Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 575/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.575/CM
Ședința publică din 01 Iulie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SAN. GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.377 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în T, Alerea nr.2,.2,.A,.9, județul T și, domiciliat în M, str. - -.3,.A,.4, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă avocat ales, în baza delegației nr. din 30.06.2008, depusă la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că recurentul a depus motivele de recurs și au fost comunicate intimaților reclamanți la data de 20.05.2008 și de asemenea intimatul reclamant a depus prin poștă, precizări la data de 25.06.2008.
Apărătorul recurentei pârâte declară că nu mai are alte înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul asupra recursului învederează că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în rejudecarea pe fond respingerea acțiunii.
În motivare arată că, în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, deoarece primele de C și Paști solicitate prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art.128 alin.2 din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic și sunt reglementate de Normele Capitolului V din CCM, iar dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept.
De asemeni greșit instanța de fond a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, întrucât conform art.168 alin.1 teza finală din CCM, drepturile suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare angajat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare, cu toate că aceasta are rolul de a stabili care a fost voința părților cu privire la includerea primelor respective în salariu.
Greșit instanța de fond a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000. În speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, iar în lipsa unei clauze în acest sens, se datorează numai dobânda legală așa cum menționează OG nr.9/2000. Totodată, instanța de fond a omis a preciza în dispozitivul hotărârii că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate), iar regula generală cu privire la aplicarea prevederilor legale, este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Pentru toate aceste considerente expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererile adresate acestei instanțe, înregistrate sub nr- și -, reclamanții: și, au chemat în judecată "" B, solicitând obligarea pârâtei la plata următoarelor sume de bani, astfel:
- reclamantului: suma de 5180 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004, 2005 și 2006; suma de 488 lei, reprezentând corecția sumelor neacordate, la coeficientul de inflație pentru aceeași perioadă, suma de 1100 lei reprezentând suplimentările salariale (beneficii pe anul 2006), pentru perioada în care a fost angajat în anul 2006, respectiv ianuarie - 14 iunie 2006;
- reclamantei: suma de 9330 lei reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004 - 2006 și suma de 558,20 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a sumei datorate.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, prevedea la art.168(1)că:"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" ".
Ori, deși prevedea aceste drepturi, precizează reclamanții că, pentru anii 2004, 2005 și 2006, nu au beneficiat de suplimentările salariale de C și Paști.
În ședința publică din data de 24 ianuarie 2008, instanța, având în vedere că între cauze există o strânsă legătură, a dispus conexarea dosarului nr.- la dosarul nr-, urmând a apărea sub acest din urmă număr.
În apărare, pârâta SC "" SA Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității introducerii cererii.
S-a mai arătat că izvorul obligației angajatorului în opinia reclamanților, constă în clauzele CCM, astfel fiind incident art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Potrivit alin.1 al art.168 teza finală din, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul "" pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce vor avea loc cu 15 zile calendaristice, anterior fiecăreia dintre cele două evenimente Paști și
S-a arătat că, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu a avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al salariaților.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților "" prin, reprezentanții "" și cei ai au convenit ca, pentru toți salariații "", drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, menționate în cuprinsul art.168 alin.1 din, să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat și în acest sens a fost negociat și inserat în art.168 alin.2.
Față de excepțiile invocate, instanța a constatat următoarele:
În cauză, sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de prime sau cu ocazii mai speciale.
Astfel, articolul mai sus menționat dispune că "cererile trebuie formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unei despăgubiri către salariați".
În prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art.283 lit.e din Codul muncii, invocate de pârâtă, care se referă la o prescripție specială, în sensul că, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestuia, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia. Mai mult decât atât, prin invocarea acestor dispoziții pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că, invocând prevederile de mai sus, implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut, personal și, prin urmare fiecare reclamant în parte are un interes material, care a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea dreptului și, deci, nu se poate susține că acțiunea este prematură.
Prin sentința civilă nr.430/CM/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaau fost respinse excepțiile ca nefondate.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, Și, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta sa plătească reclamantului suma de 6768 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate aferente anilor 2004, 2005 și 2006 actualizate cu indicele de inflatie si suplimentari salariale pe anul 2006, iar reclamantei suma de 9330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate pe anul 2004-2006 și suma de 558,2 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a sumei datorate.
