Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 644/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 644/CM
Ședința publică din 20 august 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă - membru Grup, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 325, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 25 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, prin Zona ar C, cu sediul în 34, Port, județul C și intimatul reclamant, cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat, în C,-, -. A,.2,.9, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în substituire pentru avocat, în baza delegației de substituire nr. 50 din 05 august 2008, depusă la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După care:
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar, în copie (fila 199), adresa nr. 2664 din 12 august 2008, eliberată de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B, Biroul Legislație, Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă, după cum s-a angajat la termenul de judecată anterior.
Întrebat fiind de către instanță despre actul adițional cu ștampila Direcției de Muncă aplicată pe el,apărătorul recurentei pârâteprecizează că este depus la dosar.
Învederează că, prin răspunsul B, depus în copie la dosar, se precizează, printre altele, că "Din verificările efectuate, s-a constatat că în evidențele noastre figurează și Actul adițional încheiat la nivel de și, înregistrat sub nr. 2643 din 11 mai 2005 la."
Întrebat fiind, apărătorul recurentei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei pârâte, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentei pârâte, pune concluzii de admitere a recursului, așa cum fost formulat și motivat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Solicită instanței să aibă în vedere motivele de recurs, cât și concluziile scrise aflate la filele 14-19 dosar, care au fost amplu dezvoltate.
Consideră că toate susținerile reclamantului sunt nefondate și, ca atare, se impune admiterea recursului; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr- din 8.02.2008 reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei SA - prin Zona ar C la plata drepturilor salariale restante reactualizate cu rata inflației respectiv a diferenței rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă pe perioada ultimilor trei ani - 08.02.2005 - 08.02.2008, precum și a sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C din ultimii trei ani la nivelul salariului de bază mediu pe societate în cuantum total de 6.504 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat, în esență, că se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă și că angajatorul nu a respectat clauza din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate în ceea ce privește acordarea coeficientului de salarizare de 1,98 aplicat la salariul minim pe economie indexat; niciodată acest coeficient nu a fost modificat; nr.OUG 79/2001 nu poate determina nerespectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă; nr.HG 1552/2002 se referă exclusiv la anul 2003; nr.HG 866/2001 este abrogată și fusese emisă înainte de derularea procesului de privatizare.
Cu privire la al doilea capăt de cerere a arătat că în perioada 2004 - 2007 societatea pârâtă nu a achitat suplimentările pentru sărbătorile de Paști și C, deși avea dreptul la acestea în baza contractului colectiv de muncă. S-a susținut că numai în anul 2003 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază iar nu și în anii următori iar actele adiționale ulterioare nu modifică contractele colective de muncă în privința acestor drepturi; a mai invocat faptul că actele adiționale care nu sunt înregistrate potrivit legii nu pot fi luate în considerare.
A arătat că se impune actualizarea acestor sume cu rata inflației întrucât nu au fost acordate atunci când erau datorate de către societate.
În drept a invocat prevederile art. 236 (4) din Codul Muncii și art. 25, 30, 31 și 243 din Legea nr. 30/1996.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA - Zona ar C și-a precizat poziția procesuală reținându-se, în esență, că acțiunea este nefondată în privința ambelor capete de cerere. În motivare, s-a arătat că plata drepturilor salariale cuvenite s-a efectuat cu încadrarea strictă în bugetul aprobat de Ministerul Economiei și Comerțului și a plafonului stabilit prin lege pentru salarii în
conformitate cu nr.HG 866/2001, nr.OUG 79/2001 și nr.HG 1552/2002, societatea având în perioada 2003 - 2005 un statut special. S-a mai arătat că din anul 2004 în art. 128 din contractul colectiv de muncă s-a stabilit că salariul de bază minim este de minim 1,76 mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
În privința solicitării de acordare a suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paști și C, pârâta a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul Muncii și excepția prematurității acțiunii susținând că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 alin. 1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003 - 2007.
Cu privire la fondul cauzei s-au susținut următoarele:
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
La 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ".
Prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat, astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Prin sentința civilă nr. 325, pronunțată la data de 25 martie 2008 de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată excepția prescrierii dreptului la acțiune; a fost respinsă ca nefondată excepția prematurității acțiunii.
