Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5819/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5819
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
***
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta -, împotriva sentinței nr. 369 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâtul SPITALUL CLINIC DE, chemați in garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă -, reprezentată de avocat G, intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE C, reprezentat de consilier juridic, lipsind intimații chemați in garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat G pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs formulate în scris în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea la plata sporului, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE C, a solicitat respingea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 369 de la 2 februarie 2009 admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică
A respins acțiunea și cererea de chemare în garanție privind pe reclamanta -, chemat în garanție Casa de Asigurări de Sănătate D, chemat în garanție Autoritatea de Sănătate Publică D și pârâtul Spitalul Clinic de
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta - este salariata pârâtului Spitalul Clinic de C, în calitate de asistent medical în cadrul Compartimentului de Terapie.
Potrivit Legii 125/2005, a HG 281/1993, modificată și completată prin HG 1471/2004, Ministerul Sănătății și Ministerul muncii și Protecției Sociale, prin ordinul comun nr- la Anexa nr. 1, introdus un nou capitol definit "A I" prin care s-a stabilit că "pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar, din secții și compartimente cu paturi de psihiatrie, se va acorda un spor de 75 % din salariul de bază".
Conform art. 13 alin. 1 din Legea 125/2005, acest spor a fost stabilit în cuantum de 50 - 100 % din salariul de bază.
Asupra excepției calității procesuale pasive de Autoritate de Sănătate publică D, cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Clinic de C, instanța a admis, cu motivarea că în calitate de ordonator de credite secundar, asigură finanțarea spitalelor din Ministerul Sănătății numai pentru programele naționale de sănătate și aparatură de înaltă performanță, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1042/2003 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene modificat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 880/2006, Legea 100/1998 privind asistența de sănătate publică, art. 35 - 37 din Legea Spitalelor nr. 270/2003 modificată de art. 188 - 190 din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sanitar, Ordinul nr. 13 din 10 ianuarie 2007 pentru aprobarea Normelor - cadru privind conținutul, forma de prezentare și structura programelor de sănătate.
De asemenea, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive de chemare în garanție, atât pentru Autoritatea de Sănătate Publică, cât și pentru Casa de Asigurări de Sănătate D, cu consecința respingerii cererii pârâtului este justificată și de împrejurarea că între reclamant și cele două chemate în garanție nu există raporturi de muncă pentru a lise angaja răspunderea unor drepturi salariale.
În acest scop, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 41/22.09.2008 în dosarul cu nr. 17/2008, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că ".în litigiile dintre personalul medical și unitățile sanitare, având ca obiect plata unor sume de bani, reprezentând drepturi salariale, Casele de Asigurări Sociale de Sănătate nu au calitate procesuală pasivă".
Potrivit art. 132 Cod pr.civilă, la prima zi de înfățișare, legea permite efectuarea unor acte de procedură menite a întregi cadrul inițial al procesului și de a suplini anumite lipsuri semnalate până la această dată.
Textul nu are caracter de ordine publică, astfel încât și după prima zi de înfățișare, dacă pârâtul nu se opune, reclamantul poate să își modifice cererea de chemare în judecată, însă numai în fața primei instanțe, pentru a nu se răpi părților un grad de jurisdicție.
Articolul 132 alin. 2 Cod pr.civilă. prevede, pentru cazuri în care cererea de chemare în judecată nu se socotește modificată și nu se va da un nou termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute de reclamant în ședință:când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii; când reclamantul mărește sau micșorează acțiunea obiectului cererii; când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit; când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau, dimpotrivă, când înlocuiește cererea în realizare cu cererea în constatare (desigur în cazul în care cererea în constatare poate fi primită).
Prin răspunsul la precizare pârâtul nu se opune expres formulării acestei precizări, invocând chiar excepția tardivității formulării cererii de restituire a sumei de 90 lei, reprezentând spor acordat pentru condiții periculoase, reținută în luna octombrie 2005.
De altfel, opoziția pârâtului nu era justificată în ceea ce privește precizarea de acțiune, întrucât instanța o califică ca fiind o precizare cu privire la acțiunea obiectului cererii pentru care nu era necesar acordul acestuia.
Asupra excepției tardivității formulării capătului de cerere privind restituirea sumei de 90 lei, invocată de pârât în întâmpinare, instanța a respins cu motivarea că, luând în calcul data formulării cererii - 28.03.2008 - și data reținerii sumei - octombrie 2005, cererea a fost făcută cu respectarea termenului de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Pe fondul cererii precizate de reclamantă, instanța a constatat următoarele:
Perioada pentru care se solicită sporul pentru condiții periculoase este martie 2005 - februarie 2008.
