Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 622/ Dosar nr-
Ședința publică din 12 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Roxana Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Consiliul Județean B și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B,împotriva sentinței civile nr. 71 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 2 februarie 2009, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 5.05.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12.05.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 71/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantul SINDICATUL JUDEȚEAN FAMILIA SERVICII PUBLICE în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B și CONSILIUL JUDEȚEAN B și în consecință:
A fost obligată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B la calcularea și acordarea drepturilor bănești membrilor de sindicat constând în indemnizație de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 5.01.2006, dar nu mai devreme de data angajării, până la data încetării raporturilor de muncă sau până la noi dispoziții legale, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept bănesc neacordat și până la data plății efective.
A fost obligată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B sa efectueze cuvenitele mențiuni privind acordarea indemnizației de dispozitiv in carnetul de munca al membrilor de sindicat.
A fost obligat pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN B să aloce fondurile necesare către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B pentru efectuarea plăților acestui drept bănesc.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este reprezentantul angajaților personal contractual din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, pârâta în cauza de față.
Prin prezenta acțiune reclamantul solicită plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 5.01.2006 potrivit precizării acțiunii introductive de instanță.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și vizează cadre militare, angajați pe bază de contract și salariați civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații și Ministerul Justiției.
Prin ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice iar la pct.3.1.1 se arată că prin personal civil în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite de Legea 138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Cum ordinul arătat mai sus nu distinge intre personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice centrale si cel care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale, nici instanța nu poate face o astfel de distincție in procesul aplicării dreptului.
Ordinul care constituie temeiul de drept al acordării indemnizației de dispozitiv se refera in mod explicit la categoria de persoane menționată mai înainte, astfel ca nu se poate retine ca acesta ar privi doar angajații care sunt încadrați în instituțiile publice de apărare națională și ordine publica.
Art.13 din Legea 138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25 % din salariul de bază și se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă că salariaților civili le este recunoscut beneficiul aceleiași indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Este evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003, Ministrul administrației și Internelor a urmărit ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea pentru personalul din cadrul aceleiași instituții.
De reținut și faptul că potrivit art.13 din Legea nr. 138/1999 la nivel național, în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi ( așa cum reflectă și practica judiciară depusă în speță), astfel încât prevederile constituționale ( art.16), cele art.14 din CEDO, art.1 din protocolul nr.12 precum și art.5 și 6 din codul Muncii, impun premisa de reglementare unitară a acestor drepturi. Acordarea indemnizației de dispozitiv este un drept prevăzut de lege, iar angajatorul are obligația de a efectua demersuri pentru plata acestuia conform Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
Față de data solicitării drepturilor, 5.01.2006, instanța a reținut că o parte din angajații reprezentați de reclamant au fost angajați în cadrul instituției ulterior acestei date sau că le-au încetat raporturile de muncă, astfel că, față de considerentele expuse, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Județean Familia Servicii Publice și a fost obligată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, începând cu data de la care fiecare angajat al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și-a început raportul de muncă cu această pârâtă, până la data încetării raporturilor de muncă sau până la noi reglementări legale.
În ceea ce privește petitul referitor la actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație, instanța constată că acesta este întemeiat, având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 Cod civil.
Este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.
actualizarea obligației bănești neexecutată, se urmărește repararea unui alt gen de prejudiciu, de neconceput la data adoptării Codului civil, respectiv a aceluia care constă în erodarea creanței, datorită inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Prejudiciul care se repară astfel este distinct de beneficiul nerealizat și constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării, astfel că daunele-interese acordate prin actualizarea creanței sunt compensatorii.
Aceasta este și semnificația soluției jurisprudențiale conform căreia "în cazul neachitării sau achitării cu întârziere a sumelor de bani, debitorul este dator să plătească prețul actualizat potrivit indicelui inflației, chiar în lipsa unei clauze contractuale în acest sens, deoarece actualizarea nu reprezintă o sancțiune contractuală, ci echivalentul valoric al prestației creditorului la data plății efective, conform art. 1084 Cod civil. Referirea la prevederile art. 1084 cod civil sugerează că prin actualizarea creanței se repară un prejudiciu, diferit de cel acoperit prin dobânda legală.
Prima instanță a obligat pârâta Direcția Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă al fiecărui reclamant referitoare la plata acestei indemnizații de dispozitiv.
De asemenea, a obligat pârâtul Consiliul Județean B să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale, actualizate în raport de rata inflației până la data plății efective.
Cu privire la această sentință, reclamantul Sindicatul Județean Familia - Servicii Publice, a formulat cerere de completare a hotărârii, considerând că instanța a omis să se pronunțe asupra menționării conținutului adeverințelor nr.26784/21.10.2008, 29314/20.11.2008 și 29650/25.11.2008 în sensul indicării perioadelor raporturilor de muncă ale fiecărui membru de sindicat.
Prin sentința civilă nr. 563/M/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă cererea formulată de reclamantul SINDICATUL JUDEȚEAN - FAMILIA - SERVICII PUBLICE, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B și CONSILIUL JUDEȚEAN
S-a dispus completarea sentinței civile 71/02.02.2009 a Tribunalului Brașov în sensul că alineatul 2 are următorul conținut: "Obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B la calcularea și acordarea drepturilor bănești membrilor de sindicat constând în indemnizație de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 05.01.2006, dar nu mai devreme de data angajării,până la data încetării raporturilor de muncă sau până la noi dispoziții legale conform conținutului adeverințelor 26784/21.10.2008, 29314/20.11.2008 și 29650/25.11.2008, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărui drept bănesc neacordat și până la data plății efective".
Împotriva hotărârii instanței de fond, au formulat recurs pârâții Consiliul Județean B și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
În motivele celor două recursuri sentința este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 138/1999. Prevederile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv lunare de 25% sunt aplicabile exclusiv angajaților, MI, și MJ.
În conformitate cu dispozițiile pct.31.1 din Ordinul 496/2003 emis de MAI prin "personal civil" se înțelege "funcționari publici și personalul contractual din structurile mai."
Directia Generala De Asistenta Sociala Si Protectia Drepturilor Copilului B în cadrul căruia lucrează reclamanții, a fost reorganizata ca serviciu public cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local B si nu-i pot fi aplicate normele Ordinului invocat, dat fiind statutul personalului din cadrul acesteia, atributiile acestuia, felul muncii.
Analizând recursul formulat, Curtea apreciază că este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B descris în motivele de recurs. Nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, Serviciul Public de Evidență a Persoanelor B în cadrul căruia reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, este subordonat Consiliului Local B, conform Hotărârii 643/20.12.2004 în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare extensivă a dispozițiilor legale aplicabile adăugându-se la lege o situație neprevăzută de aceasta astfel încât, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul pârâtului va fi admis iar acțiunea reclamanților va fi respinsă conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Consiliul Județean B și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B împotriva sentinței civile nr. 71/02.02.2009 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge acțiunea formulată și precizată de reclamantul Sindicatul Județean Familia Servicii Publice în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B și Consiliul Județean
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
pt.Președinte, - -, aflată în concediu de odihnă, semnează președinte instanță, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./22.05.2009
Tehnoredact./08.07.2009/ 3 ex.
Jud. fond,
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel, Roxana Maria
