Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6305/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 4630/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6305/R/
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
_____
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta - "Romtelecom" SA, împotriva sentinței civile nr.3383 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - drepturi bănești -.
Dezbaterile,în fond, au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3383 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Romtelecom SA, pentru perioada anterioară datei de 21.04.2005 (data reintegrării), a fost obligată pârâta la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporului pentru muncă periculoasă cuvenit reclamantului de la data reintegrării (21.04.2005) la zi și a fost obligată pârâta să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă si sa achite contribuțiile către bugetele speciale de asigurări sociale in privința sumelor reprezentând contravaloarea sporului pentru munca perioada cuvenit reclamantului pe perioada 21.04.2005 la zi.
Prin aceeași sentință, au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamantul este salariatul societății pârâte, ocupând funcția de electromecanic rețea în cadrul Departamentului Suport Tehnic, așa cum rezultă din contractul individual de muncă.
S-a constatat că, prin decizia nr.25.1/1808/02.12.2003 reclamantul a fost concediat de către societatea pârâtă, însă prin Decizia Civilă nr.758/01.03.2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a în dosarul nr.3348/2004, s-a dispus anularea deciziei de concediere, reintegrarea contestatorului și obligarea intimatei la plata despăgubirilor corespunzătoare drepturilor salariale de care a fost lipsit salariatul pe perioada concedierii.
Astfel, pe baza cererii depuse la societatea pârâtă sub nr.251/18376/19.04.2005 reclamantul a fost reintegrat, începând cu data de 21.04.2005, drepturile salariale fiind stabilite prin includerea sporului de vechime de 25% și a sporului de fidelitate de 12%.
De asemenea, prin prezenta acțiune reclamantul a solicitat includerea în cadrul drepturilor salariale și a sporului de 10% pentru muncă periculoasă, de care nu a putut beneficia din cauza concedierii și de care alți colegi, având aceeași funcție cu acesta și continuitate în muncă, au beneficiat.
Pentru perioada anterioara reintegrării instanța nu se poate pronunța asupra acordării acestui spor, întrucât ar însemna să rejudece cauza ce a avut ca obiect anularea măsurii concedierii.
Ori, în temeiul art.78 Codul muncii, instanța s-a pronunțat deja, obligând pârâta să-i plătească salariatului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada concedierii, acordarea acestui spor subsumându-se noțiunii de "alte drepturi".
Ca urmare, pentru punerea în aplicare a prevederilor sentinței menționate, salariatul trebuia să solicite punerea în executare a acestei hotărâri, întrucât instanța nu se poate pronunța cu nesocotirea autorității de lucru judecat.
S-a considerat în privința perioadei rămase că pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru sumele solicitate cu titlu de "spor la înălțime", întrucât în temeiul art.166(1) din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, ori în speță, acest termen a fost depășit.
S-a apreciat că, potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani, de la data la care drepturile respective au fost datorate".
În cazul de față, reclamantul are un drept de creanță împotriva pârâtei, drept născut prin neachitarea sporului de muncă periculoasa după reintegrare.
Fiind vorba de o acțiune personala întemeiată pe un drept salarial al reclamantului, termenul de prescripție care i se aplică este de 3 ani. Acesta începe să curgă, conform art.6 din Contractul individual de muncă al reclamantului, de la data de 10.05.2005, având în vedere că reclamantul a fost reintegrat începând cu data de 21.04.2005.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în conformitate cu pct.5 alin.3 din Anexa nr.8 la Contractul colectiv de muncă aplicabil în cadrul Romtelecom la nivelul anilor 2003 - 2004, electromecanicii rețea rurală, urbană și radiorelee care lucrează la înălțime de peste 2, beneficiază de un spor de muncă periculoasă de 10% din salariul de bază. Clauza din contract prevede că sporul pentru condiții periculoase, se acordă conform procentului stabilit prin negociere între părți, locurilor de muncă stabilite prin Anexa la punctul 5 alin.3.
