Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5861/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4395/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5861/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, PRIMARUL MUNICIPIULUI A, împotriva sentinței civile nr. 980 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat -, și intimații pârâți GRĂDINIȚA DE COPII NR. 8, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 15.10.2009 și a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 980 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T, respingându-se acțiunea față de acesta.
Totodată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat -, ,.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâților GRĂDINIȚA DE COPII NR. 8, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A și PRIMARUL MUNICIPIULUI A să plătească în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 220/2007, diferența dintre drepturile salariale pentru timpul efectiv lucrat pe perioada ianuarie 2007-20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și cele efectiv încasate în aceeași perioadă.
În final, aceiași pârâți au fost obligați la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A și PRIMARUL MUNICIPIULUI A au declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Soluția instanței este greșită, întrucât majorarea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ începând cu luna ianuarie 2007 nu poate fi aplicată, în condițiile în care respectiva ordonanță a fost aprobată prin Legea nr. 220/2007, publicată în Monitorul Oficial din data de 17.06.2007.
Instanța nu a sesizat că legea civilă nu retroactivează, producând efecte juridice numai pentru viitor, iar atunci când legiuitorul nu precizează expres că se aplică retroactiv noile prevederi ale legii, intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
2. Calitatea procesuală pasivă avea în speță Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv reprezentantul în teritoriu DGFP
În acest sens sunt dispozițiile art. 167 alineatul 5 din Legea nr. 128/1997.
Trebuie avute în vedere și prevederile nr. 538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Din interpretarea acestor texte rezultă că nu intră în atribuțiile pârâților să calculeze ori să plătească drepturile salariale ale membrilor de sindicat, ci să repartizeze fondurile pe unități de învățământ.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, s-a solicitat respingerea recursului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursurile ca nefondate, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, criticile exprimate prin primul motiv de recurs nu pot fi primite, întrucât Tribunalul a procedat corect admițând pretențiile deduse judecății în sensul menționat prin dispozitivul hotărârii recurate.
Este adevărat că prin Legea nr. 220/2007 a fost aprobată OG nr. 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Însă, Legea nr. 220/2007 a fost doar una de aprobare a OG nr. 11/2007, și nu una de modificare a acestei ordonanțe guvernamentale, iar prin intermediul ei nu s-a adus absolut nicio schimbare dispozițiilor art. 9 din OG nr. 11/2007, acestea fiind păstrate în forma lor inițială și având următorul conținut "prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007".
Or, faptul că Legea nr. 220/2007 a aprobat OG nr. 11/2007 și a păstrat nemodificat art. 9 din ordonanță, conduce la concluzia că voința legiuitorului a fost aceea ca dispozițiile legii de aprobare să producă efecte începând cu luna ianuarie 2007, inclusiv în ce privește anexele în care se prevăd coeficienții de multiplicare pentru personalul din învățământ.
În titlul Legii nr. 220/2007 nu se menționează faptul că ar fi vorba de o lege de modificare a OG nr. 11/2007 ori de aprobare cu modificări a acesteia din urmă. În plus, art. 9 din ordonanță a fost menținut în totalitate.
Dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca anexele din lege în care se prevăd coeficienții de multiplicare pentru personalul din învățământ să fie aplicate de la un alt moment decât cel prevăzut de art. 9 din ordonanță, ar fi prevăzut expres acest aspect în conținutul legii sau ar fi adus modificări prevederilor acestui text.
Nu este întemeiat nici cel de-al doilea motiv de recurs.
Având în vedere prevederile art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001 și cele ale art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 cu modificările ulterioare, concluzia care se impune este aceea că recurenții-pârâți au legitimare procesuală pasivă în speță, ținând seama de atribuțiile date acestora prin anterior amintitele texte legale, respectiv de a asigura finanțarea unităților din învățământul de stat și de a repartiza fondurile în acest scop, sens în care Consiliul Local va adopta o hotărâre în calitate de autoritate administrativă deliberativă potrivit Legii nr. 215/2001, iar primarul localității va aduce la îndeplinire dispozițiile acestei hotărâri, ținând seama că este și ordonator de credite.
Câtă vreme dispozițiile legale precitate stabilesc expres că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor în acest scop sunt în sarcina consiliilor locale, făcându-se din bugetele unităților administrativ-teritoriale, este evident că aceste entități trebuie să figureze în calitate de pârâți în procese precum cel de față, tocmai pentru ca hotărârea judecătorească să le fie opozabilă și să-și îndeplinească obligațiile legale ce le revin în acest domeniu sub aspectul asigurării resurselor bănești necesare satisfacerii pretențiilor deduse judecății.
Aceeași concluzie se impune și în ce-l privește pe primarul localității, având în vedere obligația legală a acestuia de a pune în aplicare hotărârile consiliului local.
Oricum, recurenții-pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât sunt implicați în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat. Dacă nu s-ar reține legitimarea procesuală pasivă a acestora, iar hotărârea judecătorească nu le-ar fi opozabilă, s-ar ajunge în situația în care nu s-ar mai putea plăti drepturile bănești pretinse prin acțiune, drepturi care beneficiază de fundament legal pentru a fi acordate așa cum s-a demonstrat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A și PRIMARUL MUNICIPIULUI A, împotriva sentinței civile nr. 980 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat -, și intimații-pârâți GRĂDINIȚA DE COPII NR. 8, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./04.11.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
