Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5818/2009. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5818

Ședința publică de la 29 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Stan

JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu

JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea

Grefier - -

*****************************

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 284 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE C, chemații în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat G, intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE C, reprezentat de consilier juridic, lipsind intimații chemați in garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat G pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs formulate în scris în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea la plata sporului, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic pentru intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE C, a solicitat respingea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.

CURTEA:

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr.284 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, ca rămasă fără obiect.

S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemații în garanție Casa de Asigurări de Sănătate și Autoritatea de Sănătate Publică

Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:

Reclamanta este salariata pârâtului Spitalul Clinic de C, în calitate de asistent medical în cadrul Compartimentului de Terapie.

Potrivit Legii 125/2005, a HG 281/1993, modificată și completată prin HG 1471/2004, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin ordinul comun nr- la Anexa nr. 1, introdus un nou capitol definit "A I" prin care s-a stabilit că "pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar, din secții și compartimente cu paturi de psihiatrie, se va acorda un spor de 75 % din salariul de bază".

Conform art. 13 alin.1 din Legea 125/2005, acest spor a fost stabilit în cuantum de 50 - 100 % din salariul de bază.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea de Sănătate Publică D, cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Clinic de C, instanța urmează să o admită cu motivarea că în calitate de ordonator de credite secundar, asigură finanțarea spitalelor din Ministerul Sănătății numai pentru programele naționale de sănătate și aparatură de înaltă performanță, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1042/2003 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene modificat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 880/2006, Legea 100/1998 privind asistența de sănătate publică, art. 35 - 37 din Legea Spitalelor nr. 270/2003 modificată de art. 188 - 190 din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sanitar, Ordinul nr. 13 din 10 ianuarie 2007 pentru aprobarea Normelor - cadru privind conținutul, forma de prezentare și structura programelor de sănătate.

Între Autoritatea de Sănătate Publică D și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă, astfel că aceasta nu are atribuții privind stabilirea și plata sporurilor și nici pentru asigurarea fondurilor pentru cheltuieli salariale.

De asemenea, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Casa de Asigurări de Sănătate, deoarece atribuția de acordare a sporului solicitat de angajați, revine în exclusivitate spitalului care are raporturi de muncă cu aceștia.

Acest fapt a fost stabilit și prin decizia nr. 41/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în litigiile dintre personalul medical și unitățile sanitare, având ca obiect plata unor drepturi unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, casele de asigurări sociale de sănătate nu au calitate procesuală pasivă.

Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare instanța a constatat că a rămas fără obiect ca urmare a faptului că reclamanta a precizat acțiunea, arătând că perioada pentru care solicită acordarea sporului începe cu august 2006 și față de data introducerii acțiunii se constată că au fost respectate disp.art.283 alin1 lit.c din C muncii.

Pe fondul cererii precizate de reclamantă, Tribunalul a constatat următoarele:

Perioada pentru care se solicită sporul pentru condiții periculoase este august 2006 - aprilie 2008.

Sporul pentru activitate desfășurată în condiții deosebit de periculoase a fost reglementat în timp prin mai multe acte normative, după cum se va arăta în cele ce urmează:

Astfel, HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, modificată și completată prin HG 561/2000, care prevedea că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții naționale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.

Prin OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări prin Legea 125/2005, intrată în vigoare la 01.01.2005, a fost prevăzut la art. 13 alin. 1 lit. c un spor de până la 25 % din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din compartimentele de terapie intensivă.

Aceleași dispoziții sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, aplicabil în perioada supusă judecății.

Art.13 alin 3 din OUG 115/2004 a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. 1, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin Ordin al Ministrului Sănătății, cu consultarea sindicatelor sanitare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.

Așadar, acordarea sporului se face în condițiile stabilite prin Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, în concret Ordinul nr. 721/07.07.2005.

Potrivit Anexei 3 lit A pct 3 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 beneficiază de spor de până la 25% din salariul de bază personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar din compartimentele de terapie intensivă.

Potrivit Anexei nr.2 lit.B pct 2 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 beneficiază de spor de 50%-75% personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din laboratoarele și compartimentele paraclinice și din structurile de primire a urgențelor din spitalele de psihiatrie.

Spitalul pârât este o unitate sanitară având în structura sa organizatorică secții cu profiluri diferite (secții de neurologie, secții de psihiatrie),din structura spitalului făcând parte și compartimentul TI cu un număr de 15 paturi, astfel cum rezultă din Anexa la Ordinul nr.574/2002 al Ministrului Sănătății.

