Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 5885/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(4541/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5885/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERBULUI, împotriva sentinței civile nr. 7412 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 22089/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, având ca obiect - obligația de a face,drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 22.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 7412/27.11.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și alții.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtului Secretariatul General al Guvernului la plata către reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale ale acestora pentru perioada 01-31.12.2007, calculate prin raportare la salariul de bază prevăzut pentru funcția de consilier diplomatic conform Legii nr. 334/2007 și cele efectiv încasate.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite, calculate prin raportare la salariul de bază prevăzut pentru funcția de secretar III, conform OG nr. 10/2008 și cele efectiv încasate în perioada 01.01.2008-25.06.2008, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății.
În final, pârâta a fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9. proc. civ.);
- reclamanții fac parte din categoria profesională a consilierilor pentru afaceri europene (inițial consilieri de integrare europeana), înființată prin OUG nr. 19/2003;
- drepturile salariale ale acestora ca persoane angajate într-o instituție publică nu se negociază, fiind stabilite prin acte normative la nivel de ordonanțe sau legi speciale;
- prin urmare, la salarizarea acestei categorii de personal, instituțiile angajatoare printre care și pârâtul a aplicat dispozițiile mai multor acte normative;
- pentru perioada 01-31.12.2007 au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 495/2004, modificată prin Legea nr. 334/2007;
- date fiind aceste dispoziții legale, dar și cele ale OUG nr. 19/2003, cuantumul drepturilor salariale individuale ale acestora nu putea depăși nivelul salariului prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din minister;
- potrivit OG nr. 6/2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007, începând cu 01.10.2007, salariul de bază al secretarului general din ministere a fost fixat la 4010 lei;
- pentru perioada 01.01-30.06.2008 au fost luate în considerare dispozițiile OG nr. 10/2008, salariul de bază al consilierilor pentru afaceri europene neputându-l depăși pe cel aferent funcției de secretar III, respectiv 3233 lei, urmare a menținerii în vigoare a interdicției prevăzute de art. 3 alineatul 3 din OUG nr. 19/2003;
- începând cu momentul intrării în vigoare a OUG nr. 81/2008 (26 iunie 2008), reclamanții beneficiază de drepturile salariale deduse judecății;
- în raport de cele arătate mai sus, acțiunea apare ca neîntemeiată, astfel că în mod greșit a fost admisă de instanță.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în cauză și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat greșit admițând pretențiile deduse judecății, această soluție bazându-se pe o eronată interpretare și aplicare a dispozițiilor legale relevante în cauză.
Astfel, în calitate de consilieri pentru afaceri europene, intimații-reclamanți nu sunt îndreptățiți să beneficieze de diferențele de drepturi salariale solicitate prin acțiune pe perioadele la care au făcut referire, deoarece în tot intervalul de timp cuprins între 01.12.2007-25.06.2008, recurentul-pârât le-a achitat salariile cuvenite, calculându-le corect, prin luarea în considerare a interdicției prevăzută de art. 3 alineatul 3 din OUG nr. 19/2003.
Potrivit acestui ultim text, "cuantumul drepturilor salariale individuale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabilește, cu respectarea dispozițiilor alin. (1) și (2), prin ordin al conducătorului autorității sau instituției publice în care aceștia își desfășoară activitatea, fără a depăși nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale."
Prin interpretarea acestei norme juridice se ajunge la concluzia că limita maximă a cuantumului drepturilor salariale cuvenite intimaților-reclamanți în perioada amintită este dată de"nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale", după cum expres prevede art. 3 alineatul 3 din OUG nr. 19/2003.
Modul de redactare a acestui text indică faptul că el are un caracter imperativ și este de strictă interpretare și aplicare. Așa fiind, înseamnă că drepturile salariale ce trebuiau achitate intimaților-reclamanți nu puteau depăși valoric pe cele cuvenite persoanelor ce exercitau funcția de secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale.
Pe cale de consecință, intimații-persoane fizice nu erau îndreptățiți să li se calculeze drepturile salariale prin raportare la salariul de bază prevăzut pentru funcția de consilier diplomatic conform Legii nr. 334/2007 ori prin raportare la salariul de bază prevăzut pentru funcția de secretar III, conform OG nr. 10/2008, pentru simplul motiv că în acest fel ar fi ajuns să încaseze salarii mai mari decât cel cuvenit potrivit legii unui secretar general din minister ori din alte organe de specialitate ale administrației publice centrale. Cu alte cuvinte, în acest fel s-ar fi ajuns ca în cazul lor drepturile salariale să depășească limita valorică maximă stabilită de art. 3 alineatul 3 din OUG nr. 19/2003.
Nu poate fi acceptată teza reținută de prima instanță pentru a justifica admiterea acțiunii, anume aceea că art. 3 alin. 3 din OUG nr. 19/2003 se referă la drepturile de natură salarială al căror cuantum poate fi stabilit de conducătorul unității, iar nu la cele al căror cuantum este fixat prin lege. Textul în discuție nu distinge între două categorii de drepturi de natură salarială, cele al căror cuantum poate fi stabilit de conducătorul de unitate și cele al căror cuantum este determinat prin lege. Or, dacă legea nu distinge, nici noi nu trebuie să facem vreo distincție sub acest aspect.
În plus, în cadrul Secretariatului General al Guvernului ca instituție publică finanțată de la bugetul de stat și în care activează personal din sistemul bugetar, stabilirea drepturilor salariale nu se face pe cale de negociere individuală între conducătorul unității și cei încadrați cu contract individual de muncă, ci trebuie să se țină seama sub acest aspect de dispoziții imperative cuprinse în legi și ordonanțe de guvern, prin intermediul cărora se determină strict cuantumul drepturilor salariale, diferențiat în raport de anumite criterii specifice. Ca atare, în cazul unor asemenea instituții nu se poate vorbi despre noțiunea "de drepturi de natură salarială al căror cuantum poate fi stabilit de conducătorul unității", noțiune la care (greșit) a făcut trimitere Tribunalul în considerentele hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERBULUI, împotriva sentinței civile nr. 7412 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 22089/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -,.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./13.11.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