Totodată, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții SC PRIN ZONA AR C și
A fost obligată pârâta către reclamant la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 reactualizate cu rata inflației pentru perioada 08.02.2005-08.02.2008.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 6.631 lei reactualizată cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere:
Din dispozițiile Codului muncii și cele ale Legii nr. 130/1996, republicată, precum și ale Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național rezultă că orice contract colectiv constituie izvor de drept și că produce efecte față de angajator și salariații la care se referă. Astfel, conform art. 236 alin. 4 din Codul
muncii, după încheierea și intrarea lui în vigoare, Contractul Colectiv de Muncă urmează a se executa având putere de lege între părțile contractante, în sensul că acesta se impune în conținutul său părților contractului individual de muncă.
S-a constatat că în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2004, astfel cum a fost modificat prin actul adițional înregistrat sub nr. 9214 din 11.11.2003, prin art. 128 pct. 5 s-a prevăzut că în cadrul Sucursalei ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Rezultă, astfel, că pentru salariații de la această structură a societății pârâte, s-a negociat, în mod distinct și în special, un salariu mai mare, astfel cum rezultă și din cuprinsul acestui act adițional.
Acesta fiind un drept salarial câștigat, pârâta nu a probat că acest drept ar fi fost pierdut de către salariații din cadrul acestei sucursale în cadrul negocierii contractelor colective de muncă din anii următori, deși avea această obligație în conformitate cu art. 287 din Codul Muncii, potrivit cu care sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Astfel, deși în contractul colectiv de muncă din anul 2004, ca și în cel pentru perioada 2003 - 2004, coeficientul indicat este de 1,76 nu s-a probat că în cadrul negocierilor colective părțile s-ar fi pus de acord să revină la acest coeficient și în ceea ce privește Sucursala ar C, nefiind înlăturată de către pârâtă, prin probele propuse, posibilitatea ca față de prevederile generale, aplicabile tuturor salariaților din cadrul societății, ulterior, ca și în anul 2003, să se fi încheiat un act adițional care să stabilească drepturi superioare pentru salariații Sucursalei ar C, astfel cum se susține în cererea introductivă. Aceeași este situația și pentru perioada 2005 - 2007.
Referitor la al doilea capăt de cerere:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
În conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, Tribunalul a reținut că, în cauză, obiectul acțiunii îl constituie pretenții în legătură cu drepturile salariale neacordate astfel încât, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe prevederile Contractului Colectiv de Muncă, reprezintă în realitate tot o neexecutare a contractului individual de muncă ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă în conformitate cu art. 238 alin. 2 Codul Muncii.
Ca urmare, sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, iar nu lit. e care se referă la neexecutarea altor clauze a Contractului Colectiv de Muncă.
În consecință, excepția a fost respinsă.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii:
Potrivit art. 109 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Trebuie analizat, în consecință, dacă dreptul pretins de reclamant s-a născut și dacă era necesară o procedură prealabilă.
S-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o singură modificare la alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în aceeași formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În sfârșit, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Or, din voința expres și neechivoc exprimată de părți la încheierea contractelor colective de muncă rezultă fără niciun dubiu că s-a stabilit ca aceste suplimentări salariale să se achite distinct de restul drepturilor salariale.
Potrivit art. 244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual pentru anul 2005 și 2006.
În ce privește acordarea de daune, instanța de fond a reținut că reclamantul are dreptul și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data prezentării calculului, pentru repararea efectivă a prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs membru Grup B, solicitând instanței de recurs ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să modifice în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, în esență, pentru următoarele motive:
Recurenta pârâtă a considerat că excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată este fondată și în mod greșit aceasta a fost respinsă.
S-a arătat că, potrivit alin. 1 al art. 168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003 - 2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordau automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Or, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește capătul doi de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că prima instanță a considerat în mod eronat că această excepție nu este fondată.
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, astfel că recurenta pârâta a apreciat că acțiunea trebuia promovată în șase luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași Contract Colectiv de Muncă.
Analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivelul relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în materia protecției sociale și a altor drepturi, de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, în ce privește primul capăt de cerere, recurenta pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat.
