Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 619/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar civil nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.619/CM
Ședința publică din data de 18.07.2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții - reclamanți:, cu domiciliul procesual ales în C,-, împotriva sentinței civile nr.155/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ, cu sediul în C,- și intimații - chemați în garanție: MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B, sector 1,--3 și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ JUDEȚEANĂ, cu sediul în C,-, având ca obiect drepturi salariale.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16.07.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 18.07.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ C și chemații în garanție DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ C ȘI MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea pârâtei la majorarea drepturilor salariale prin stabilirea salariului de bază în temeiul art.27.alin.1 din OG nr.1/2000, conform OUG nr.115/2004 și a Legii 125/2005;
- obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite în baza actelor normative enunțate și drepturile efectiv încasate începând cu data de 15.01.2004 și până la data de 01.02.2006;
- obligarea pârâtei să facă ultimele mențiuni în carnetul de muncă;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, sunt angajați ai pârâtei în cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală C având contracte individuale de muncă cu Spitalul Clinic Județean de Urgență C, iar pârâta în mod unilateral și arbitral nu a procedat la aplicarea dispozițiilor legale privind acordarea creșterilor salariale așa cum au fost prevăzute de Ordonanța de Urgență nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, acestea având aplicare de la data de 01.01.2005.
Deși acest drept a fost recunoscut salariaților care fac parte din sectoarele de anatomie patologică și medicină legală care lucrează în morgi, prosecturi și histopatologie, prin art. 27 din OG nr.1/2000, HG nr.281/1993 și Legea nr. 154/1998, pârâta nu a înțeles să procedeze la executarea obligației corelative privind acordarea unui salariu de bază mai mare cu 100% față de salariile de bază prevăzute la aceeași categorie de personal.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității față de prevederile OG nr.1/2000, întrucât acest act normative privește organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală și nu salarizarea personalului și excepția prescrierii primului capăt de cerere în raport de prevederile art.27 din același act normative.
Asupra excepțiilor invocate instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii prin încheierea din 28.02.2007. S-a reținut că drepturile pretinse au o reglementare legală, respectiv nr.OG 1/2000, OUG nr. 115/2004 și Legea nr. 125/2005, astfel încât acțiunea nu este inadmisibilă. În privința excepției prescripției s-a apreciat că momentul de la care se susține că pârâta nu a operat creșterile salariale este data de 15.01.2004, de la această dată începând să curgă termenul de prescripție ca dată la care s-a născut dreptul pretins.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că pârâta a aplicat dispozițiile OUG nr. 115/2004 în raport cu performanțele individuale și încadrarea în fondul de salarii aprobat.
Totodată, în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Sănătății Publice și a Direcției Județene de Sănătate Publică
Față de cererea de chemare în garanție reclamanții au invocat în temeiul art.61 alin.2 coroborat cu art. 63 Cod procedură civilă tardivitatea formulării cererii.
Prin încheierea din 14.02.2007 instanța a admis excepția tardivității și, pe cale de consecință, a dispus înregistrarea și judecarea separată a cererii de chemare în garanție. Cauza a primit nr-. Prin încheierea din 23.05.2007 s-a dispus conexarea celor două cauze - și -.
Ca urmare a înregistrării separate a cererii de chemare în garanție, pârâta Autoritatea de Sănătate Publică Județeană Cai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasivă întrucât reclamanții sunt salariați ai Spitalului Clinic Județean de Urgență C, fiind salarizați în conformitate cu prevederile OUG nr. 115/2004 și Legea nr. 125/2005, sumele necesare plății salariilor fiind asigurate de bugetul statului prin Ministerul Sănătății.
Prin încheierea motivată din data de 04.04.2007 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasivă a acestei pârâte.
Pe fond chemata în garanție a solicitat respingerea cererii principale și a cererii de chemare în garanție motivat de faptul că au fost acordate majorările salariale prevăzute de OUG nr. 115/2004.
Pârâtul chemat în garanție Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât salariile reclamanților au fost stabilite în conformitate cu actele normative în vigoare, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Prin sentința civilă nr.155/20.02.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea și cererea de chemare în garanție, reținând că, potrivit art.27 din OG nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, salariile de bază ale personalului de specialitate din instituțiile de medicină legală erau mai mari cu 100% decât salariile de bază pentru celelalte categorii de personal medical, la care se adăugau sporurile.
Prin OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar s-a realizat un sistem unitar de salarizare pentru toate categoriile de personal medical, inclusiv pentru personalul care activează în unitățile reglementate de nr.OG 1/2000.
Pentru a realiza această unificare a sistemului de salarizare, a cărei stabilire este atributul exclusiv al legiuitorului, a fost abrogat art.27 din nr.OG 1/2000 (art.44 din OUG nr. 115/2004). Având în vedere specificul activității din cadrul unităților de medicină legală, s-a menținut o salarizare superioară a acestei categorii de personal prin acordarea unui spor de 50 - 100 % - art. 13 al.1 lit.e din nr.OUG 115/2004.
