Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 604/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 604/
Ședința publică din 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta - - împotriva sentinței civile nr.420/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2008 când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunțarea la data de 20 mai 2008.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.420/2008 a Tribunalului Brașova fost dmisă in parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - -, și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 8 (opt) salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare și contravaloarea tichetelor de masă pe perioada iunie - octombrie 2006.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății pârâte în funcția de sculer.
La data de 18.2006, prin decizia nr.162 a societății pârâte, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat ca urmare a restructurării ce consta în desființarea unor posturi de natura celui ocupat de reclamant, temeiul juridic fiind art.65-67 Codul muncii.
Potrivit punctului E din Acordul Social încheiat intre, potențial comparator al pachetului majoritar de acțiuni deținute de AVAS la societatea parata si Sindicatul Independent "-Forta" din cadrul societății parate," încetarea contractului de munca al salariatului sau al unui grup de salariați, din motive neimputabile, se va face cu masuri de protecție sociala din partea patronatului, astfel: salariații disponibilizați ca urmare a restructurării sau reorganizării societarii beneficiază o singura data de 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare":
In ceea ce privește apărarea paratei potrivit căreia încetarea raporturilor de munca cu reclamantul a făcut obiectul unei concedieri individuale, si nu colective, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.287 Codul muncii, "sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului."
In speța, din actele depuse la dosar de către parata nu rezulta ca a fost vorba de o concediere individuala.
Astfel, încetarea contractului de munca al reclamantului a avut loc ca urmare a unor masuri de restructurare a societarii parate, care au avut drept consecința desființarea mai multor posturi de natura celui ocupat de reclamant, așa cum rezulta din decizia de concediere.
In aceste condiții, revenea societății parate sarcina dovedirii numărului de persoane disponibilizate, in conformitate cu prevederile art.68 din Codul muncii, pentru ca instanța sa poată aprecia daca suntem in prezenta unei concedieri individuale sau colective.
Deoarece parata nu a făcut aceasta dovada, instanța apreciază ca sunt întemeiate susținerile reclamantului, potrivit cărora încetarea raporturilor de munca a făcut obiectul unei concedieri colective.
In aceste condiții, in conformitate cu dispozițiile punctului E din Acordul Social, instanța a admis acțiunea si a obligat parata sa plătească reclamantului contravaloarea a 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, in cuantum de 4448 lei, conform calculului efectuat de către parata, necontestat de reclamant.
In ceea ce privește petitul privind plata contravalorii tichetelor de masa, instanța a apreciat ca acesta este întemeiat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul G și pârâta - -. Prin motivele de recurs formulate de pârâtă hotărârea atacată este criticată pentru interpretarea greșită a legii. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că intimatul a fost disponibilizat ca urmare a unei concedieri colective și a făcut aplicarea prevederilor punctului E din acordul social câtă vreme decizia individuală de concediere a reclamantului nu a fost atacată de acesta.
Trebuie reținut faptul că în raport de prevederile art.287 Codul muncii, societatea a făcut dovada concedierii individuale a angajatului G cu Decizia 162/18.10.2006 în care a fost indicat temeiul de drept al concedierii, respectiv art.65-67 din Codul muncii, decizie necontestată de intimat.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă, instanța de fond nu a avut în vedere datoriile societății la bugetul consolidat și aplicabilitatea art.15 din OUG nr.79/2001.
Prin motivele de recurs formulate de reclamant este criticată soluția primei instanțe sub aspectul cuantumului sumei acordate. Astfel, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, media salariilor nete pe ultimele trei luni este de 1117,33 lei astfel încât acestuia i se cuvine suma de 8938 lei iar nu suma de 4448 lei.
Potrivit opiniei majoritare recursul pârâtei este fondat în parte iar recursul reclamantului este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul societății recurente până la data de 18.10.2006, când contractul individual de muncă al acestuia a încetat în baza deciziei de concediere nr.162/18.10.2006. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind "art. 65 -67 din Codul muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii "salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 51 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, în caz de restructurare de personal "se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale.Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la - - Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică "pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării "fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Mai mult decât atât, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă pentru 2006, aplicabil în speță, deoarece disponibilizarea reclamantului a avut loc în 2006, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizărilor atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin. 3 al CCM mai sus citat, coroborate cu art. 118 pct. 3 lit. j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă CCM pe anul 2006-2007 nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
Recurenta susține că acest Contract Colectiv de Muncă pe 2006 - 2007, face trimitere la un acord social și precizează, că este vorba de acordul social din 2.03.2006 care precizează că cele 8 salarii medii nete se acordă, ca măsură de protecție, doar pentru concedierile colective.
Cum în speță este vorba de o concediere individuală, cele 8 salarii nu pot fi acordate.
Teoria recurentei nu poate fi primită. Acordul social din 2.03.2006 nu conține nicio prevedere că ar fi parte integrantă din CCM pe 2006, iar în CCM pe 2006 deși se vorbește de un acord social, nespecificându-se care, nu poate fi reținut cu certitudine că se face trimitere la cel din 2.03.2006 cu atât mai mult cu cât acest acord social nu a fost înregistrat la direcția de muncă pentru opozabilitate și legalitate și s-a încheiat anterior începerii negocierilor contractului colectiv de muncă ce au avut loc în perioada 3.03.2006 - 30.03.2006 conform protocolului semnat la încheierea negocierilor.
Prin acest acord social se instituie o clauză modificatoare a dispozițiilor din CCM, cu privire la protecția socială în caz de disponibilizare.
