perioada 2001 - 2007 actualizate în raport de rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În ce privește cererea de chemare în garanție aceasta este întemeiată, întrucât, deși, Ministerul Finanțelor Publice nu este plătitorul direct al drepturilor pretinse de reclamanți, acesta are, potrivit art. 19 lit. b din Legea nr. 500/2002 atribuția "de a dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal - bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare". De asemenea acesta are atribuții de a întocmi legile bugetare anuale, în conformitate cu art. 28 și 35 din Legea nr. 500/2002. Rezultă așadar că între pârâtă și chematul în garanție există raporturi juridice izvorâte din lege, considerent față de care cererea de chemare în garanție a fost apreciată ca întemeiată, a fost admisă și a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor cuvenite către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României prin care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea plății primelor de concediu pentru perioada 2001-2005.
Deși prin cererea de recurs, pârâta recurentă solicită doarconstatarea prescripției dreptului la acțiune în ce privește perioada sus-menționată, recursul nu este motivat cu privire la excepția invocată ci se arată că reclamanții nu fac parte din categoriile de personal enumerate în OG nr. 146/1997 iar prin legile speciale de salarizare acest drept nu le este acordat. Practic, în mod contradictoriu, recursul se motivează pe fond însă recurenta, solicită doar să se constate prescrise pretențiile pentru perioada 2001-2005.
În această situație, instanța de recurs va aplica principiul disponibilității și va analiza cauza doar prin prisma a ceea ce s-a cerut, potrivit disp. art. 129 alin. 6.pr. civilă, deci din punct de vedere a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2005 și nu pe fond, potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă.
Recursul nu este motivat în ceea ce privește excepția prescripției, astfel încât devin incidente disp. art. 306 alin. 1 și 2,.pr. civilă, excepția fiind de ordine publică.
Nu s-a indicat nici un temei de drept al cererii de recurs.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs și chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice V însă, față de acest recurs, instanța, din oficiu, potrivit disp. art. 137 alin. 1 și 306 alin. 2.pr. civilă, a invocat excepția tardivității astfel că nu va mai fi analizat pe fond.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României ca nefondat întrucât excepția prescripției este neîntemeiată față de faptul că până la data de 31 decembrie 2006, o serie de acte normative succesive au dispus suspendarea aplicării acestei prevederi legale cu privire la plata primei de vacanță.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, din prisma excepțiilor invocate din oficiu de instanță, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal și art. 306 alin. 2.civilă Cod Penal, Curtea apreciază că recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001- 21.02.2005 hotărârea primei instanțe este în parte nelegală pentru următoarele considerente:
Astfel, plata primelor de vacanță pentru funcționarii publici este stabilită prin disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Prin art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, acest drept a fost suspendat până la data de 01.01.2002.
Prin disp. art. 12 din Legea nr. 743/2001 și art. 32 din Legea nr. 744/2001, acest termen de suspendare a fostprelungitpână la data de 31.12.2003.
Ulterior, același drept a fost suspendat, în mod succesiv, până la data de 31.12.2005.
Apreciem că termenul de prescripție privind dreptul la acțiune pentru a putea solicita plata primelor de vacanță pentru anii 2001-2003 început să curgă începând cu data de 31.12.2003, pentru anul 2004 începând cu data de 31.12.2004.
Astfel, potrivit art. 138 alin. 2 din Constituția României, Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
Numai dacă legea bugetului de stat nu a fost adoptată cu cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat al anului precedentpână la adoptarea noilor bugete.
Deci, potrivit acestor dispoziții legale, legile bugetelor de stat sunt anuale și își încetează efectele la adoptarea noilor bugete.
În consecință, doar pentru anii 2001-2002 se poate vorbi, cu titlu de excepție, de o prelungire a efectelor suspendării până la data de 31.12.2003, întrucât legiuitorul folosește expresia "se prelungește".
Prin celelalte legi adoptate ulterior, legiuitorul nu mai uzitează această expresie, ci doar se menționează că "se suspendă", suspendarea fiind anuală așa încât nu reținem punctul de vedere al primei instanțe și al intimaților reclamanți în sensul că s-au prelungit, în continuare, efectele suspendării și pentru anii 2001-2005, întrucât s-a încălca dispozițiile constituționale arătate mai sus referitoare la bugetul public național.
Ca atare, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Codul muncii pentru anii 2001- 2005 s-a împlinit la data de 01.01.2008, iar acțiunea a fost introdusă de reclamanți la data de 22.02.2008, cu depășirea acestui termen imperativ.
În consecință, sunt incidente disp. art. 304 pct. 9.civilă Cod Penal întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre parțial nelegală în ceea ce privește drepturile solicitate pentru anii 2001-2005.
În baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.c Cod Penal, urmează a se admite recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 281/08.04.2007 a Tribunalului Vrancea care se va modifica în parte în sensul că se va constata ca fiind prescrise drepturile salariale reprezentând contravaloarea primelor de vacanță aferente perioadei 2001-21.02.2005 văzând și disp. art. 283 alin. 2 din Codul muncii.
În ceea ce privește recursul declarat de chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta se va respinge ca fiind tardiv, pentru următoarele motive.
Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul se calculează pe zile libere, potrivit disp. art. 101alin. 1.pr. civilă.
Hotărârea primei instanțe a fost comunicată recurentei la data de 08.05.2008, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare.
Ca atare, termenul de recurs s-a împlinit la data de 19.05.2008.
Cererea de recurs a fost întocmită la data 21.05.2008 așa cum rezultă chiar din rubrica cuprinzând numărul de înregistrare și data și a fost expediată către instanță la data de 26.05.2008, cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Termenul de formulare a cererii de recurs este absolut, fiind reglementat prin norme imperative și, în consecință, în baza disp. art. 312 alin. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 281/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul de fond nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 281/08.04.2008 a Tribunalului Vrancea în sensul că:
Constată ca fiind prescrise drepturile bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță aferente perioadei 2001 - 21.02.2005 privind pe reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la sediul Camerei de Conturi V, cu sediul în F,-, jud.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
RESPINGE ca fiind tardiv recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F, str.-, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.//09 Octombrie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