În aceste condiții, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.9 din regulamentul sus menționat în conformitate cu care "În unitățile care au în structură secții sau compartimente de diferite profiluri se acordă spor numai personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament (TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii preventorii, etc.)".

Având în vedere locul de muncă al reclamantei - Compartimentul de Terapie instanța apreciază că reclamantei i se cuvenea acordarea sporului de 25% prevăzut de Anexa 3 lit A pct 3 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 și nu cel prevăzut în Anexa nr.2 lit.B pct 2.

Legiuitorul a înțeles să instituie prin norme speciale care nu pot fi aplicate prin extensie sau analogie sporuri diferite pentru fiecare loc de muncă în parte ( compartiment, secție) având în vedere specificul muncii, condițiile concrete în care își desfășoară activitatea personalul angajat, gradul de risc pe care îl presupune fiecare loc de muncă.

De asemenea legiuitorul a stabilit printr-o dispoziție expresă că fiecare spor în parte se acordă personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele regulamentului (TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii preventorii, etc.), neputând fi cumulate sporurile.

Cum reclamanta lucrează permanent în compartimentul de terapie intensivă, iar nu în secția de psihiatrie,instanța apreciază că aceasta nu este îndreptățită să primească sporul specific secției de psihiatrie prevăzut de Anexa nr.2 lit.B pct 2 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 indiferent că spitalul în ansamblul său este spital de psihiatrie.

Nu are nicio relevanță faptul că la compartimentul de terapie intensivă sunt repartizate 15 paturi, acesta nefiind un criteriu prevăzut de legiuitor pentru stabilirea sporurilor, iar instanța nu poate proceda la a adăuga la lege.

De asemenea, nu are relevanță susținerea reclamantei că intră totuși în contact cu bolnavii psihici. Contactul cu persoana bolnavă psihic tratată în acest compartiment, prezintă grad de periculozitate, însă legiuitorul apreciat că sporul se impune a se acorda numai personalului sanitar care are un contact prelungit cu bolnavul, complexitatea normelor medicale presupunând un risc mai mare.

Este neîntemeiată și susținerea reclamantei că din mai 2008 pârâtul ar fi recunoscut dreptul solicitat și ar fi acordat sporul de 75% specific secțiilor de psihiatrie. De fapt de la această dată pârâta a acordat personalului de la terapie intensivă sporul prevăzut de anexa II lit. A indice 1 pct 4 din Ordinul 721/2005, așa cum a fost modificat prin Ordonanța 17/2008(A^1. Spor mediu de 75% din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de și de terapie intensivă) spor care are același cuantum cu cel solicitat de reclamantă, cel prevăzut de Anexa II, lit.B, pct.2 pentru secțiile de psihiatrie.

Față de considerentele expuse, se constată că acordarea sporului de 75% din salariul de bază pentru condiții periculoase nu este prevăzut pentru personalul sanitar care tratează bolnavii psihici în Compartimentul de Terapie, motiv pentru care a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului, se arată că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar în ce privește capetele de cerere subsecvente cuprinde motive contradictorii, fapt ce conduce la nemotivarea completă a hotărârii în sensul celor prevăzute de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă.

considerentele sentinței recurate, recurentul susține că acestea sunt contradictorii și se bazează pe reținerea greșită a stării de fapt.

Eroarea instanței de fond este, in opinia recurentului, aceea că nu a avut în vedere faptul că bolnavii internați în oricare dintre secțiile spitalului ajung în anumite stări (chiar terminale), la terapie intensivă.

Mai susține recurenta că instanța de fond a reținut greșit faptul că legiuitorul nu a prevăzut ca un criteriu pentru acordarea sporului repartizarea de paturi pentru psihiatrie. În acest sens, recurenta invocă dispozițiile Regulamentului Comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii nr-.

Mai susține recurenta că la nivelul Spitalului s-a creat o situație de tratament injust între salariați și că, pentru anumite perioade sporul a fost acordat în cuantum de 40% sau de 35 %.

Într-o altă critică, recurenta susține că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.

Susținerea recurentei este aceea că dispozițiile art. 13 lit. c din OUG nr. 115/2004 se aplică secțiilor și compartimentelor de din rețeaua sanitară comună, iar art. 13 lit. e se aplică în situația sa.

În acest sens, invocă dispozițiile Regulamentului Comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii nr- și ale Ordinului nr. 721/2005al Ministerului Sănătății, anexa nr. 2 pct. 8 lit. B1.

Recurenta mai susține că instanța de fond a apreciat greșit materialul probator, nu a avut rol activ și a ignorat probe relevante.