În intervalul sus menționat, sporul pentru activitate desfășurată în condiții deosebit de periculoase a fost reglementat prin mai multe acte normative, după cum se va arăta în cele ce urmează:
Astfel, HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, modificată și completată prin HG 561/2000, prevede că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții naționale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
OUG nr. 15/2004, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitare, aprobată cu modificări prin Legea 125/2005, intrată în vigoare la 01.01.2005, prevede la art. 13 alin. 1 lit. b și c un spor de până la 25 % din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din compartimentele de terapie intensivă.
Și aici, se prevede că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. 1, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin Ordin al Ministerului Sănătății, cu consultarea sindicatelor sanitare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
Așadar, cele două acte normative cuprind prevederi singulare și stabilesc în mod expres că acordarea sporului se face în condițiile stabilite prin Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătății, cu consultarea sindicatelor sanitare ale contractului colectiv de muncă.
Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 115/2004, aprobat prin Ordinul nr. 721/07.07.2005 al Ministerului Sănătății, stabilește că sporul pentru activitatea desfășurată în condiții periculoase se acordă, alături de alte categorii de personal, și aceluia din secțiile și compartimentele cu paturi din specialitatea psihiatrie și neuropsihiatrie.
Aceleași dispoziții sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, aplicabil în perioada supusă judecății.
Din cele expuse mai sus, rezultă cu evidență, că acordarea sporului de 100 % din salariul de bază pentru condiții periculoase nu este prevăzut pentru personalul auxiliar sau sanitar care tratează bolnavii psihici în Compartimentul de Terapie.
, și contactul cu persoana bolnavă psihic tratată în acest compartiment, prezintă grad de periculozitate, însă legiuitorul apreciat că sporul se impune a se acorda numai personalului sanitar care are un contact prelungit cu bolnavul, complexitatea normelor medicale presupunând un risc mai mare.
Articolul 9 din acest regulament stabilește ca "În unitățile care au în structură secții sau compartimente de diferite profiluri se acordă spor numai personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament (TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii preventorii, etc.)".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar în ce privește capetele de cerere subsecvente cuprinde motive contradictorii, fapt ce conduce la nemotivarea completă a hotărârii în sensul celor prevăzute de art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă.
considerentele sentinței recurate, recurentul susține că acestea sunt contradictorii și se bazează pe reținerea greșită a stării de fapt.
Eroarea instanței de fond este, in opinia recurentului, aceea că nu a avut în vedere faptul că bolnavii internați în oricare dintre secțiile spitalului ajung în anumite stări (chiar terminale), la terapie intensivă.
Mai susține recurenta că instanța de fond a reținut greșit faptul că legiuitorul nu a prevăzut ca un criteriu pentru acordarea sporului repartizarea de paturi pentru psihiatrie. În acest sens, recurenta invocă dispozițiile Regulamentului Comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii nr-.
Mai susține recurenta că la nivelul Spitalului s-a creat o situație de tratament injust între salariați și că, pentru anumite perioade sporul a fost acordat în cuantum de 40% sau de 35 %.
Într-o altă critică, recurenta susține că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Susținerea recurentei este aceea că dispozițiile art. 13 lit. c din OUG nr. 115/2004 se aplică secțiilor și compartimentelor de din rețeaua sanitară comună, iar art. 13 lit. e se aplică în situația sa.
În acest sens, invocă dispozițiile Regulamentului Comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii nr- și ale Ordinului nr. 721/2005al Ministerului Sănătății, anexa nr. 2 pct. 8 lit. B1.
Recurenta mai susține că instanța de fond a apreciat greșit materialul probator, nu a avut rol activ și a ignorat probe relevante.
Susține în acest sens că instanța a reținut greșit că fiecărei secții și compartiment din Spitalul de din C i se aplică un regim diferita de acordare a sporurilor, susținerea recurentei fiind aceea că acordare sporurilor ține de domeniul respectiv, iar spitalul pârât a fost definit prin Ordin al Ministerului Sănătății ca spital de psihiatrie.
Recurenta mai susține că instanța de fond a încălcat obligația legală de a pune în discuția părților împrejurările de fapt și de drept menționate de părți, astfel că nu a fost clarificat aspectul ilogic în care la nivelul unității pârâte este favorizat personalul, care nu are nicio legătură cu bolnavul.
În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii precizate, respectiv obligarea pârâtului la plata diferenței de spor de până la 75% pentru perioada martie 2005-februarie 2008.
Direcția de Sănătate Publică a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive și arătând că, în calitate de ordonator secundar de credite asigură finanțarea doar pentru programele naționale de sănătate și aparatura de înaltă performanță.
