Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6433/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6433
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1260/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta reclamantă, procurator, lipsind intimata pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se tardivitatea recursului formulat de reclamantă, ca nefiind depus în termenul prevăzut de lege că, după care, instanța pune în discuția părții prezente această excepție.
Procurator, pentru reclamantă, consideră ca recursul a fost declarat în termenul legal și solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1260 de la 03 iulie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SRL,
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1673 lei reprezentând 1060 garanții gestionare, 318 lei reprezentând dobânzi și 295 lei diferență CO și preaviz.
A obligat pârâta să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de reclamantă, în condițiile legii, către bugetul de stat.
A respins petitul privind contravaloarea orelor suplimentare.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a avut calitatea de salariată a societății pârâte SC SRL din anul 2000 și până la data de 01.02.2009, dată cu care a încetat raporturile de muncă cu societatea în temeiul art. 65 Codul Muncii, conform Deciziei nr.2/12.01.2009, având funcția de lucrător comercial la punctul de lucru II.
Contractul individual de muncă este act juridic bilateral, cu caracter sinalagmatic (drepturi și obligații reciproce și interdependente), ceea ce înseamnă că dacă salariatul a desfășurat activități el trebuie remunerat, obligație ce revine angajatorului, cel care trebuie să achite prețul muncii al cărui beneficiar este.
În conformitate cu prevederile art. 109 Codul Muncii durata normală a timpului de muncă este de 8 ore/zi și 40 ore pe săptămână, iar conform art. 117 Codul Muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Evidențierea activității prestate de salariați se face de către angajator prin fișele de pontaj, ștate de plată.
În speța dedusă judecății, programul de muncă al salariaților era de 8 ore/zi, în cursul săptămânii și uneori 8 ore/zi în zilele de repaus săptămânal, respectiv sâmbăta, fapt ce reiese din copia foilor colective de prezență aferente perioadei decembrie 2006-01-01.2009 și a declarațiilor martorilor audiați.
Din analiza ștatelor de salarii aferente aceleiași perioade s-a constatat că orele lucrate peste cele 8 ore zilnic cât și în zilele de sâmbăta au fost plătite de angajator, întrucât reclamanta a beneficiat de plata a 184 ore în luna 2007, 190 ore în luna decembrie 2007, 180 ore în aprilie 2008, 176 ore mai 2008 etc. față de numărul de 168 ore lunar, ore ce reprezintă un program de muncă de 8 ore zilnic.
Susținerile reclamantei prin care arată că zilnic presta cel puțin 4 ore peste programul normal de lucru, susțineri ce se regăsesc în parte și în declarațiile martorilor audiați în cauză și propuși de aceasta, nu pot fi reținute de instanță întrucât aceasta, în cadrul societății presta și activități în interes personal (creșterea și îngrijirea animalelor din proprietate), fapt ce reiese din aceleași declarații ale martorilor și din apărările formulate de pârâtă și necombătute de reclamantă.
Mai mult, conform legislației muncii în vigoare poate fi considerată muncă suplimentară munca prestată peste programul normal de muncă la solicitarea și cu acordul angajatorului, ori în speță pârâta a dovedit prestarea ocazională de către reclamantă a orelor suplimentare, ci nu zilnică, ore pentru care aceasta a fost plătită.
Reclamanta, prestând activitate în cadrul societății pârâte în funcția de lucrător comercial, avea calitatea de gestionar, fiind astfel obligată să constituie o garanție în numerar conform art. 10 din Legea nr. 22/1969.
Conform art. 12 din Legea nr. 22/1969 garanția în numerar va fi de minimum un salariu și de maxim 3 salarii tarifare lunare ale gestionarului.
În perioada în care reclamanta a prestat activitate ca salariat al societății al societății, garanțiile gestionare ale acestuia au fost reținute în perioada martie 2003-iulie 2006 conform susținerilor pârâtei și necombătute de reclamantă, precum și a ștatelor de salarii aferente perioadei 2007- 01.01.2009 acte din care nu reiese că asupra drepturilor salariale al reclamantei s-ar fi operat eventuale rețineri.
Cum la nivelul lunii decembrie 2006 salariul tarifar realizat de reclamantă era de 380 lei, s-a apreciat că în perioada 03.2003-07.2006 cuantumul acestuia nu depășea suma de 350 lei, având în vedere evoluția salariului minim pe economie, astfel că suma ce a fost reținută reclamantei cu titlu de garanție gestionară nu depășea cuantumul de 1060 lei, cuantum recunoscut și de pârâtă, motiv pentru care susținerile reclamantei referitoare la cuantumul de 2000 lei al acestei garanții nu au fost reținute de instanță.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr.22/1969 la garanția gestionară depusă se acordă o dobândă anuală ce nu poate fi mai mică decât dobânda acordată pentru depozitele la termen pe un an.
Susținerile pârâtei prin care arată că sumele de bani reprezintă contravaloare garanții gestionare, dobânzi aferente acesteia, contravaloare concediu de odihnă și preaviz au fost acordate pârâtei prin mandat poștal nu pot fi reținute de instanță, întrucât conform prevederilor Codului Muncii, dovada drepturilor bănești restante către salariat se face cu ștate de plată, ștate ce trebuie să poarte semnătura salariatului.
În conformitate cu prevederile art. 40(2) lit. f Codul Muncii angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii către bugetul de stat.
În speță pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații întrucât chitanțele cu care aceasta înțelege să facă dovada plății către bugetul de stat sunt aferente doar anului 2007, ori reclamanta a fost salariata societății pe perioada 2000-2009, iar în ceea ce privește adeverința nr. -/3/02.06.2009 eliberată de AJOFM M nu constituie o dovadă a plății contribuțiilor către stat.
Trebuie menționat că obligațiile către bugetul de stat nu constituie numai obligația către AJOFM ci cea către casele teritoriale de pensii, finanțe.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că judecarea cauzei s-a făcut pe bază de dovezi false, atât scrise, cât și cele ale martorilor. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor conflictului de muncă și anume ilegalitatea desfacerii contractului de muncă, împiedicarea obținerii dreptului la șomaj în termenul legal.
Recursul este tardiv.
Instanța, din oficiu,a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de pârâtă.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 103 Cod pr.civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Constatând astfel că, data comunicării sentinței instanței de fond, conform dovezii de comunicare este 20.07.2009, iar data înregistrării căii de atac la instanța de fond este 04.08.2009, se observă că recursul a fost promovat peste termenul prevăzut de lege, respectiv 10 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum este prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 1260/03.07.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 3: Marin Panduru - - |
Grefier, - - |
02.12.2009
Red.jud.-
2 ex/DO
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
