Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 624/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 624
Ședința publică din 3 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Reglementări Juridice și contencios Administrativ, Inspectoratul Județean de Poliție T, Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor din cadrul MIRA, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP împotriva sentinței civile nr. 25 pronunțată la 8 ianuarie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, intervenienții, și pârâtul intimat Instituția Prefectului, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns pentru pârâtul IPJ T cj., pentru intervenienții, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intervenienților intimați a depus la dosar întâmpinare, calificată de instanță ca și concluzii scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei recurente IPJ Tas olicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererilor de intervenție.
Reprezentanta intervenienților, a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 19 decembrie 2007 sub nr. 9223/30, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean de Poliție T și Ministerul Finanțelor Publice să oblige pârâții la plata către reclamanți a sporului de fidelitate cuvenit salariaților civili, procentual în funcție de vechimea fiecăruia de la 19 decembrie 2004 până în prezent, iar pentru reclamanta pentru perioada 19 decembrie 2004 - 28 decembrie 2006; să oblige pârâții la plata către reclamanți a primelor de concediu, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu cuvenite pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 și pentru pentru anii 2004, 2005 și 2006; să oblige pârâtul Ministerul Internelor și reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite, să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate pentru reclamanții,; să oblige pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze în conturile pârâtei Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării sumelor de bani datorate reclamantelor.
Arată că în conformitate cu prevederile OG nr. 38/2002, polițiștii din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative primesc spor de fidelitate și primă de concediu; că în conformitate cu art. 49 din Legea nr. 138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale din MIRA, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de sporurile, primele și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Mai arată că în mod abuziv li se refuza acordarea acestor drepturi, deoarece în aceleași condiții li s-a acordat sporul de dispozitiv de 25% și sporul pentru condiții de pericol deosebit, în același cuantum ca și la polițiști.
In drept au invocat dispozițiile art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2002, art. 49 din Legea nr. 138/1999.
La data de 29 februarie 2005, reclamantele și au formulat precizare de acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Centrului Național de Administrare a de Date privind evidența Persoanelor și obligarea acestuia la plata către reclamanta la plata sporului de fidelitate cuvenit salariaților civili, procentual în funcție de vechime de la 1 ianuarie 2005 până în prezent; să oblige pârâta la plata către reclamanții și a primelor de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu cuvenite pe anii 2005 până în prezent.
La data de 25 martie 2008, în cauză au formulat cereri de intervenție în nume propriu, prin care au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, IPJ T, Instituția Prefectului și Ministerul Finanțelor Publice să oblige pârâții la plata către reclamanți a sporului de fidelitate cuvenit salariaților civili, procentual în funcție de vechimea fiecăruia de la 19 decembrie 2004 până în prezent și pentru și pentru perioada 19 decembrie 2004 - 15 mai 2005; să oblige pârâții la plata către reclamanți a primelor de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu cuvenite pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 și pentru și pentru anii 2004-mai 2005; să oblige pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate pentru reclamanți, să oblige pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze în conturile pârâtei MIRA a fondurilor necesare achitării sumelor de bani datorate reclamanților.
Arată că reclamanții, au avut calitatea de personal contractual din 2004 până în aprilie 2005 la IPJ T, iar din aprilie 2005 și până în prezent la Instituția Prefectului T, cu precizarea că s-a pensionat la 1 august 2006, iar și au avut calitatea de personal contractual din 2004 până în mai 2005 când au trecut în corpul subofițerilor.
Mai arată că în prezent toate sunt încadrate la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor Simple T din cadrul Instituției Prefectului T, Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Prin încheierea nr. 351 pronunțată la 31 martie 2008, cauza a fost scoasă de pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ și trimisă Secției civile - completul specializat în litigii de muncă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș - Secția civilă sub nr-.
La 23 mai 2008, în cauză a formulat cerere de intervenție intervenienta solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții MIRA; IPJ T, Ministerul Finanțelor Publice să oblige pârâții la plata către ea a sporului de fidelitate cuvenit salariaților civili, procentual în funcție de vechimea pe care o dețin, de la data de 19 decembrie 2004 până la data de 10 decembrie 2005, actualizate cu rata inflației; să oblige pârâții la plata către ea a primei de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004 și 2005,precum și actualizarea cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății; să oblige pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să vireze în conturile pârâtei MIRA fondurile necesare acordării drepturilor solicitate către reclamantă.
La data de 4 decembrie 2008, intervenienții, au depus o precizare de acțiune prin care au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate cuvenit salariaților civili, procentual în funcție de vechimea fiecăruia pentru perioada 2005-2008.