Susține în acest sens că instanța a reținut greșit că fiecărei secții și compartiment din

Spitalul de din C i se aplică un regim diferita de acordare a sporurilor, susținerea recurentei fiind aceea că acordare sporurilor ține de domeniul respectiv, iar spitalul pârât a fost definit prin Ordin al Ministerului Sănătății ca spital de psihiatrie.

Recurenta mai susține că instanța de fond a încălcat obligația legală de a pune în discuția părților împrejurările de fapt și de drept menționate de părți, astfel că nu a fost clarificat aspectul ilogic în care la nivelul unității pârâte este favorizat personalul, care nu are nicio legătură cu bolnavul.

În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii precizate, respectiv obligarea pârâtului la plata diferenței de spor de până la 75% pentru perioada martie 2005-februarie 2008.

Direcția de Sănătate Publică a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive și arătând că, în calitate de ordonator secundar de credite asigură finanțarea doar pentru programele naționale de sănătate și aparatura de înaltă performanță.

Precizează că nu are nici un raport juridic cu salariații spitalului pârât.

Solicită respingerea cererii de chemare în garanție.

Pârâtul Spitalul Clinic de a formulat întâmpinare. A susținut că sentința este motivată în fapt și în drept, că legea nu face distincție între rețeaua sanitară obișnuită și spitalele de psihiatrie.

Susține că personalul din Compartimentul TI se încadrează la anexa 3 lit. A, având în vedere și depozițiile din art. 9 al Ordinului nr. 721/2005 și solicită respingerea recursului.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:

În speța recurentul reclamant a pus în discuție o chestiune de aplicare a legii, susținând că pârâtul a aplicat greșit dispozițiile legale privind salarizarea.

În esență, recurentul - reclamant susține că în perioada martie 2005 - februarie 2008 i se cuvenea acordarea unui spor de 75% pentru pentru condiții deosebit de periculoase reglementat de dispozițiile art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004, iar pârâtul i-a acordat greșit un spor de 25% pentru condiții deosebite, spor prevăzut la art. 13 alin. 1 lit. c din OUG nr. 114/2005.

Aceasta este problema de drept supusă analizei instanței de judecată, dacă salariaților care își desfășoară activitatea la compartimentul din cadul Spitalului Clinic de le sunt aplicabile dispozițiile art. 13 lit. c sau art. 13 lit. e din OUG nr. 114/2005.

În drept, dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:

OUG nr. 115/2004:

Art. 13 - (1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:

c) pentru activitățile care se desfășoară în serviciile de ambulanță, structurile de primire a urgențelor - și -, secțiile și compartimentele de, și de Terapie și care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții deosebite, un spor de până la 25% din salariul de bază;

.

e) pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personalul blocului operator, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50 - 100% din salariul de bază;

Textele sus enunțate au rămas în vigoare în forma sus enunțată până la intrarea în vigoare a OG nr. 17 / 2008 în vigoare din 04.02.2008, dată de la care legiuitorul a înțeles să modifice redactarea și să acorde sporul prevăzut de art. 134 alin. 1 lit. e și personalului din secții și compartimente de și de terapie intensivă.

Această categorie de personal nu se mai regăsește enumerată la art 13 lit. c la care anterior fusese încadrat în categoria locurilor de muncă cu încordare psihică foarte ridicată, ci la lit. e, care are după data de 04.02.2008 următoarea redactare:

e) pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personalul încadrat în blocul operator, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular și neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistență medicală de urgență și transport sanitar acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor - - SMURD, și -, secții și compartimente de și de terapie intensivă, secții și compartimente de îngrijiri paliative, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății Publice, cuantumul sporului este de 50 - 100% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.

Se constată că abia de la data de 04. 02. 2008, legiuitorul a înțeles să acorde personalului de la secțiile sau compartimentelen de și terapie intensivă sporul pentru condiții deosebit de periculoase solicitat de reclamantă pentru perioada anterioară acestei date.

Potrivit art. 13 alin. 3 din OG nr. 114/2005 "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară. Pentru sporurile prevăzute al alin. (1) lit. e) este necesar și avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru aplicarea dispozițiilor art. 13, în temeiul dispozițiilor art. 1]3 alin. 3, fost emis ORDINUL NR. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005. În regulament sunt stabilite distinct, în conformitate cu dispozițiile legale, categoriile de personal care beneficiază de sporurile prevăzute la art. 13.