A fost obligată pârâta să platească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii,prima instanță a reținut următoarele considerente:
Potrivit art.168 alin.1 din la nivelul "" pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu "", în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin.2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "".
Coroborând disp.art.168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul "" SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005 și 2006, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
În ce privește acordarea de daune, instanța va reține că reclamanții sunt îndreptățiți și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Având în vedere că reclamanta a efectuat în cauză cheltuieli de judecată, instanța, reținând prev. art.274 Cod proc.civilă, va obliga pârâta să-i plătească acestei reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs pârâta SA Membru Grup.
În motivarea cererii s-au invocat următoarele motive de recurs:
1.În mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM intitulat "protecția socială a salariaților și alte drepturi", care conține norme privind acordarea unor drepturi fără caracter periodic, tinzând în esență spre rezolvarea unor aspecte de ordin social, în strânsă legătură cu persoana salariatului sau familia acestuia.
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția prematurității acțiunii.
Potrivit alin.1 al art.168 teza finală din CCM, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Or, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
3. Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Decizia Comisiei Paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că "începând cu anul 2003 până la data la care părțile convin în mod expres astfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168(Prime) vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei Comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
Apariția problemelor legate de interpretarea art.168 alin.2 din CCM a dus la declanșarea procedurii de întrunire a Comisiei Paritare, scopul fiind aceka de a interpreta în mod corespunzător clauzele CCM, prin clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze.
Privitor la compunerea Comisiei Paritare, se arată că aceasta s-a întrunit conform procedurii din actul adițional nr.2 la CCM cu participare a către patru membri din partea SA și.
4. În mod greșit instanța a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante, în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care în conformitate cu disp. art.1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
5. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
În principiu, conform legii romane, veniturile salariale ale angajaților sunt supuse următoarelor impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte:
(i) impozitul pe venit așa cum este el prevăzut în legea nr.571/2003 din codul fiscal,cu amendamentele ulterioare;
(ii) contribuția individuală la asigurarea socială, așa cum este ea prevăzută în Legea nr.19/2000 în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurare socială, cu amendamentele ulterioare;
(iii) contribuția individuală la asigurarea de sănătate, așa cum este ea prevăzută în Legea nr.95/2006, cu privire la sectorul de sănătate, cu amendamentele ulterioare;
(iv) contribuția individuală la șomaj așa cum este ea prevăzută în Legea nr.76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj și stimularea integrării forței de muncă, cu amendamentele ulterioare.
Se impune mențiunea că sumele respective sunt sume brute pentru a evita introducerea ulterioară de contestații la executare privind înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului, dat fiind că executării judecătorești încep executarea pentru sumele expres prevăzute în hotărâre.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul formulat, apreciind că acestea sunt întemeiate în parte, doar cu privire la nemenționarea în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute.
Astfel, veniturile salariale ale angajaților sunt supuse impozitării și reținerii contribuțiilor individuale de asigurare socială către bugetul de stat.
Regula generală este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați, sunt reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public.
Se impune așadar mențiunea că sumele respective sunt sume brute pentru a evita introducerea ulterioară de contestații la executare privind înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului.
În ceea ce privește celelalte critici formulate, Curtea a apreciat că acestea sunt neîntemeiate.
În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
Art.31 din Legeanr.130/1999, dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Textul enunțat mai sus, cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă, ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu respectarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea unei clauze urmând să își producă efectele până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
În ceea ce privește critica referitoare la despăgubiri, în mod corect prima instanță a acordat drepturile salariale cuvenite, actualizate cu indicele de inflație, în speță fiind incidente dispozițiile art.161 alin.4 din Codul muncii.
Actualizarea cu indicele de inflație se justifică pentru acoperirea prejudiciului real suferit de reclamanți pentru neplata acestor sume de bani, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod procedură civil, Curtea a admis recursul formulat și a modificat în parte sentința recurată în sensul menționării că sumele datorate reclamanților sunt sume brute, fiind menținute celelalte dispoziții ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă SC SAN. GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.377 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în T, Alerea nr.2,.2,.A,.9, județul T și, domiciliat în M, str. - -.3,.A,.4, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta la plata sumelor de 6768 lei și respectiv 9330 lei, sume brute către reclamanți.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iulie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Pt.Jud.- aflat în
Semnează conf.art.261 alin.2
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond: /Șt.
Red.dec.Jud.-/ 4ex.
Tehnored.gref./15.07.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