Arata ca temeiul juridic al pretențiilor îl constituie prevederile art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2002 coroborat cu art. 49 din Legea nr. 138/1999.
Prin sentința civilă nr. 25 pronunțată la 8 ianuarie 2009, instanța a admis acțiunea reclamanților și intervenienților, a obligat pârâții la plata către reclamanți - salariați civili -, și sporului de fidelitate cuvenit, procentual în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia, de la data de 19 decembrie 2004 până la data introducerii acțiunii, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pârâții la plata către reclamanta a sporului de fidelitate cuvenit procentual în funcție de vechimea în muncă a acesteia, de la data de 19 decembrie 2004 până la data de 28 decembrie 2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții la plata către reclamante - salariați civili, și a primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004-2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții la plata către reclamanta a primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004-2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții la plata către intervenientele în interes propriu, și a sporului de fidelitate cuvenit acestora în funcție de vechimea în muncă de la data de 25 martie 2005 până în 2008, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții la plata către intervenientele în interes propriu și a sporului de fidelitate cuvenit fiecăruia procentual în funcție de vechime în muncă, de la data de 25 martie 2005 până la data de 15 mai 2005 către intervenienta în interes propriu, de la data de 25 martie 2005 până la 1 august 2006 și către intervenienta în interes propriu, de la data de 23 mai 2005 până la data de 10 decembrie 2005, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții la plata către intervenientele în interes propriu, și a primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2005-2007, către intervenientele în interes propriu și, pe anul 2005, respectiv până la 15 mai 2005, către intervenienta in interes propriu pe anul 2005, respectiv până la 10 decembrie 2005 și către intervenienta în interes propriu, pe anii 2005-2006, respectiv până la 1 august 2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul MIRA în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate.
A obligat pârâtul MFP să vireze in contul pârâtului MIRA a fondurilor necesare achitării sumelor de bani datorate reclamanților și intervenienților în interes propriu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea în condiții similare și că nu se justifică diferențieri în temeiul textelor de lege invocate.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Reglementări Juridice și Contencios Administrativ, Inspectoratul Județean de Poliție T, Centrul Național de Administrare a de Date privind evidența persoanelor din cadrul MIRA, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor din cadrul MIRA a solicitat casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In drept recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor de a solicita plata sporului de fidelitate și a primelor de concediu începând cu anul 2004 și până în 2007, deoarece potrivit art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003, de aceste drepturi beneficiază doar polițiștii; că în legislația cadrelor militare nu este prevăzută plata primelor de concediu și a sporului de fidelitate; că începând cu anul 2002, polițiștii reprezintă o categorie distinctă de cadrele militare, în sensul că sunt funcționari publici cu statut special, salarizarea acestora realizându-se în temeiul OG nr. 38/2003.
Mai arată că personalul contractual din MIRA este salarizat potrivit dispozițiilor OUG nr. 24/2000, că nu se poate reține existența unei discriminări pe diferența de tratament în condițiile în care atribuțiile acestora sunt distincte; că reclamantele au calitatea de angajați civili în baza unui contract de muncă, nefiindu-le aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 188/1999, nici ale art. 49 din Legea nr. 138/1999; că stabilirea drepturilor salariale într-un alt cuantum, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP T, a solicitat modificarea sentinței recurate și în principal constatarea lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ca pârât, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Arată că Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă, între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice neexistând nici o relație de serviciu sau de muncă și că Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat; că Ministerul Administrației și Internelor, prin ministrul său, este ordonator principal de credite, și că executarea în orice alt mod a acestor obligații de plată din alte credite bugetare decât cele aprobate în mod legal cu destinațiile respective sau de la un alt ordonator principal de credite constituie infracțiune sau contravenție.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că plata primei de vacanță a fost suspendată prin acte normative succesive; că dispozițiile privind plata sporului de fidelitate nu se aplică și personalului contractual, categorie din care fac parte și reclamanții.
In ce privește discriminarea invocată de reclamanți solicită instanței să aibă în vedere deciziile nr. 818/3 iulie 2008, 819/3 iulie 2008, 820/3 iulie 2008, 821/3 iulie 2008 și 1325/4 decembrie 2008 pronunțate de Curtea Constituțională.
Prin recursul declarat, pârâtul IPJ Tas olicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii atât a acțiunii principale, cât și a cererilor de intervenție.
Arata ca reclamantele fac parte din categoria personalului civil contractual ale cărui drepturi salariale sunt reglementate de OUG nr. 24/2000, care nu prevede dreptul la sporul de fidelitate pentru această categorie de personal.