Sporul prevăzut la art. 13 lit. e (cel solicitat de reclamant) este prevăzut la anexa nr. 2 unde sunt enumerate ocurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, textul invocat de reclamant având următoarea redactare:

Spor de 50 - 75% din salariul de bază:

1. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secțiile și compartimentele cu paturi din specialitățile psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă.

Textul se referă la încadrarea în condiții deosebit de periculoase a personalului care își desfășoară activitatea în două specialități: psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă. Enumerarea este exhaustivă, se referă strict la cele două specialități, astfel că aplicarea textului nu poate fi extinsă și altor specialități decât cele enumerate expres.

Personalul încadrat la compartimentele, beneficiind conform dispozițiilor din OUG nr. 115/2004 de sporul prevăzut la art. 13 lit. c, este enumerat în dispozițiile Regulamentului la Anexa nr. 3, care precizează ocurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau a cărui activitate se desfășoară în condiții deosebite, astfel:

Spor de până la 25% din salariul de bază:

2. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secțiile și compartimentele cu paturi de;

3. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din compartimentele de terapie intensivă

Aceasta redactare rămâne in vigoare până la ORDINUL nr. 1.068 din 28 mai 2008, când textul este eliminat de la Anexa 3 și trecut la Anexa 2), deoarece dispozițiile legale au fost modificate OG nr.17/2008.

Astfel, a fost introdusă în Regulament la Anexa nr. 2 lit. A ind. 1, fiind reglementat un spor mediu de 75 % din salariul de bază la pct. 4 pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de și de terapie intensivă. Încadrarea în această categorie de sporuri se realizează prin trecerea acestei categorii de personal de la anexa 3 la anexa 2¹abia în anul 2008, iar de la data de 01.02.2008 acest spor s-a acordat reclamantului ( Dispoziția nr. 85/2008 prin care a fost acordat personalului de la spor de 75% incepând cu 01.05.2008 si Dispoziția nr. 158/2008 prin care se acorda diferențele pentru perioada februarie aprilie 2008 ).

În perioada dedusă judecății, legiuitorul a reglementat clar categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor, secțiile și compartimentele de și terapie intensivă primind o reglementare distinctă, respectiv art. 13 lit. c din OUG nr. 115/2004, sporul fiind de 25%. Este nefondată interpretarea recurentei reclamante în sensul că textul art. 13 alin. 1 lit. c din OUG nr. 115/2004 se aplică numai rețelei sanitare comune, nu și compartimentelor sau secțiilor de din spitalele de psihiatrie.

Pe de o parte, interpretarea propusă de recurent adaugă la lege, introducând o distincție care nu se regăsește în redactarea textelor, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretului normei juridice nu îi este permis să distingă.

Pe de altă parte, este evident că soluția legiuitorului a fost aceea de a acorda sporul în funcție de specialitatea în care este încadrat personalul, fără a avea în vedere aspecte legate de tipul de afecțiune al pacienților. Criteriul de încadrare într-o categorie sau alta de sporuri este specialitatea personalului sanitar, criteriu care se menține si după februarie 2008.

Acolo unde legiuitorul a înțeles să acorde un spor în funcție de tipul spitalului, a reglementat expres acest lucru, astfel cum a făcut-o pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar dinlaboratoareleșicompartimentele paracliniceșidin structurile de primire a urgențelordin spitalele de psihiatrie (anexa nr. 2 lit. B 2).

Aceeași interpretare a făcut-o și instanța de fond, analizând dispozițiile legale aplicabile situației reclamantului în perioada pentru care reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată, precizată pe parcursul judecății în primă instanță. Criticile recurentei legate de nemotivarea sau insuficientă motivare sunt nefondate, instanța motivându-și detaliat soluția.

Recurenta este în eroare atunci când invocă în susținerea cererii sale Ordinul Comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii nr-. Instanța de fond a pornit analiza de la stabilirea cadrului juridic, a normelor legale incidente în cauză în perioada analizată. Astfel, instanța de fond a precizat corect că dispozițiile invocate de reclamantă nu-și găsesc însă aplicabilitatea în cauză deoarece 281/1993, 1471/2004, Circulara Ministerului Sănătății nr. 50422/03.-11.2004, care au introdus noi capitole la vechiul Regulament nr- - Anexa 1 au fost în vigoare de la data de 01.01.2005 până la apariția OUG 115/02.12.2004, ordonanță aprobată prin Legea nr. 125/2005, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice în sectorul sanitar.