Precizează că nu are nici un raport juridic cu salariații spitalului pârât.
Solicită respingerea cererii de chemare în garanție.
Pârâtul Spitalul Clinic de a formulat întâmpinare. A susținut că sentința este motivată în fapt și în drept, că legea nu face distincție între rețeaua sanitară obișnuită și spitalele de psihiatrie.
Susține că personalul din Compartimentul TI se încadrează la anexa 3 lit. A, având în vedere și depozițiile din art. 9 al Ordinului nr. 721/2005 și solicită respingerea recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În speța recurentul reclamant a pus în discuție o chestiune de aplicare a legii, susținând că pârâtul a aplicat greșit dispozițiile legale privind salarizarea.
În esență, recurentul - reclamant susține că în perioada martie 2005 - februarie 2008 i se cuvenea acordarea unui spor de 75% pentru pentru condiții deosebit de periculoase reglementat de dispozițiile art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004, iar pârâtul i-a acordat greșit un spor de 25% pentru condiții deosebite, spor prevăzut la art. 13 alin. 1 lit. c din OUG nr. 114/2005.
Aceasta este problema de drept supusă analizei instanței de judecată, dacă salariaților care își desfășoară activitatea la compartimentul din cadul Spitalului Clinic de le sunt aplicabile dispozițiile art. 13 lit. c sau art. 13 lit. e din OUG nr. 114/2005.
În drept, dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
OUG nr. 115/2004:
Art. 13 - (1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
c) pentru activitățile care se desfășoară în serviciile de ambulanță, structurile de primire a urgențelor - și -, secțiile și compartimentele de, și de Terapie și care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții deosebite, un spor de până la 25% din salariul de bază;
e) pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personalul blocului operator, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50 - 100% din salariul de bază;
Textele sus enunțate au rămas în vigoare în forma sus enunțată până la intrarea în vigoare a OG nr. 17 / 2008 în vigoare din 04.02.2008, dată de la care legiuitorul a înțeles să modifice redactarea și să acorde sporul prevăzut de art. 134 alin. 1 lit. e și personalului din secții și compartimente de și de terapie intensivă.
Această categorie de personal nu se mai regăsește enumerată la art 13 lit. c la care anterior fusese încadrat în categoria locurilor de muncă cu încordare psihică foarte ridicată, ci la lit. e, care are după data de 04.02.2008 următoarea redactare:
e) pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personalul încadrat în blocul operator, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular și neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistență medicală de urgență și transport sanitar acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor - - SMURD, și -, secții și compartimente de și de terapie intensivă, secții și compartimente de îngrijiri paliative, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății Publice, cuantumul sporului este de 50 - 100% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.
Se constată că abia de la data de 04. 02. 2008, legiuitorul a înțeles să acorde personalului de la secțiile sau compartimentelen de și terapie intensivă sporul pentru condiții deosebit de periculoase solicitat de reclamantă pentru perioada anterioară acestei date.
Potrivit art. 13 alin. 3 din OG nr. 114/2005 "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară. Pentru sporurile prevăzute al alin. (1) lit. e) este necesar și avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 13, în temeiul dispozițiilor art. 1]3 alin. 3, fost emis ORDINUL NR. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005. În regulament sunt stabilite distinct, în conformitate cu dispozițiile legale, categoriile de personal care beneficiază de sporurile prevăzute la art. 13.
Sporul prevăzut la art. 13 lit. e (cel solicitat de reclamant) este prevăzut la anexa nr. 2 unde sunt enumerate ocurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, textul invocat de reclamant având următoarea redactare:
Spor de 50 - 75% din salariul de bază:
1. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secțiile și compartimentele cu paturi din specialitățile psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă.
Textul se referă la încadrarea în condiții deosebit de periculoase a personalului care își desfășoară activitatea în două specialități: psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă. Enumerarea este exhaustivă, se referă strict la cele două specialități, astfel că aplicarea textului nu poate fi extinsă și altor specialități decât cele enumerate expres.
Personalul încadrat la compartimentele, beneficiind conform dispozițiilor din OUG nr. 115/2004 de sporul prevăzut la art. 13 lit. c, este enumerat în dispozițiile Regulamentului la Anexa nr. 3, care precizează ocurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau a cărui activitate se desfășoară în condiții deosebite, astfel:
Spor de până la 25% din salariul de bază:
2. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secțiile și compartimentele cu paturi de;
3. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din compartimentele de terapie intensivă
Aceasta redactare rămâne in vigoare până la ORDINUL nr. 1.068 din 28 mai 2008, când textul este eliminat de la Anexa 3 și trecut la Anexa 2), deoarece dispozițiile legale au fost modificate OG nr.17/2008.