S-a precizat în adresa fără număr și data emisă de pârâtă către Sindicatul Liber Public, s-a menționat că, nominalizarea personalului care beneficiază de sporul de muncă periculoasă se face pe baza referatului întocmit de șeful de departament.
Astfel, Anexa nr.8, punctul 5 alin.3 la. pe anii 2003 - 2004 conține enumerarea locurilor de muncă pentru care se acordă și se negociază sporuri, printre acestea fiind menționat și cel al reclamantului.
S-a avut în vedere că, pe baza clauzei inserate în Anexa nr. 8, punctul 5 alin. 3 la. pe anii 2003 -2004 ce stabilea obligația angajatorului de a acorda salariaților sporul de muncă periculoasă de 10%, salariații compartimentului din care făcea parte și reclamantul au încheiat acte adiționale la contractele individuale de muncă prin care s-a prevăzut acordarea sporului de 10% pentru condiții periculoase, iar acordarea efectivă făcându-se în lunile octombrie-decembrie 2004, pe baza unor liste ale Departamentului Suport Tehnic, vizate de către șefii de departament și conducerea societății.
Însă, pentru perioada anterioară reintegrării (până la data de 21.04.2005) instanța nu se poate pronunța cu privire la acordarea sporului solicitat, urmând să aprecieze dacă ulterior acestei perioade reclamantul era îndreptățit la acordarea acestuia.
La data reintegrării erau în vigoare prevederile contractului colectiv de muncă valabil pe anii 2005-2006 și protocolul privind sporurile din anexa 8 din CCM pe anul 2003-2004(fila 35) prin care se menționa că, începând cu 01.01.2005, unele sporuri vor fi redistribuite personalului de execuție sau vor fi incluse în salariul de bază, astfel: unele sporuri au fost eliminate, iar sporul pentru muncă periculoasă s-a acordat, prin redistribuirea sumelor, în procent de 6% din salariul de bază, următoarelor categorii de salariați: tehnician de teren instalări și reparații, tehnician de teren întreținere rețea de acces, tehnician de teren întreținere fibră optică, tehnician de teren telefoane publice, tehnician de teren electroalimentare & climatizare.
În articolul 2 din același protocol s-a menționat că sporurile menționate în acesta sunt eliminate din contractul colectiv de muncă valabil pe anii 2005-2006.
Din documentele depuse la dosar, respectiv fisele de aptitudine a rezultat că acesta a fost de la data reintegrării pentru lucrul la înălțime, potrivit recomandărilor medicului de medicina muncii și se încadra prin funcția avută, respectiv electromecanic rețea TC (fapt ce a rezultat chiar din fluturașii de plată a salariului) în categoria salariaților care ar fi trebuit să beneficieze de acordarea sporului pentru muncă periculoasă.
Pârâta s-a apărat în sensul că, la data reintegrării reclamantului, acest spor nu se mai acorda, precizare inexactă, întrucât, așa cum am arătat anterior, acest spor nu a fost eliminat, ci s-a decis includerea sa în salariul de bază în privința unei categorii de salariați, din care făcea parte și reclamantul.
Față de prevederile art.3 si 4 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, instanța a obligat pârâta să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a mai arătat că, legat de cererea privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor către bugetele speciale de asigurări sociale, din adeverința existentă la dosar a rezultat că aceasta a virat contribuțiile către bugetele speciale de asigurări sociale, la momentul eliberării adeverinței neavând obligații restante față de bugetul de stat.
S-a apreciat că, în privința celorlalte pretenții ale reclamantului vizând acordarea unor sume cu titlu de plăți compensatorii sau despăgubiri, întrucât acesta nu și-a precizat cererea de chemare în judecată cu privire la natura juridică sau proveniența acestora și nici nu au fost dovedite, instanța le-a respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta -. Romtelecom SA, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă, în speță intervenind termenul de prescripție prevăzut de art.166 alin.1 Codul muncii, trecând mai mult de 3 ani de la data când dreptul respectiv ar fi putut fi datorat.
