Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 633/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 633/R-CM
Ședința publică din 21 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, che, che, G, G, G, che, scu, G, G, G, G, I, -, G, G, G, a, și pârâta împotriva sentinței civile nr.684/CM din 21 august 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți și pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Cabinet individual- Baroul A și avocat pentru pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul A - Societate civilă de avocați.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă, solicită proba cu înscrisuri, în completarea celor aflate la dosar, respectiv adresa emisă de prin care se arată că valorile salariului de bază mediu la nivelul menționate în adresa nr.831/05.02.2008 emisă de Serviciul Resurse Umane sunt în sumă brută, iar nu netă și adresele nr.831 și 832/2008 emise de
Se comunică apărătorului recurenților-reclamanți, copie de pe adresa depusă de reprezentantul pârâtei.
Avocat pentru recurenții-reclamanți și pentru intimații-reclamanți, arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de reprezentantul pârâtei.
Solicită proba cu înscrisuri, pe care le depune la dosar cu borderou, arătând că unele din actele depuse sunt noi.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de părți.
Apărătorii părților declară că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse astăzi la dosar.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul de a fi omologat primul raport de expertiză. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, solicită respingerea recursului formulat de reclamanți ca nefondat.
Având cuvântul asupra recursului pârâtei, îl susține oral așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. Nu se solicită obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți asupra recursului formulat de pârâtă, solicită respingerea lui ca nefondat, arătând că salariul evidențiat în adresele depuse de este fără sporuri. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.10.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, che, che, G, G, G, che, scu, G, G, G, G, I, -, G, G, G, a, au chemat în judecată pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paște și C pentru perioada 2004 - 2007, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective, la care se adaugă dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, se arată, reclamanții sunt salariații pârâtei, locul lor de muncă aflându-se la punctul de lucru Grupul de.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății comerciale s-a prevăzut, la art.168 alin.(1), că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Aceste drepturi salariale nu au fost achitate pentru perioada 2004 - 2007.
Pârâta nu poate invoca faptul că respectivele drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat încă din anul 2003 deoarece pentru anii următori textul prin care a fost negociat dreptul la aceste suplimentări salariale a fost menținut în aceeași formă.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.161, 236 și 243 Codul muncii și art.168 (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate încheiat pe anii 2004-2007.
Pârâta a formulat prin întâmpinare următoarele apărări:
Începând cu anul 2003 reprezentanții unității și cei ai au convenit ca pentru toți salariații societății, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. În acest sens a fost negociat și inserat în contractul colectiv de muncă art.168 alin.2.
Pentru anul 2004 textul art.168 alin.2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din anul 2003.
Ca atare, în fiecare an părțile contractului colectiv de muncă au procedat la republicarea acestuia după negocierile purtate anual, textul art.168 fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005.
Prin decizia nr.3793 din 18.06.2007, Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea suplimentărilor în salariul de bază atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
De aceea a adoptat la data de 31.08.2007 decizia nr.5140 intitulată notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al
această decizie s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a fost ca începând cu anul 2003, salariale prevăzute la alin.1 al art.168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Aceasta înseamnă că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg.
Susține pârâta că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută în contractul colectiv de muncă, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară, care are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor acestuia.
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că executarea contractului colectiv de muncă poate fi solicitată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
În raport cu data introducerii acțiunii a intervenit prescripția pentru drepturile bănești solicitate pe perioada 2004-2006.
Pe de altă parte, a susținut că acțiunea este prematur formulată întrucât nu a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de art.168 alin.1 din contract.
Pentru acordarea acestor drepturi bănești erau necesare negocieri cu 15 zile înainte de evenimentele de Paște și C prin care să se stabilească valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile, criteriile și mai ales beneficiarii.
Prin acțiune nu este precizată valoarea creanței, nu se arată beneficiarii, de unde rezultă că sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, mai mult, reclamanții nu pot face proba calității de titulari ai dreptului pretins.
Cum pretenția principală nu este întemeiată, trebuie reținută inexistența oricăror daune.
Pentru aceste motive pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.684/CM/21.08.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, omologând completarea raportului de expertiză efectuat de expertul.
A respins cererea de acordare a dobânzii legale.
A obligat totodată pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată de 4500 lei.
Examinând cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepția prescrierii dreptului la acțiune, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 3 ani deoarece drepturile solicitate au caracter de supliment al drepturilor salariale.
S-a arătat în considerentele hotărârii că dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele privind drepturile salariale.
Pe fond, din examinarea înscrisurilor și a expertizei contabile efectuată în cauză, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, s-a stabilit ca de sărbătorile de Paște și C salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă urmând să înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
La alineatul 2 s-a menționat că pentru anul 2003 de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că în anul 2003 salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cum de altfel și în anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 prin care se pretinde că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în de bază ale fiecărui angajat nu a putut fi analizată întrucât nu a fost depusă la dosar.
Astfel, a rezultat că drepturile amintite nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani s-a menținut în același timp și textul alin.1 al art.168.
Pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru perioada 2004 - 2007, au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ca în cazul anului 2003.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, s-a considerat că prevederile art.168 alin.1 se raportează la salariul de bază mediu pe, proporțional cu perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant.
Tribunalul a omologat completarea efectuată la raportul de expertiză, întrucât în această variantă expertul a determinat sumele ce se cuvin reclamanților după reținerea impozitului și a contribuțiilor la bugetele asigurărilor sociale.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost privită ca o necesitate a reparării integrale a prejudiciului produs prin neplata la termen a respectivelor drepturi salariale.
Plata dobânzii legale a fost considerată nejustificată pe motiv că s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză.
Instanța a mai făcut aplicarea art.274 și urm. Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o în ceea ce privește cuantumul drepturilor salariale acordate.
Au arătat recurenții-reclamanți că s-a procedat corect la reținerea CAS, CASS și a impozitului datorate bugetului de stat, dar că nu s-a stabilit judicios care este cuantumul salariului mediu brut pe unitate.
Singurele înscrisuri care atestă acest cuantum sunt adresele emise în fiecare an în baza negocierilor purtate între angajator și salariați.
Aceste adrese sunt semnate de către directorul general al unității și președintele
Completarea raportului de expertiză este greșit fundamentată pe adresele nr.830 și 831 pentru că nu se arată în aceste înscrisuri dacă sumele evidențiate sunt nete sau brute.
Mai mult, adresele sunt eliberate și semnate de către directorul resurse umane al și nu de către directorul general, așa cum era necesar conform celor de mai sus.
evidențiate în adresele nr.830 și 831 nu reprezintă sumele brute, ci sunt salarii nete și în această situație trebuie acordate salariaților fără a se mai scădea vreo contribuție la bugetul de stat.
În opinia recurenților-reclamanți, este corectă varianta inițială a raportului de expertiză.
La rândul său, pârâta a formulat recurs, în termen legal, împotriva sentinței, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Soluția a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură care sancționează cu nulitatea refuzul reclamanților de a preciza câtimea obiectului cererii de chemare în judecată. Aceste norme sunt prevăzute de art.112 pct.3 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, a fost încălcat principiul contradictorialității, întrucât nu a fost pusă în discuția părților existența elementelor fundamentale ale creanței.
Principiul nemijlocirii obligă instanța să administreze, să cerceteze și să delibereze în legătură cu problemele cauzei.
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ca forme de sprijin social pentru acoperirea nevoilor de sărbători, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale sunt clar configurate în cuprinsul art.154 Codul muncii, ele constituie contravaloarea muncii prestate și sunt menționate în contractul individual de muncă.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexercitarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- O altă critică este aceea potrivit căreia în mod greșit nu s-a reținut inadmisibilitatea acțiunii pentru formularea acesteia înainte de parcurgerea procedurii prealabile la care face trimitere art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
Această procedură constă în negocieri care au loc între salariați și angajator cu 15 zile înainte de sărbătorile menționate în text pentru stabilirea valorii concrete a drepturilor bănești, a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și mai ales a beneficiarilor.
De aceea, sumele pretinse nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, iar reclamantul nu poate face proba calității de titular al dreptului pretins.
- În ciuda faptului că nu s-au negociat toate aceste elemente, se arată în al treilea motiv de recurs, în anul 2005 a fost inclusă în contractul colectiv de muncă prevederea referitoare la faptul că în anul 2003 salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contrar celor reținute la judecata în primă instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 al are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în de bază, cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 este o clauză îndoielnică, de aceea se interpretează în sensul în care aceasta produce un efect.
Menținerea alineatului 2 cu aceeași formulare în contractele colective nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003 de la alineatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect.
Aceeași interpretare a fost dată și de Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul recurentei-pârâte nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat. Nu se confundă însă cu premierea în funcție de rezultatele muncii deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alineatul 1 teza a doua al art.168 din la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004 s-a prevăzut la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 salariale de Paște și C convenite la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate.
Recunoscând practic lipsa negocierilor pe condiții și criterii de acordare a acestor suplimentări salariale, părțile contractului colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2005 au preluat alineatul 2 cu un alt conținut: "în anul 2003 salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Acest alineat se regăsește în această ultimă formă și în pe 2006.
Printr-o aplicare corectă a regulilor negocierii colective în materie, instanța de fond a reținut că interpretarea dată de Comisia Paritară în data de 18.06.2007, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006, în sensul că părțile semnatare au avut în vedere la redactarea alin.1 și 2 ale art.168 ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în de bază ale fiecărui angajat, este lipsită de eficiență.
Au fost avute astfel în vedere prevederile art.31 din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă.
înscrisurile aflate la dosar a rezultat că respectiva condiție a unei noi negocieri a cuantumului suplimentărilor salariale și a criteriilor de acordare este superfluă, nu constituie un impediment în sesizarea instanței de judecată.
Aceasta, deoarece creanța este lichidă - sunt stabilite elemente clare în funcție de care poate fi determinată - suplimentarea are cuantumul de un salariu de bază mediu pe Obiectul cererii de chemare în judecată fiind precizat, nu operează sancțiunea nulității prevăzută de disp. art. 133 alin. (1) pr.civ.
Sunt stabilite și momentele la care se acordă, dar și motivele.
Mai mult, a rezultat că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților.
Chiar și în cazul în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetul de muncă.
Contractele colective de muncă încheiate pe anii 2004-2007 au preluat în aceeași formă alineatul 1 al art. 168, consfințind dreptul distinct al salariaților la salariale ocazionate de sărbătorile de Paști și de
De aceea, efectele includerii acestor suplimentări în salariul în salariul de bază au vizat numai anul 2003, aspect subliniat și în alineatul al doilea al art. 168 din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007.
Așa cum a arătat recurenta-pârâtă în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o existență distinctă. Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paști și de C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând clauza respectivă.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind deja mărit, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art. 168 alin. 1 și 2 - de altfel suficient de clare, este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicare căci ar fi încălcate prevederile art. 30 și 31 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit aceste suplimentări.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Recursul recurenților-reclamanți nu este fondat.
Părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au negociat cuantumul suplimentărilor salariale la nivelul unui salariu de bază mediu pe unitate, altfel spus salariul de încadrare mediu pe unitate, și nu la nivelul unui salariu mediu brut, la care se referă adresele nr.1666/25.03.2003, 313/2005 și 713/2006 invocate în susținerea recursului.
S-a precizat că modalitatea de stabilire a acestui salariu de bază mediu pe unitate constă în împărțirea fondului salariilor de bază la numărul angajaților aflați în evidențele
Prin urmare, soluția instanței de fond constând în stabilirea cuantumului creanței prin raportare la nivelul salariului de bază mediu pe comunicat în adresele nr.830/2008 și 831/2008 este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate în cauză.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-reclamanți, che, che, G, G, G, che, scu, G, G, G, G, I, -, G, G, G, a, precum și de recurenta-pârâtă B, împotriva sentinței civile nr.684/CM din 21 august 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./13.11.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