Este nefondată și susținerea recurentei în sensul că instanța de fond nu a motivat de ce este aplicabilă dispoziția art. 13 lit. b și nu art. 13 lit. Nici nu a fost pusă în discuție aplicarea art. 13 lit. b din OUG nr. 115/2004, iar instanța de fond a analizat detaliat aplicarea art. 13 lit. c și a prezentata motivele pentru care nu se aplică art. 13 lit. De asemenea instanța a expus motivele pentru care a considerat neîntemeiat cel de al doilea capăt de cerere. În cauză, angajatorul nu a contestat faptul că în anumite perioade din anul 2005 acordat din eroare un spor mai mare decât cel legal, probele solicitate de reclamant legate de înscrisurile prin care s-a dispus acordarea sporului pentru anul 2005 fiind astfel inutile cauzei.

Este nefondată și critica recurentei legată de situația celorlalte categorii de personal și de obligația instanței de a pune în dezbaterea părților această situație, în condițiile în care instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind plata unor drepturi salariale și a analizat raportului juridic prin prisma obligațiilor legale ale angajatorului față de salariatul reclamant, nu modul în care a aplicat sau interpretat alte dispoziții legale sau modul în care a înțeles să își execute obligațiile față de alți salariați.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 284 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE C, chemații în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009

Red.jud.-

2 ex/AS

Opinie separată judecătorului - -

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul este fondat pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

În prealabil, trebuie făcute următoarele precizări:

1.pentru a fi înțelese efectele, respectiv modul de aplicare a unui act normativ, în general, este necesară analiza rațiunii legislative care a condus la elaborarea acelui act;

2.dacă un act normativ este construit pe structura unui alt act normativ deja existent, pe care acesta îl modifică ori îl completează, rezultă că acele "elemente de noutate" prezintă rațiuni legislative speciale. Aceasta presupune că anumite împrejurări, situații, condiții etc. au determinat necesitatea includerii și a acelui domeniu, sector, categorie, etc. sub incidența respectivului act normativ;

3.deși dispozițiile art. 112 punctul 4.Civ. impun, în general, reclamantului care promovează o cerere de chemare în judecată, să precizeze motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, lipsa însăși acestui temei ca și invocarea greșită a acestuia nu va conduce la nulitatea cererii de chemare în judecată, ci dacă acțiunea este suficient motivată în fapt, aceasta permite instanței de judecată calificarea legală corectă a cererii.

Sigura condiție impusă de lege pentru această din urmă ipoteză este aceea a punerii în discuția prealabilă a părților, pentru ca acestea să nu fie surprinse de calificarea juridică dată de instanță și să își poată face apărarea în mod corespunzător.

Dincolo de termenii uzitați sau de sensul gramatical al acestora, cel care face interpretarea legii și aplicarea temeiului juridic corespunzător în cauza dedusă judecății, este judecătorul. Acesta este singurul în drept să ceară sau să pună în dezbaterea părților, oricare alte împrejurări de fapt ori de drept, chiar nemenționate în cerere sau apărări, în întâmpinare, fiind dator să depună stăruințe în acest sens, prin toate mijloacele, chiar cu opoziția părților, scopul fiind pronunțarea, în final, unei hotărâri temeinice și legale.

Aceste precizări se impun întrucât, pe de-o parte, motivele de recurs ridică problema temeiului juridic aplicabil, iar pe de altă parte, legitimitatea temeiului juridic solicitat de reclamantă a fi aplicabil și categoriei de personal medico-sanitar din care face parte, nu poate face abstracție de normele aplicabile altor categorii de salariați, adică stabilirea temeiului juridic este corectă în măsura în care el se coroborează cu restul dispozițiilor legale existente în același act normativ sau la care aceste reglementări fac trimitere.

Aceste aspecte constituie motive de recurs, chiar dacă recurenta a formulat aceste critici intr-o manieră diferită de cea expusă de instanță.

Analizând actele normative ce conțin dispoziții privind salarizarea în domeniul sanitar, există două mari categorii de sporuri aplicabile și anume:

- o categorie desporuri specifice ramurii medicaleîn care activează personalul în cauză, stabilit în funcție de activitățile, atribuțiile de serviciu care în mod curent solicită o încordare psihică de grade diferite, deosebit de locul unde își desfășoară activitatea personalul în discuție (a se vedea aici sporurile specifice anatomiei patologie, unităților de urgență, radiologiei, oncologiei etc.)

- oad ouă categorie desporuri, ierarhizate și apreciate ca atare, princaracteristicile locului în care își desfășoară activitateapersonalul în discuție și care presupune categorii de riscuri sau dificultăți deosebite de cele care derivă în mod în mod obișnuit, din practicarea unei anumite specialități medicale sau a unor activități conexe acesteia.