Aceasta nu presupune acordarea unui spor de până la 100% la salariul de bază determinat conform art.27 din OG nr. 1/2000, care a fost abrogat și deci nu mai putea constitui temei pentru acordarea unor drepturi salariale, ci la salariul de bază determinat conform OUG nr. 115/2004, astfel cum este indicat în Anexa nr. 1 la acest act normativ.
În realitate, ceea ce s-a realizat a fost o păstrare a majorării drepturilor salariale cu 100% pentru personalul din unitățile de medicină legală dar în alt mod și într-un sistem unitar.
S-a mai reținut că,din analiza coroborată a mențiunilor din carnetele de muncă privind salariul de bază lunar al reclamanților și a statelor de plata care evidențiază drepturile salariale încasate pe perioada 15.01.2004 - 14.01.2006 anexate la raportul de expertiză, rezultă că în urma aplicării dispozițiilor nr.OUG 115/2004 reclamanții au beneficiat de o creștere a salariului de bază de încadrare începând cu data de 01.01.2005 raportat la luna decembrie 2004.
Potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul contabil -, pârâta nu a aplicat prevederile nr.OUG 115/2004, sens în care s-au calculat pentru fiecare reclamant drepturile salariale cuvenite.
Atât timp cât legiuitorul a înțeles să stabilească limita minimă și maximă a salariului de bază în cazul unor anumite categorii profesionale, printr-o expertiză judiciară nu se adăuga la lege stabilindu-se niște drepturi cu mult superioare.
Întrucât, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile instituite de art. 60 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a apreciat că cererea de chemare în garanție este nefondată.
În ceea ce privește solicitarea expertului referitoare la majorarea onorariului de expertiză, s-a reținut că în raport de volumul de muncă depus în efectuarea acestuia, onorariul dispus de instanță și achitat de reclamanți acesta este insuficient, motiv pentru care s-a admis cererea de majorare a onorariului de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând hotărârea atacată pentru următoarele considerente:
-În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanții nu pot beneficia de majorarea salariilor de bază conform art.27 nr.OG 1/2000 deși aceste dispoziții legale au stabilit în mod clar că în privința personalului de specialitate din instituțiile de medicină legală salariul de bază este cu 100% mai mare.
La instanța de fond pârâtul a arătat că este e de acord cu plata diferențelor salariale în ceea ce-i privește pe și pe, dar, contrar voinței pârâtului prima instanță a respins acțiunea în tot.
-În mod eronat s-a reținut că salariile contestatorilor cuprind majorarea cu 100% aceste drepturi salariale au fost acordate începând cu 01.02.2006, iar în acțiune s-a solicitat plata diferențelor pentru perioada 15.01.2004 - 01.02.2006.
-Expertiza tehnică judiciară a fost înlocuită nejustificat de către instanța de fond, deși expertul a calculat corect drepturile salariale cuvenite contestatorilor.
Intimatul pârât Spitalul Clinic Județean de Urgență C și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat și menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Aceeași poziție procesuală a fost exprimată și de intimatul chemat în garanție Ministerul Sănătății Publice, în întâmpinarea formulată, apreciind că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din prisma criticilor formulate de către recurenții reclamanți, Curtea apreciază întemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Între reclamanți și pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență sunt raporturi de muncă ce se derulează în baza contractelor individuale de muncă încheiate de părți.
Rezultă din actele dosarului că, reclamanții, au funcțiile de medici legiști, iar reclamanții și sunt asistenți, toți reclamanții desfășurându-și activitatea în cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală
Potrivit art. 27 alin. 1 din nr.OG 1/2000 (aprobată ulterior prin Legea nr. 459/2001) "alariile de bază ale personalului de specialitate din instituțiile de medicină legală sunt mai mari cu 100% față de salariile de bază prevăzute de lege la aceleași categorii de personal medical, la care se adaugă sporurile prevăzute de lege".
Astfel, prin această ordonanță care, reglementează organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, se stabilește strict în favoarea personalului medical din instituțiile de medicină legală o majorare a salariului de bază,la acest salariu majorat, aplicându-se și celelalte sporuri prevăzute de lege.
Potrivit art. 155 Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază este partea principală a salariului total, ce se cuvine fiecărui salariat, luând în considerare, de regulă, nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, caracteristicile sarcinilor și competențele profesionale.
Salariul de bază constituie un element de referință în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, cum ar fi indemnizațiile, sporurile.
Art.27 din nr.OG 1/2000 stabilește în mod clar că, în privința personalului de specialitate din instituțiile de medicină legală salariul de bază este cu 100% mai mare față de salariile de bază prevăzute de lege la aceleași categorii de personal medical, deci partea fixă a salariului pentru aceste categorii de persoane este cu 100% mai mare.
La această bază de salarizare cu 100% mai mare se adaugă partea variabilă formată din sporuri și adaosuri.
Prin urmare, dacă s-ar fi calculat salariul de bază pentru această categorie de personal cu 100% mai mare decât pentru celelalte categorii, astfel cum încearcă să acrediteze ideea Spitalul Clinic Județean de Urgență, un asemenea calcul ar fi trebuit să se reflecte în îndemnizația lunară.