Mai arată că este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 138/1999, personalul civil din MIRA, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici a primelor de concediu; că reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile OG nr. 38/2003 care nu le sunt aplicabile; că personalul contractual civil nu desfășoară activități în condiții similare, polițiștii îndeplinind atribuții specifice expres prevăzute de art. 26 din Legea nr. 218/2002.
Prin recursul declarat, pârâtul MIRA a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererilor de intervenție.
Arată că reclamantele și intervenientele fac parte din categoria personalului contractual salarizat potrivit OUG nr. 24/2000, iar nu ale OG nr. 38/2003 sau Legii nr. 138/1999; că în legislația specifică cadrelor militare nu este prevăzută prima de concediu și sporul de fidelitate; că personalul contractual nu-și desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
Instituția Prefectului a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursurilor, motivat de faptul că reclamantele și intervenientele sunt salarizate potrivit OUG nr. 24/2000, dispoziții care nu instituie dreptul la spor de fidelitate și primă de concediu pentru această categorie de personal și că personalul contractual civil din MIRA nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special.
Reclamantele, au depus la dosar precizări prin care au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului economiei și Finanțelor, deoarece în raport de atribuțiile conferite prin Legea nr. 500/2002, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a întocmi proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, în baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credit și ale bugetului propus.
Intervenientele, și au depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
Arată că în mod corect instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 49 din Legea nr. 138/1999 care prevede că personalul civil din ministerele și instituțiile prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate; că la data promulgării legii, polițiștii erau cadre militare; că instanțele s-au pronunțat în același sens în spețe similare.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile neîntemeiate, urmând a le respinge cu următoarea motivare:
In mod corect a soluționat instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Finanțelor Publice nu a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite, ci în temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002, date fiind atribuțiile pe care Ministerul Economiei și finanțelor le are pe linia elaborării proiectelor bugetului de stat și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Unitățile din structura MIRA sunt instituții finanțate de la bugetul de stat, iar în lipsa alocării sumelor de bani necesare, ordonatorul principal de credite s-ar afla în imposibilitatea îndeplinirii obligației.
Sub aspectul fondului, prima instanță a interpretat în mod corect dispozițiile legale incidente speței.
Dispozițiile art. 49 din Legea nr. 139/1999 sunt incidente în speță, deoarece art. 47 face referire la personalul civil fără a face vreo distincție] între personalul civil contractual și personalul civil cu statut special și prevede că personalul civil beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de prezenta lege.
Față de cele de mai sus, împrejurarea că reclamanții și intervenienții sunt salarizați pe Legea nr. 24/2000 nu înlătură incidența dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 139/1999.
Conform art. 49 din Legea nr. 138/1999, personalul civil din ministerele și instituțiile enumerate la art. 47, care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora din urmă.
La data promulgării acestui act normativ, polițiștii erau cuprinși în categoria cadrelor militare, pentru ca ulterior, prin Legea nr. 360/2002 să devină funcționari publici cu statut special, păstrând însă drepturile conferite de legea anterioară, drepturi la care s-au adăugat și cele conferite de OG nr. 38/2003, respectiv sporul de fidelitate și prima de concediu.
Atât personalul contractual civil, cât și cel cu statut de funcționar public desfășoară activități în condiții similare, similitudinea existentă între aceste categorii fiind confirmată și de faptul că în raport de prevederile HG nr. 501/1994, acestea beneficiază de norma de hrană și de indemnizația de dispozitiv de luptă, precum și de sporul cuvenit pentru condiții de pericol deosebit.
Ca atare, nu se poate face nici o diferențiere sub aspectul aplicării art. 49 între aceste categorii de personal.
In ce privește prima de concediu, suspendarea acesteia prin legile bugetului, nu echivalează cu anularea sau înlăturarea dreptului, deoarece art. 41 din Constituție garantează dreptul al protecție socială și permite restrângerea exercițiului dreptului doar în condițiile și situațiile limitativ prevăzute de lege.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază că soluția recurată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va respinge recursurile declarate de către pârâți ca nefondate.
În privința cheltuielilor de judecată va face aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Reglementări Juridice și Contencios Administrativ, Inspectoratul Judetean de Poliție T, Centrul Național de Administrare a de Date privind evidența persoanelor din cadrul MIRA, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin DGFP împotriva sentinței civile nr. 25 pronunțată la 8 ianuarie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, intervenienții, și pârâtul intimat Instituția Prefectului.
Obligă pârâții recurenți la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanții,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 3 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
pentru, aflată în concediu de odihnă, pentru, eliberată din funcție prin
semnează vicepreședintele instanței, pensionare, semnează vicepreședintele
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.07.2009
Primă instanță:
, C - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Carmen Pârvulescu, Maria