Aceste sporuri sunt, în cadrul fiecărei categorii, ierarhizate pe grade, impuse de diferențele și rezultatul comparațiilor în cadrul aceleiași categorii.

Raportat la speța de față -recurenta reclamantă este asistent medical la Compartimentul de terapie intensivă din cadrul Spitalului de Psihiatrie - Curtea apreciază că această din urmă categorie de sporuri specifice locului de muncă este aplicabilă întregului personal care își desfășoară activitatea în cadrul clinicii de psihiatrie întrucât, pe lângă încărcătura nervoasă pe care o presupune activitatea dintr-o secție de terapie intensivă în mod obișnuit, personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar al secției este expus și unei alte categorii de riscuri.

Aceste riscuri sunt rezultatul faptului că, actul medical adresat unei categorii de bolnavi aparte, bolnavii psihic, presupune expunerea unui potențial de agresivitate diferit,care poate fi manifest sau nemanifest.

psihic sunt, de regulă, tratați în spitale deosebite de rețeaua comună, uneori chiar izolate.

În cadrul unui astfel de spital sau clinici de psihiatrie, potențialul de agresivitate nu poate fi limitat, în nici un caz, la patul sau salonul unde este internat respectiv tratat bolnavul psihic, el existând în toată clinica sau spitalul de specialitate.

Acesti bolnavi nu sunt imobilizați permanent și în acest caz are acces în toate compartimentele și structurile spitalului - în funcție de gravitatea diagnosticului stabilit - ca și în toate locurile permise din incinta clinicii de psihiatrie.

Aceasta este rațiunea pentru care, pe de-o parte, nu numai personalul medico-sanitar și auxiliar de specialitatea psihiatrie primește un salariu sporit ci și alte categorii de angajați care își desfășoară activitatea în astfel de clinici sau spitale: personalul (50%), personalul de deservire (50 %), muncitorii care supraveghează bolnavii(75%), personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar din laboratoare ( 75% ) etc.

A restrânge sfera de aplicare a acestui spor la specialitatea medicală psihiatrie și, prin urmare, a pune semnul de echivalență între sporul specific specialității medicale pe care o are reclamanta ( ) și sporul specific locului de muncă unde în mod concret își desfășoară activitatea reclamanta, înseamnă practic a lipsi de conținut o serie de dispoziții legale, a căror elaborare s-a dovedit a fi necesară pentru atenuarea respectiv limitarea depopulării comunităților psihiatrice: clinicile și spitalele de psihiatrie înregistrează un mare număr de transferuri de personal către rețeaua comună medicală, datorită riscului la care este supus în exercitarea actului medical, fără o remunerație corespunzătoare.

Aceste rațiuni au impus introducerea psihiatriei în categoria locurilor de muncă cu condiții deosebit de periculoase.

Astfel, analizând cronologic actele normative care reglementează sporurile aplicabile în domeniul sanitar în general, și a celui din care face parte și reclamanta, în special, se constată că, prin HG281/1993privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, respectiv în nota la anexa la care fac trimitere dispozițiile art. 8 lit. ( " pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau pentru condiții dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre")psihiatria, ca domeniu distinct,nu este prevăzută, în schimb,terapia intensivăeste prevăzută cu unspor de activitatece solicită o încordare psihică foarte ridicată, spor în cuantum de până la 15% din salariul de bază.

Ulterior, prin HG1471/9 sept. 2004pentru modificarea art. 8 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetareeste introdusă și psihiatria la"condiții deosebit de periculoase"alături de "leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății ca beneficiind de sporul de 50 - 100% din salariul de bază".

Această dispoziție este menținută si nuanțată prin OUG115/2005 care, la art.13 litera e), prevede faptul că,pentru condiții deosebit de periculoase din: leprozerii, anatomie patologica, TBC, dializa, personalul blocului operator,psihiatrie, medicina legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50-100% din salariul de bază

Prin legea nr. 125/2005, care aprobat cu modificări ordonanța de urgenta amintită la punctul 5, prevede că: articolul 13 va avea următorul cuprins:

"Art. 13. - (1) In raport cuconditiilein care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: - e) pentruconditii deosebit de periculoase:leprozerii, anatomie patologica, TBC, dializa, personalul blocului operator,psihiatrie,medicina legala, epidemii deosebit de grave si altele asemenea, stabilite de Ministerul Sanatatii, cuantumul sporului este de 50-100% din salariul de baza ";

Se constata asadar ca in reglementarile precizate, sporul de 50-100% este acordat nu in considerarea exercitării actului medical in specialitatea psihiatrie, ci in considerarea psihiatriei, in general, ca fiind inclusa in categoria condițiilor deosebit de periculoase, stabilite in funcție de:

a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activității desfășurate la locul de munca;

b) gradul de creștere a indicilor de morbiditate la locurile de munca respective;

c) înregistrarea unor cazuri de accidente de munca produse la locul de munca.