Astfel, a fost introdusă în Regulament la Anexa nr. 2 lit. A ind. 1, fiind reglementat un spor mediu de 75 % din salariul de bază la pct. 4 pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de și de terapie intensivă. Încadrarea în această categorie de sporuri se realizează prin trecerea acestei categorii de personal de la anexa 3 la anexa 21abia în anul 2008, iar de la data de 01.02.2008 acest spor s-a acordat reclamantului ( Dispoziția nr. 85/2008 prin care a fost acordat personalului de la spor de 75% incepând cu 01.05.2008 si Dispoziția nr. 158/2008 prin care se acorda diferențele pentru perioada februarie aprilie 2008 ).
În perioada dedusă judecății, legiuitorul a reglementat clar categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor, secțiile și compartimentele de și terapie intensivă primind o reglementare distinctă, respectiv art. 13 lit. c din OUG nr. 115/2004, sporul fiind de 25%. Este nefondată interpretarea recurentei reclamante în sensul că textul art. 13 alin. 1 lit. c din OUG nr. 115/2004 se aplică numai rețelei sanitare comune, nu și compartimentelor sau secțiilor de din spitalele de psihiatrie.
Pe de o parte, interpretarea propusă de recurent adaugă la lege, introducând o distincție care nu se regăsește în redactarea textelor, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretului normei juridice nu îi este permis să distingă.
Pe de altă parte, este evident că soluția legiuitorului a fost aceea de a acorda sporul în funcție de specialitatea în care este încadrat personalul, fără a avea în vedere aspecte legate de tipul de afecțiune al pacienților. Criteriul de încadrare într-o categorie sau alta de sporuri este specialitatea personalului sanitar, criteriu care se menține si după februarie 2008.
Acolo unde legiuitorul a înțeles să acorde un spor în funcție de tipul spitalului, a reglementat expres acest lucru, astfel cum a făcut-o pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar dinlaboratoareleșicompartimentele paracliniceșidin structurile de primire a urgențelordin spitalele de psihiatrie (anexa nr. 2 lit. B 2).
Aceeași interpretare a făcut-o și instanța de fond, analizând dispozițiile legale aplicabile situației reclamantului în perioada pentru care reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată, precizată pe parcursul judecății în primă instanță. Criticile recurentei legate de nemotivarea sau insuficientă motivare sunt nefondate, instanța motivându-și detaliat soluția.
Recurenta este în eroare atunci când invocă în susținerea cererii sale Ordinul Comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii nr-. Instanța de fond a pornit analiza de la stabilirea cadrului juridic, a normelor legale incidente în cauză în perioada analizată. Astfel, instanța de fond a precizat corect că dispozițiile invocate de reclamantă nu-și găsesc însă aplicabilitatea în cauză deoarece 281/1993, 1471/2004, Circulara Ministerului Sănătății nr. 50422/03.-11.2004, care au introdus noi capitole la vechiul Regulament nr- - Anexa 1 au fost în vigoare de la data de 01.01.2005 până la apariția OUG 115/02.12.2004, ordonanță aprobată prin Legea nr. 125/2005, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice în sectorul sanitar.
Este nefondată și susținerea recurentei în sensul că instanța de fond nu a motivat de ce este aplicabilă dispoziția art. 13 lit. b și nu art. 13 lit. Nici nu a fost pusă în discuție aplicarea art. 13 lit. b din OUG nr. 115/2004, iar instanța de fond a analizat detaliat aplicarea art. 13 lit. c și a prezentata motivele pentru care nu se aplică art. 13 lit. De asemenea instanța a expus motivele pentru care a considerat neîntemeiat cel de al doilea capăt de cerere. În cauză, angajatorul nu a contestat faptul că în anumite perioade din anul 2005 acordat din eroare un spor mai mare decât cel legal, probele solicitate de reclamant legate de înscrisurile prin care s-a dispus acordarea sporului pentru anul 2005 fiind astfel inutile cauzei.
Este nefondată și critica recurentei legată de situația celorlalte categorii de personal și de obligația instanței de a pune în dezbaterea părților această situație, în condițiile în care instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind plata unor drepturi salariale și a analizat raportului juridic prin prisma obligațiilor legale ale angajatorului față de salariatul reclamant, nu modul în care a aplicat sau interpretat alte dispoziții legale sau modul în care a înțeles să își execute obligațiile față de alți salariați.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 369 din 2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâtul SPITALUL CLINIC DE, chemați in garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D, AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
