Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 591/2009

Ședința publică de la 18 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție

- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan

- - JUDECĂTOR 3: Nicoleta

- grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.1206/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată format din judecătorii, și. Întrucât judecătorul, a arătat că a formulat apărări în cauză în calitate de reprezentant al Curții de Apel Alba Iulia iar judecătorul arată că este parte în prezenta cauză, incidentul procedural va fi soluționat de judecătorii de permanență imediat următori și alături de judecătorul compatibil.

Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

În deliberare se constată că prin acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:

- să fie obligați pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 10.06.2002 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii precum și în continuare, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective;

- să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni, în carnetele de muncă ale reclamanților, conform prezentei hotărâri.

În motivarea acțiunii lor, au arătat că au calitatea de judecători, în cadrul Curții de Apel Alba Iulia și că prin discriminarea făcută, reclamanții au fost prejudiciați cu sumele solicitate prin acțiune.

S-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 care prevede acordarea sporului pentru anumite categorii de salariați.

S-au mai invocat și prevederile art.15 al.1 din OG 6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.

Se ajunge la concluzia că în mod paradoxal magistrații care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce persoanele care execută dispozițiile respective, beneficiază.

În drept, s-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 Legea nr.182/2002, Hotărârea nr.585/2002, art.13 din OG 57/2000, art.3 din OG 19/2006, art.15 din OG 64/2006, art.13 din OG 10/2007, art.5 din OG 6/2007, art.13 din OUG 123/2003 și Legea nr.303/2004.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta Curtea de Apel Alba Iuliaa invocat lipsa calității sale procesuale pasive, pe considerentul că nu are nici calitatea de angajator și nici atribuții de stabilire a indemnizațiilor judecătorilor.

Ministerul Justiției a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.

S-a mai susținut că, în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare în sensul ordonanței nr.137/2000. Astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.

Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru putea vorbi de discriminare.

În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.

S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.

S-a adus ca exemplu în sprijinul celor afirmate și Hotărârea nr.232/2007 a CNCD care a concluzionat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din OG nr.137/2000.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat de asemenea respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesuale pasive și arătând că între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice de dreptul muncii.

Prin sentința civilă nr.1206/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.

Totodată s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.

Pe fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut, în ce privește excepția invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia că este nefondată, pârâta având calitatea de ordonator de credite, cu atribuții privind salarizarea reclamanților și că în aceste condiții, conform art.282 muncii justifică calitatea procesuală.

Excepția lipsei calității procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost admisă față de împrejurarea că potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.

Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.

Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.

Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Alba Iulia.

Aceștia au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate, în baza art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, care privește creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special.

În versiunea inițială, art.3 al.1 din nr.OG 19/2006 prevedea că pentru păstrarea confidențialității, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din beneficiază de acel spor de 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.

După intrarea în vigoare a legii 444/2006, acest articol s-a completat cu faptul că acel procent se acordă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.

Reclamanții nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajați ai instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță, fiind angajați ai Ministerului Justiției, instituție ce face parte din autoritatea judecătorească.

La dosar a fost depus de către Ministerul Justiției, Hotărârea nr.232/2007 prin care, luându-se în examinare petiția magistraților prin care se arată că nu beneficiază de sporul de confidențialitate deși gestionează informații clasificate, se constată că petenții, în calitatea lor de magistrați beneficiază de drepturile stabilite clar de legea nr.303/2004 iar printre acestea nu figurează și acordarea sporului de confidențialitate.

Mai mult, întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, se poate conchide că nu există o situație comparabilă intre categorii profesionale distincte: magistrați, funcționari publici, personal auxiliar de specialitate, demnitari,etc.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, așa cum fost formulată.

În expunerea motivelor de recurs, au susținut că potrivit prevederilor art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale care se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care prevăd că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar în cuantum de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.

Totodată, prin dispozițiile art.15 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.

Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată s-a acordat acest spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% și membrilor Plenului, precum și unor categorii de personal, din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Însăși Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în dispozițiile art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a asigura un tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate.