Pentru a produce efecte, această clauză din acordul social, din 2.03.2006, așa cum se solicită de către recurentă, ar fi trebuit ca și acordul social să fie rezultatul negocierilor dintre părți, negocieri înțelese în sensul descris de art. 2 alin. 2 și art. 5 din CCM la nivel național ptr. 2006, cu nr. 2001/2005.
În consecință, dată fiind formularea art. 51 alin. 3 din CCM la nivel de unitate pentru 2006 și încheierea acordului social din 2.03.2006, înainte de începerea negocierilor în condițiile legii, pentru CCM pe 2006, înregistrat la. B, nu se poate reține ca întemeiată critica recurentei cu privire la netemeinicia pretențiilor reclamantului privitoare la plata celor 8 salarii.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantului, în sensul că și acordul social din 2004 arătat mai sus își produce efectele.
De asemenea, astfel cum a reținut și instanța de fond, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că încetarea raporturilor de muncă dintre părți a avut loc ca urmare a unor măsuri de restructurare a societății iar aceste măsuri au avut ca efect desființarea mai multor posturi de natura celui ocupat de reclamant.
Temeiul desfacerii contractului de muncă menționat în decizia de concediere nu corespunde realității de altfel, astfel încât în mod corect prima instanță a admis acțiunea.
Referitor la plata tichetelor de masă curtea reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.15 din OUG nr.79/2001 în sensul că fiind vorba de o societate care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență și pentru care a obținut înlesniri la plata acestora nu poate acorda salariaților tichete de masă decât după achitarea obligațiilor bugetare sau după obținerea înlesnirilor la plată.
În ceea ce privește recursul reclamantului curtea reține că într-adevăr, potrivit fluturașilor de pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare acesta a beneficiat de următoarele salarii nete:
- august 2006 858 lei;
- septembrie 20065 888 lei;
- octombrie 2006 1.806 lei.
Totalul veniturilor nete este de 2.253 lei, iar media acestora este 1117,33 lei. În consecință, reclamantului i se cuvin 8 salarii medii nete, adică:
8 x 1117,33 = 8.938 lei.
Față de aceste considerente, în baza art 312 Cod procedură civilă, cele două recursuri vor fi admise conform dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de recurenta - - B împotriva sentinței civile nr.420/M/2007 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul formulat de recurentul G împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada iunie - octombrie 2006.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 8.938,6 lei (în loc de 4.448 lei) reprezentând contravaloarea a 8 (opt) salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Cu opinie separată
în sensul că trebuia respins recursul declarat de recurentul G și admis în integralitate a recursului declarat de recurenta - - B împotriva sentinței civile 420/2007, iar pe fond respingerea respingerii acțiunii promovată de reclamant.
Judecător,
- -
OPINIE SEPARATA
În prezenta opinie, recursul declarat de - - împotriva sentinței civile nr.420 a Tribunalului Brașov, se impunea a fi admis și sentința modificată în tot în sensul admiterii numai în parte a acțiunii, în ceea ce privește diminuarea salariilor pentru lunile mai - august 2006, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a opt salarii medii nete, cu titlu de despăgubiri, și plata tichetelor de masă pentru perioada iunie - octombrie 2006.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în fapt produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținute de AVAS B la - -.
Prima instanță, în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL, datat în 13.12.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de muncă.
Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei a intervenit în cursul lunii noiembrie 2006, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anului 2006, înregistrat la Direcția pentru dialog, familie și solidaritate socială B, sub nr. 4494/31.03.2006 și care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.
Conform clauzelor acestui din urmă contract, atât pentru disponibilizarea colectivă cât și pentru cea individuală, s-a omis a fi prevăzute plăți compensatorii. (cap. VII protejarea forței de muncă, file 88 din dosar fond).
Chiar dacă în apărare reclamanta ar considera că sunt aplicabile disp. art. 51 al 3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantului, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă, și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
În ceea ce privește plata tichetelor de masă, chiar dacă nu este dezvoltată critica cu privire la acest capăt de cerere, în preambulul recursului se face mențiunea că se solicită și respingerea acestui capăt de cerere, iar în temeiul dispozițiilor art.3041din Cod procedură civilă instanța este obligată să analizeze acest aspect.
Acest capăt de cerere nu poate fi admis, având în vedere dispozițiile OG 79/2001, conform cu care angajatorii care înregistrează obligații bugetare neachitate de la Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și celelalte autorități ale administrației publice centrale sau administrației publice locale, pot acorda salariaților tichete de masă, în condițiile legii, începând cu luna următoare celei în care și-au achitat obligațiile bugetare restante sau au obținut înlesniri la plata acestora.
Cum recurenta înregistrează obligații la bugetul consolidat al statului, plata tichetelor de masă a fost suspendată conform dispozițiilor art.15 alin.2 din OG 79/2001 (decizia 151/4.07.2006 a Consiliului Concurenței).
Prin urmare, pretențiile reclamantului privind plata tichetelor de masă nu sunt întemeiate și în consecință acest capăt de cerere trebuie respins.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul G, sentința este criticată pentru cuantumul pretențiilor. Acest recurs nu poate fi primit având în vedere faptul că pretențiile reclamantului nu trebuiau acordate pentru toate considerentele mai sus arătate.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de - - trebuia admis și sentința primei instanțe modificată în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Judecător,
- -
Red.op.maj.: CȘ/6.06.2008
Red.op.sep.: NG/6.06.2008
Dact: MD/9.06.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
06 Iunie 2008
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