Aceste imprejurari urmează constate prin buletinele de determinare - care există și la dosarul cauzei- prin expertizare a locurilor de munca, eliberate de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publica și avizate de inspectoratele teritoriale de munca, care constata ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de munca și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal.

Din acest punct de vedere, apare necesară sublinierea ca nu activitatea specifica ramurii medicale -psihiatrie determina atragerea conditiilor deosebit de periculoase de muncă, ci caracteristicile locului de munca unde se realizează actul medical - urmand a distinge intre unitătile de profil-psihiatrie si reteaua sanitara comuna generală unde, in diverse situatii sunt tratati bolnavii psihic.

Aceasta distincție are acoperire atât in textul legii 125/2005 cat si in acela al regulamentului nr.721/2005 dat in aplicarea legii, intrucât, in art.7 din regulament este prevăzut ca, a acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, vor fi avute în vedere factori care determina încadrarealocului de muncaîn una dintre cele trei categorii:

a) natura factorilor nocivi - fizici, sau biologici - și mecanismul de acțiune a acestora asupra organismului;

b) intensitatea de acțiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori;

c) durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi;

d) existenta unor condiții de munca ce implica un efort fizic mare, în condiții nefavorabile de microclimat, zgomot intens sau vibratii;

e) existenta unor condiții de munca ce implica o suprasolicitare nervoasa, determinata de un risc de accidentare sau de imbolnavire;

f) structura și nivelul morbiditatii în raport cu specificul locului de munca;

g) alte condiții de munca vătămătoare, grele sau periculoase, care pot duce la uzura prematura a organismului.

Se constată ca fiind lipsită de suport real și conținut stiințific reținerea de către instanța de fond a împrejurării că, neavând contact prelungit cu bolnavul psihic, reclamanta -ca asistent medical in cadrul compartimentului - nu este supusa gradului de risc specific clinicii de psihiatrie.

Pentru aceleași considerente va fi înlăturată și susținerea intimatei potrivit căreia, chiar daca personalul de la terapie intensiva intra in contact direct cu bolnavul psihic, acesta nu mai prezintă nici un pericol fiind aduși in clipele terminale ale vieții lor

Aplicarea tratamentului asupra unui bolnav diagnosticat cu afecțiuni de natură psihiatrică comporta o abordare diferita fata tratamentul aplicat unui bolnav care nu prezintă astfel de afectiuni, lucrările din domeniul sanitar și de specialitate, relevând faptul că, în serviciile de psihiatrie majoritatea bolnavilor sunt adusi in structurile de primiri-urgente respectiv în compartimentul terapie intensiva în stare de agitatie psiho-motorie sau dup svârsirea unor acte antisociale, însotiti de organe de ordine sau apartintori care îi imobilizeaz - fiind recunoscuta agresivitatea bolavilor de epilespsie precum manifestarile persoanelor toxico-dependente care sunt tratate tot in aceste clinici.

Exista accidente, heteroagresivitti, rniri, distrugeri de bunuri, la săvîrșirea cărora se retine intotdeauna starea de " discernmânt abolit" sau " discernmânt diminuat".

în serviciile de psihiatrie este mult mai mare decât în alte ramuri întrucât majoritatea bolnavilor aduși nu își respect igiena corporal prezentând infectii si parazitoze. Majoritatea cazurilor TBC se descoper la bolnavii psihic, aceștia putând adesea prezenta parazitoze, sifilis, etc. constituind adevrate focare de infectie.

Majoritatea bolnavilor psihic au o rezistenț imunitar sczut, fapt ce îi face mult mai receptivi la bolile infecto-contagioase.

Pericolul de contaminare in cadrul serviciului de este foarte crescut având în vedere c aici se fac injectii intarmusculare și intravenoase, intrându-se direct în contact cu saliva acestor bolnavi, atât atunci când se administreaz pe cale oral medicatia prescrisă cât și atunci când se verific dac a fost înghitită.

Activitatea în conditii extrem de dificile cu suprasolicitare nervoas este cel putin la fel de dur ca munca în care exist o mare concentrare intelectual deoarece examinarea, urmrirea, întelegerea informatiilor, a substratului constient a conflictelor, a disimulrii si a suprasimulrii necesit permanent efort intelectual si concentrare nervoas deosebit într-o munc extrem de abstract si epuizant.