Or, obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ reclamanților de către legiuitor prin dispozițiile art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.15 din Codul deontologic al magistraților și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportată la art.9 din Codul deontologic al acestora, lacunar fiind numai cuantumul procentual al acestui drept salarial.

Totodată, s-a constatat că reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), astfel încât se află în situație identică nu doar comparabilă cu personalul mai sus amintit, din unitățile bugetare privind acordarea dreptului la o contraprestație salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate.

Aceștia desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate) constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, secretul bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce îi îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.

De altfel, o parte din reclamanți dețin certificate ORNISS prin care se certifică gestionarea informațiilor clasificate, potrivit dispozițiilor art.28 din Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, modificată și completată.

Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în oficial al Comunităților Europene nr.303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.

Or, magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se află într-o situație identică și nu doar comparabilă cu personalul din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate, iar refuzul acordării sporului de confidențialitate constituie o evidentă discriminare, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, republicată.

Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.

Reclamanții, în calitate de reprezentanți ai sistemului judiciar sunt discriminați în sensul art.2 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată plata sporului de confidențialitate, cu motivarea că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, fapt ce nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul generator și fundamental al stabilirii și acordării sporului salarial pentru confidențialitate în sistemul de salarizare.

Singurele obiective și elemente care conduc la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, cu sublinierea că această diferențiere se reflectă numai în salariul (indemnizația) de bază nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea numai în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate, cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, etc.

În caz contrar, sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv, dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.

Relevante în acest sens sunt și prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și art.4 din Carta socială revizuită și ratificată prin Legea nr.74/1999, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă și stabilesc faptul că exercițiul drepturilor și libertăților este supus unor limitări numai în situația apărării securității naționale și ordinii publice, fapt nejustificat, întrucât, acordarea sporului de confidențialitate tuturor magistraților judecători și procurori și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu afectează în nici un mod securitatea națională, ci constituie o garanție a realizării acestui obiectiv.

Totodată, acordarea acestor despăgubiri salariale reclamanților nu reprezintă un adaos la lege, ci o aplicare a dispozițiilor art.269 Codul muncii, ce garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminări în muncă.

Intimații Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Justiției au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți susținând că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, art.3 s-a modificat în sensul că: "Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".

De asemenea, prin dispozițiile art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificată și completată, se stabilește că: "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.

Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".

Așa cum se statuează în art.2 din ordonanță aceste dispoziții legale se aplică însă numai"funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

În același sens sunt și dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată care stabilesc că: "Persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate".

Prin sintagma " persoanele care, potrivit legii gestionează informații clasificate", legiuitorul a avut în vedere personalul angajat al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care are ca atribuții principale gestionarea și prelucrarea informațiilor clasificate.

Totodată, se constată că informațiile deținute de o instituție ori autoritate publică se clasifică prin dispoziția conducătorului, cu respectarea prevederilor Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, modificată și completată și ale Hotărârii Guvernului nr.585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.

Toate prevederile legale anterior menționate sunt clare și nu comportă nici o dificultate de interpretare, stabilind în mod expres și limitativ categoriile de persoane care sunt beneficiare ale sporului de confidențialitate în legătură cu gestionarea și prelucrarea informațiilor clasificate, respectiv, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract sau personalul civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționarii publici din cadrul Guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ și personalul angajat al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Or, reclamanții au calitatea de magistrați și personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, ce compun autoritatea judecătorească și nu fac parte din categoriile socio-profesionale mai sus enunțate.

Instituțiile ce compun organele autorității judecătorești, în mod evident, nu fac parte din categoria instituțiilor și autorităților publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională și nici din aparatul central al Guvernului ori din rândul categoriilor de ministere și instituții publice debitoare ale obligației de acordare a sporului de confidențialitate în sensul normelor legale anterior precizate.

De asemenea, situația magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu este comparabilă cu cea a cadrelor militare în activitate, a militarilor angajați pe bază de contract sau a personalului civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, a funcționarilor publici demnitari și a altor salariați pentru a beneficia de prevederile legale mai sus enunțate privind acordarea sporului de confidențialitate.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul declarat de reclamanți este fondat pentru următoarele considerente:

Sub un prim aspect se constată că instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 10.06.2002 - 3.10.2004.