În mod cu totul eronat instanța de fond a reținut că, reclamanții nu pot beneficia de majorarea cu 100% a salariilor de bază avute la data intrării în vigoare a OG nr.1/2000, întrucât prin legile salarizării personalului bugetar se prevede că salariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază pentru simplul motiv că, în art.27 din nr.OG1/2000 nu se face o asemenea trimitere, ci arată în mod clar că salariul de bază este cu 100% mai mare, fără să plafoneze limita maximală.
Dacă legiuitorul ar fi avut o asemenea intenție legislativă, ar fi dispus în mod expres faptul că salariul de bază la limita maximă cuprinde și salariul de bază mărit cu 100%, ori asemenea prevedere legală nu există și unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă.
Din cuprinsul carnetelor de muncă atașate în copie la dosarul de fond reiese că nu au fost calculate drepturile salariale cu respectarea dispozițiilor art.27 din nr.OG 1/2000.
Potrivit art.29: "Prezenta ordonanță intră în vigoare după 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea "
Cum, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 11 ianuarie 2007, în aplicarea dispozițiilor art. 283 lit."c" din Codul muncii, drepturile salariale pot fi acordate începând cu data de 11.01.2004.
Momentul final îl reprezintă data de 31.12.2004, întrucât art. 44 din OUG115/2004 prevede că: "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă prevederile art. 27 din nr.OG 1/2000, privind organizarea și funcționarea instituțiilor de medicină legală", iar art. 43 dispune "prevederile prezentei Ordonanțe de Urgență intră în vigoare la 01 ianuarie 2005".
Astfel, până la 31.12.2004 și-a produs efectele nr.OG 1/2000, iar de la data de 01.01.2005 salariile reclamanților se calculează conform nr.OG 115/2004.
Prin art. 32 din nr.OUG 115/2004 legiuitorul a prevăzut în legătură cu modalitatea concretă de calcul a drepturilor salariale, dispunând că:
"În anul 2005 salariile de bază individuale ale personalului din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar se stabilesc pentru lunaoctombrieprin aplicarea procentelor de majorare prevăzute pe funcții, grade și trepte profesionale în anexa VI.
(2)Începând cu luna ianuarie 2005 se acordă 45% din creșterea rezultată ca diferență între salariul de bază individual stabilit potrivit alin.(1) și salariul de bază avut în luna decembrie 2004, iar diferența se acordă începând cu luna octombrie 2005.
Prin Legea nr. 125/2005 (în vigoare la 12 mai 2005) s-a modificat alin.(1) din art. 32, în sensul că s-a înlăturat sintagma "unui procent de majorare în limita "
Din coroborarea textelor de lege sus citate reiese că:
1.majorarea salarială a fost prevăzută de legiuitor pentru luna octombrie 2005;
2.majorarea aferentă lunii octombrie 2005 urma să se acorde în două tranșe de 45%, respectiv diferența pentru luna octombrie;
3.salariul de la care trebuia să se pornească în acest calcul era salariul lunii decembrie 2004.
Pornind de la salariul lunii decembrie 2004, calculat în conformitate cu art. 27 din nr.OG 1/2000, pârâtul intimat Spitalul Județean trebuia să stabilească salariul de bază conform noii grile de salarizare, potrivit dispozițiilor art. 32 din nr.OUG 115/2004, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 125/2005.
În expertiza contabilă efectuată la judecata în fond s-a arătat că reclamanților nu le-au fost calculate salariile conform dispozițiilor nr.OG 1/2000 și nr.OUG 115/2004, stabilindu-se cuantumul diferențelor salariale cuvenite acestora pe perioada 15.01.2004 - 01.02.2006.
Pe cale de consecință, față de considerentele sus expuse, instanța, apreciind întemeiate pretențiile reclamanților, va admite recursul și va obliga pârâtul la plata către, și a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea de către pârât a dispozițiilor art.27 din nr.OG 1/2000 și nr.OUG 115/2004 și a Legii nr. 125/2005.
La fondul cauzei, prin cererea depusă la fila 81, reclamantul a precizat că înțelege să renunțe la judecata cererii.
Față de atitudinea procesuală a reclamantului și de dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, Curtea va lua act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, constând în onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții - reclamanți:, cu domiciliul procesual ales în C,-, împotriva sentinței civile nr.155/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ, cu sediul în C,- și intimații - chemați în garanție: MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, cu sediul în B, sector 1,--3 și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ JUDEȚEANĂ, cu sediul în C,-, având ca obiect drepturi salariale.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata către: a sumei de 25.045 lei, a sumei de 11.333 lei, a sumei de 11.827 lei, a sumei de 8.771 lei, reprezentând diferența de drepturi salariale, decurgând din aplicarea art. 27 alin. 1 și 2 din nr.OG 1/2000 pentru perioada 11 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004 și din aplicarea nr.OUG 115/2004 și legii nr. 125/2005 pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 01 februarie 2006.
Obligă pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
- act de renunțarea reclamantului la judecata cererii.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă pârâta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorariu expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iulie 2008.
Pentru Președinte de complet, - -, aflată în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTORI, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond asist.jud.
Red.dec./tehnored.jud.-/23.07.2008
Gref.AB/4 ex./24.07.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Costea Monica, Daniela Petrovici