Cu privire la sporul de muncă periculoasă s-a arătat că după 1.01.2005, au intervenit dispozițiile Protocolului încheiat între Administrație și salariați prin Federațiile Sindicatelor care au modificat dispozițiile Anexei nr.8 de la Contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anul 2005-2006, prin care s-a dispus ca începând cu 1.01.2005, pentru personalul prevăzut în acest înscris, sporul de muncă periculoasă să fie redistribuit în procent de 6% și inclus în salariul de bază. S-a arătat, așadar, că sporul de muncă periculoasă s-a acordat numai în perioada octombrie-decembrie2004 și numai salariaților care aveau sarcina de a executa efectiv lucrul la înălțime, astfel încât intimatul nu îndeplinește condițiile acordării acestui spor.
În susținerea recursului,s-a depus în copie formularul de evaluare personal de execuție pentru anul 2008.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Critica vizând greșita soluționare de către instanța de fond a prescripției dreptului la acțiune va fi înlăturată, instanța de fond apreciind în mod corect faptul că în speță este vorba despre o acțiune personală întemeiată pe un drept salarial al reclamantului căreia i se aplică termenul de prescripție reglementat de art. 166 alin 1 din Codul muncii, ce începe să curgă, conform art.6 din contractul individual de muncă al reclamantului de la data de 10.05.2005, având în vedere că reclamantul a fost reintegrat începând cu data de 21.04.2005.
Critica privind acordarea sporului de muncă periculoasă este parțial întemeiată din următoarele considerente.
La data reintegrării reclamantului erau în vigoare prevederile Contractul colectiv de muncă pentru anii 2005-2006 și protocolul privind sporurile din Anexa 8 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003-2004 în care se menționa că începând cu 1.01.2005 unele sporuri vor fi redistribuite personalului de execuție sau vor fi incluse în salariul de bază, sporul pentru muncă periculoasă acordându-se prin redistribuirea sumelor în procent de 6 % din salariul de bază, următoarelor categorii de salariați: tehnician de teren instalări și reparații tehnician de teren întreținere rețea de acces, tehnician de teren întreținere fibră optică, tehnician de teren telefoane publice, tehnician de teren electroalimentare și aclimatizare.
La data reintegrării reclamantului, sporul pentru muncă periculoasă era inclus în salariul de bază al categoriei de salariați mai sus menționați printre care se încadra și reclamantul,la data reintegrării, acesta fiind pentru lucrul la înălțime potrivit recomandărilor medicului de medicina muncii.
Ulterior, însă, începând cu data de 1.02.2006 reclamantul nu a mai îndeplinit funcția de electromecanic rețea telecomunicații ci pe aceea de reprezentant de teren servicii tehnice clienți astfel cum rezultă din mențiunile de la poziția 98 din carnetul său de muncă iar din fișele de evaluare personal de execuție depuse la dosarul cauzei ulterioare anului 2003 rezultă că acesta nu mai era pentru lucrul la înălțime.
Cum din considerentele mai sus expuse rezultă că începând cu data de 1.02.2006 recurentul intimat nu mai îndeplinea condițiile necesare acordării sporului de muncă periculoasă, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. se va admite recursul, și se va modifica, în parte, sentința recurată în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile bănești achitate efectiv și cele cuvenite prin includerea în salariul de bază a sporului pentru muncă periculoasă de 6% pentru perioada 21.04.2005-31.01.2006, precum și la achitarea contribuțiilor prevăzute de lege aferente pentru perioada menționată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - "Romtelecom" SA, împotriva sentinței civile nr.3383 din data de 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre drepturile bănești achitate efectiv și cele cuvenite prin includerea în salariul de bază a sporului pentru muncă periculoasă de 6% pentru perioada 21.04.2005-31.01.2006, precum și la achitarea contribuțiilor prevăzute de lege aferente pentru perioada menționată.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
26.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