Recurenta a arătat că reclamantul își întemeiază cererea pe existența unui act adițional la Contractul Colectiv de Muncă din 2003, cărui valabilitate se întinde pe durata unui an și care nu își produce niciun efect pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008. Ulterior anului 2003, respectiv prin actele adiționale încheiate în 2005, 2006, 2007 și 2008, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărirea indicelui minim de salarizare specific ar, situație în care, pentru acești ani, este valabil indicele minim stabilit prin Contractul Colectiv de Muncă la nivelul, respectiv cel de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
Având în vedere prevederile Hotărârii nr. 866/2001 prin care s-a aprobat lista cu agenții economici prevăzuți în art. 11 alin. 3 din nr.OUG 79/2001, prin care SNP a fost monitorizată, fondul de salarii era stabilit prin lege, iar ministerul d e resort stabilea defalcarea acestui fond, fără ca agentul economic să aibă posibilitatea majorării plafoanelor stabilite prin lege. Prin urmare, a fost exclusă posibilitatea acordării coeficientului 1,98 cu respectarea Hotărârii nr. 1552/2002.
De altfel, începând cu anul 2004, în art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă este precizat foarte clar că salariul de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
În ce privește al doilea capăt de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că, în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariații, deoarece au fost incluse în salariul de bază, precum și că societatea
nu ar fi aplicat indicele minim de salarizare convenit prin contractul colectiv de muncă.
După anul 2003, "Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților și, de aceea, nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective, având în vedere prevederile art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților.
În sprijinul acestei interpretări, recurenta pârâtă a adus și Hotărârea Comisiei Paritare, care a interpretat aliniatul 2 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă, în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Recurenta pârâtă a apreciat că sunt extrem de relevante pentru cauza de față concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de, având ca obiectiv: să se stabilească dacă în perioada 2003 - 2007 drepturile salariale prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru sărbătorile de Paști și C au fost cuprinse în salariul de bază.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor
clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de trei ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia Paritară Federația Sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.
Ultima critică vizează modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat.
Prin actul adițional nr. 447 din 21 ianuarie 2005 la contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2714 din 16 aprilie 2004, s-a modificat art. 128 alin. 5, în sensul că: în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
Recurenta pârâtă a invocat faptul că, începând cu anul 2005, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la mărimea indicelui minim de salarizare specific ar, situație în care este valabil indicele minim de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
În acest sens, recurenta a depus la dosar actul adițional nr. 2643 din 11 mai 2005 la contractul colectiv de muncă nr. 8080 din 23 mai 2000, prin care s-a modificat art. 128 alin. 5.
Prin aceste modificări s-a prevăzut faptul că în cadrul, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în anexa nr. 1 valoarea salariului minim este: a) pentru stabilirea drepturilor ce se acordă în funcție de salariul minim (adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort, valoarea salariului de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
Prin actul adițional menționat mai sus, se aduc modificări contractului colectiv de muncă din anul 2000 ale cărui efecte au încetat.
Conform art. 244 din Codul Muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
În mod similar art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Modificările aduse Contractului Colectiv de Muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Așa cum rezultă din actul adițional depus la dosar, recurenta pârâtă a vizat o modificare a clauzei cuprinse în art. 128 alin. 5 din Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractului colectiv de muncă anual, contrar dispozițiilor legale enunțate mai sus.
În ceea ce privește contractele colective de muncă pe anul 2005, 2006, 2007, 2008, recurenta pârâtă nu a făcut dovada înregistrării acestora la Direcția de muncă, solidaritate socială și familie județeană în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea.
Înregistrarea este esențială pentru orice contract colectiv de muncă, deoarece conform art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă intră în vigoare de la data înregistrării.
Prin urmare, instanța nu se poate raporta la aceste contracte colective de muncă atâta vreme cât nu s-a făcut dovada înregistrării lot potrivit legii.
Este adevărat că potrivit hotărârilor de guvern invocate în recurs pârâta trebuia să se încadreze într-un anumit fond de salarii, însă pârâta nu a respectat dispozițiile legale enunțate mai sus, referitoare la modificarea și înregistrarea contractului colectiv de muncă.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta pârâtă - membru Grup, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 325, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 25 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, prin Zona ar C, cu sediul în 34, Port, județul C și intimatul reclamant, cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat, în C,-, -. A,.2,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. /18.09.2008
gref.
2 ex./1.10.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