Astfel, în cauză potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 " dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" iar potrivit art. 7 din același act normativ "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".

Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă "termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii", iar conform art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".

Cum acțiunea a fost înregistrată pe rolul tribunalului la data de 4.10.2007, rezultă că pretențiile reclamanților pentru perioada 10.06.2002 - 3.10.2004, sunt prescrise, motiv pentru care acțiunea formulată de reclamanți pe această perioadă va fi respinsă.

De asemenea se constată că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.

În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia, se constată că pârâta având calitatea de ordonator secundar de credite, cu atribuții privind salarizarea reclamanților, astfel încât justifică, conform art.282 muncii, calitatea procesuala pasivă. În plus, legat de efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, se constată că nici aceste critici nu pot fi reținute deoarece chiar dacă acestea nu fac parte din indemnizația de încadrare, ele trebuiesc menționate în carnetele de muncă, conform dispozițiilor Ordinului nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă.

Pe fond, se constată că susținerile critice le reclamanților sunt întemeiate și că se impune modificarea sentinței atacate, și prin prisma deciziei nr.46/2008 a - Secțiile Unite.

Prin decizia de mai sus, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora.

Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."

Potrivit art.329 alin.3 Cod proc.civ. " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.

Așadar, cum Jas tabilit forța interpretării judecătorești dată dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, urtea constată că recursul formulat de reclamanți este fondat, în limitele arătate mai sus, urmând să fie admis, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu art.81 alin.2 din Legea nr.168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite, ca fondat, recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1206/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, și pe cale de consecință:

Modifică hotărârea atacată, după cum urmează:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia.

Admite excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 10.06.2002 - 3.10.2004, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, și în consecință:

Obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia, să plătească reclamanților, corespondent raportului de serviciu, drepturile salariale reprezentând spor de confidențialitate, în procent de 15%, din indemnizația brută lunară, după cum urmează:

(continuarea minutei deciziei civile nr.591/2009)

- începând cu data de 4.10.2004 precum și în continuare, pentru reclamanții, și;

- începând cu data de 4.10.2004 și până la data de 30.10.2007, pentru reclamanta;

- începând cu data de 4.10.2004 și până la data de 1.05.2008, pentru reclamanta;

- începând cu data de 4.10.2004 și până la data de 2.03.2009, pentru reclamantul,

sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.

Obligă pârâta Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă al reclamanților.

Respinge acțiunea formulată de reclamanți, pentru acordarea acestui spor, pe perioada 10.06.2002-3.10.2004, ca fiind prescrisă.

Respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009

Președinte,	Judecător,	Judecător,
Grefier,

Red.

Tehnored. /

Jud. fond.,

Romania

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ

ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

INCHEIERE NR.150 /R/CC/2009

Ședința camerei de consiliu din 18 mai 2009

Președinte - - - președinte secție

- - - - judecător

- - judecător

- grefier

Pe rol se află soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, privind recursul declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr. 1206/2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Procedura este îndeplinită fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Prin cererile depuse la dosar de către judecătorii și, s-a solicitat a li se încuviința abținerea de la judecata recursului ce formează obiectul dosarului nr-.

In motivarea cererii judecătorul, a arătat că a formulat apărări în cauză în calitate de reprezentant al Curții de Apel Alba Iulia, iar judecătorul arată că este parte în prezenta cauză.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele;

Potrivit dispozițiilor art.24 cod pr. civilă și apreciind într-un sens mai larg interpretarea art. 6 al în vederea asigurării garanțiilor depline pentru desfășurarea unui proces echitabil în fața instanței imparțiale.

În numele legii

DISPUNE

Admite cererile de abținere formulate de judecătorii și în dosarul civil nr-.

Pronunțată în ședință publică din 18 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

Secția conflicte de muncă și asigurări sociale

Dosar nr-

Minuta deciziei civile Nr. 591/2009

ÎN NUMELE LEGII