Conditiile psihice deosebit de stresante conduc la acumularea depresiei si epuizrii nervoase prin ascultarea permanent a tot felul de drame umane iar lucrul cu persoane depresive, cu crize de anxietate, cu deliruri paranoide. are repercusiuni asupra strilor afective determinând chiar, existența ca boal profesional la personalul din psihiatrie, depresia si anxietatea.

Acestea sunt ratiunile legale in virtutea cărora, dispozitiile care reglementeaza aplicarea sporului pentru conditii deosebit de periculoase de munca nu sunt conditionate de durata contactului efectiv cu bolnavul psihic, ci de desfasurarea activitătii in clinica de psihiatrie.

Art. 10 din regulament: " de spor ( 50-100%) conform prezentului regulamentîntregul personalcare lucrează în secțiile și compartimentele exterioare care au sediul separat de unitatea cu personalitate juridică cu profil de TBC, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantila, sanatorii, preventorii etc".

Dispozițiile legale, numai interpretate în acest fel pot fi coroborate, după cum s-a arătat anterior, cu dispozitiile aceluiasi act normativ care stabilesc un spor superior inclusiv pentru personalul din aceste clinici, personal al carui "contact prelungit cu bolnavul" este exclus.

Totodata, se apreciază că si contactul prelungit cu bolnavul psihic prezinta relevanta juridica insă, intr-o alta ipoteza decat cea dedusa judecatii de fata și anume, in situatia in care acest bolnav este tratat in cadrul unor compartimente speciale de psihiatrie dinreteaua sanitara generala, sau este tratatin alte sectii din reteaua generală,ipoteze in care, atragerea sporului se va face conform dispozitiilor prevazute de art.9 din regulament " in unitățile care au în structura secții sau compartimente de diferite profiluri se acorda spornumai personalului care lucrează permanentîn secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament (TBC, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantila, sanatorii, preventorii etc.) respectiv potrivit dispozitiilor art.11, adica proportional cu timpul cat personalul altor unitati sau personalul care activeaza in alte compartimente ( specialităti medicale) din aceeași unitate prestează activitate la aceste locuri de munca - unde este tratat un bolnav psihic.

Pentru aceste considerente, având în vedere si limitele investirii prin motivele de recurs, se apreciază că recursul este fondat, sentința civilă fiind afectată de motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct.9 civ. ( aplicarea gresita a legii ) si, admitând recursul in temeiul art. 312 alin 1 teza 1.civ. va modifica sentința civilă in sensul admiterii actiunii formulată de reclamanta astfel cum a fost precizată, urmând obliga pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie să acorde reclamantei sporul de conditii deosebit de periculoase intre 50-100% intr-un cuantum egal cu diferenta dintre sporul de 75 % și cel efectiv incasat în perioada martie 2005-februarie 2008, astfel cum rezultă din statele de plata depuse la dosar. Stabilirea acestui cuantum este determinată de prevederile anterioare - HG1471/2004 care prevedeau sporul în acest cuantum dar și de împrejurarea că, in prezent, personalul primește sporul in acest cuantum.

Vor fi mentinute restul dispozițiilor sentinței privind respingerea cererii de chemare în garanție Autoritatea de Sănătate Publică, întrucât în calitate de ordonator de credite secundar, aceasta asigură finanțarea spitalelor din Ministerul Sănătății numai pentru programele naționale de sănătate și aparatură de înaltă performanță, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1042/2003 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene modificat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 880/2006, Legea 100/1998 privind asistența de sănătate publică, art. 35 - 37 din Legea Spitalelor nr. 270/2003 modificată de art. 188 - 190 din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sanitar, Ordinul nr. 13 din 10 ianuarie 2007 pentru aprobarea aprobarea Normelor - cadru privind conținutul, forma de prezentare și structura programelor de sănătate.

În privința cererii de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate D, se reține că atribuția de acordare a sporului solicitat de angajați revine în exclusivitate spitalului care are raporturi de muncă cu aceștia.

Acest fapt a fost stabilit și prin decizia nr. 41/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în litigiile dintre personalul medical și unitățile sanitare, având ca obiect plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, casele de asigurări sociale de sănătate nu au calitate procesuală pasivă.

.
Judecător,

- -

Judecător, - -	Judecător, - -
	Grefier, - -

Președinte:Elena Stan
Judecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea

Vezi şi alte speţe de drept civil: