Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 642/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia Nr. 642/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 332/03.04.2008 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei pârâte - SA și a intimatului reclamant.
Procedura îndeplinită.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata;
Constata ca prin sentința civila nr.332/3.04.2008 a Tribunalului Covasnas -a admis in parte acțiunea formulata de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SA și în consecință:
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3360 lei cu titlu de drepturi salariale suplimentare neacordate pe anii 2004 și 2005, precum și la plata sumei de 137,76 lei cu titlu de daune și a respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de munca "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și a beneficiarilor."
Alineatul 2 din același articol 168 prevede expres că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) au fost introduse în salariu de bază al fiecărui salariat".
Aceste dispoziții referitor la includerea suplimentărilor salariale în salariul de bază doar pe 2003 sunt reluate și în dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat pe anii 2005, 2006, fără a se face vreo mențiune că suplimentările salariale pentru anii următori vor fi incluse în salariile de bază ale salariaților, ceea ce înseamnă că suplimentările salariale pentru 2004, 2005, și în continuare nu au fost introduse în salarii așa cum se susține, ci trebuiau calculate și acordate distinct.
În cauza de față nu s-au mai purtat negocieri din 2003, pentru simplul motiv că aceste drepturi salariale au fost incluse începând cu acest an în salariu de bază al angajaților, deși în contractul colectiv de muncă se specifică că doar pentru anul 2003 se includ, fără a se dispune în acest sens și pentru viitor, și fără să se specifice în acest sens și în contractele colective de muncă încheiate ulterior acestui an.
Instanța reține că potrivit art. 969 Cod civ. " convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamatul își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Mai mult decât atât pârâta nu a făcut dovada că într-adevăr aceste suplimentări salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariile salariaților, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an.
Instanța mai reține că potrivit adresei nr.1666/25.03.2003 (7) începând cu 01.04.2003 salariul mediu brut la nivel de societate a fost de 980 lei, potrivit adresei cu nr.313/2005 emisă de - SA începând din 01.01.2005 salariul mediu brut la nivel de societate a fost de 1400 lei, sens în care va admite doar în parte pretențiile reclamantului.
Astfel, tribunalul reține căart. 56 din L 571/2003 definește noțiunea veniturilor din salarii, în sensul că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani/și sau natură obținute de o persoană fizică care desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs parata SA in temeiul art.299 si urm.Cod proc.civ.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca pretențiile reclamantului au fost calculate in funcție de salariul mediu brut, in loc de salariul de baza mediu.
Un alt motiv de recurs vizează plata sumelor la valoarea bruta conform art.55 si urm.Cod fiscal.
Reclamantul si-a calculat pretențiile in funcție de salariul mediu brut la nivelul, ceea ce este in mod vait alt lucru.
Recursul este fondat in parte după cum urmează:
Motivul de recurs prin care se solicita a se stabili ca sumele la care este obligata parata sunt sume brute este admisibil in condițiile art.3041raportat la art.294 alin.1 teza a II-a si art.316 Cod proc.civ.
Este evident ca in aplicarea art.55 Cod fiscal si urm. la executare orice suma ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitata, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere iar sumele in cauza nu fac parte din acea categorie.
Prin urmare instanța retine ca sumele la plata cărora este obligata recurenta parata sunt sume brute.
In ceea ce privește cuantumul pretențiilor, recurenta a depus adeverința nr.2919/12.11.2007 din care rezulta care au fost salariile de baza medii pe in lunile anterioare acordării drepturilor solicitate, pentru a face dovada ca pretențiile reclamantului trebuie raportate la art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de munca, care prevăd ca valoarea primelor solicitate se calculează in funcție de salariul de baza mediu.
Din conținutul acestei adrese rezulta ca salariul mediu de baza la nivel de a fost de 790 lei in luna martie, de 799 lei in luna noiembrie a anului 2004 si de 850 lei in luna aprilie si respectiv de 927 lei in luna noiembrie a anului 2005.
In raport cu perioada solicitata si valoarea primelor calculate de recurenta in funcție de salariul de baza mediu, se constata ca soluția instanței de fond este, sub aspectul relevat, legala.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea retine ca in mod corect prima instanța a respins aceasta excepție deoarece pretențiile solicitate constituie neîndoielnic drepturi salariale negociate, care si au izvorul in Contractul Colectiv de munca si au caracter periodic de scadenta anuala.
Fiind vorba de drepturi salariale, dreptul la acțiune se prescrie in termen de 3 ani de la data când drepturile respective erau datorate, astfel cum se prevede in mod expres prin dispozițiile art.166 alin.1 si art.283 lit.c Codul muncii.
In speța, nu sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, care instituie un termen de 6 luniin cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuiaîntrucât obiectul îl constituie pretenții reprezentând drepturi salariale.
Pentru aceste considerente, recursul va fi admis in parte, in baza art.304 Cod proc.civ. raportat la art.312 alin.1 Cod proc.civ., iar sentința va fi modificata in parte, in sensul ca suma de 3.660 lei cu titlu de drepturi salariale neacordate reprezintă suma bruta.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurenta - SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr. 332/3.04.2008 a Tribunalul Covasna pe care o modifică în parte, în sensul că suma de 3660 lei cu titlu de drepturi salariale neacordate reprezintă suma brută.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Respinge celelalte pretenții invocate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
Grefier,
Red. - 5.06.08
Dact. - 23.06.08
2 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Dorina Rizea, Camelia
