Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6650/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.701/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6650/
Ședința publică de la 18 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.264 din data de 10.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (4902/2008), în contradictoriu cu intimatele-reclamante, (fostă ) și intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, având ca obiect:"drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurenții-pârâțiMinisterul Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților,intimatele-reclamante, (fostă )și intimații-pârâțiCurtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, prin cererea de recurs deduse judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.264 din data de 10.11.2008, pronunțată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, și (fostă ), în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor; s-au obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, la plata către reclamanți a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din indemnizația brută lunară pe perioada noiembrie 2004 la zi și în continuare, precum și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și s-a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor mai sus menționate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată în dosarul nr.5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General, statuând că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
S-a menționat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare psihică.
De asemenea, în conformitate cu art.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri magistrați și specialiști II și că potrivit art.3 sunt conexe personalului auxiliar de specialitate funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, care beneficiază de drepturile și obligațiile corelative ale personalului auxiliar de specialitate.
S-a constatat că, deși personalul conex nu a fost enumerat expres în Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, printre categoriile de personal din organele autorității judecătorești care beneficiază de sporul de 50%, Curtea apreciază că Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere și această categorie atunci când a constatat că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, având în vedere faptul că personalul conex este asimilat personalului auxiliar de specialitate din punct de vedere al drepturilor și obligațiilor.
S-a considerat având în vedere dispozițiile art.15 din HG nr.83/2005 conform cărora Ministerul Economiei și Finanțelor finanțează de la bugetul de stat instanțele judecătorești, cât și prerogativele ce-i revin Ministerului Economiei și Finanțelor la elaborarea proiectelor de buget pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a bugetului de stat, conform procedurii instituite de Legea nr.500/2002, că, este întemeiată acțiunea formulată față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pe care-l va obliga să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamantelor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că art.47 din Legea nr.50/1996, care prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat prin art.42 din G nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
S-a amintit că prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. nr.83/2000.
S-a arătat că pretențiile reclamanților sunt nefondate, având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, G nr.8/24.01.2007, care prin art. 30 prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și în consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, în recursul său întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. a arătat că deși în cererea de chemare în judecată, figurează ca pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală, în raport de obligațiile acestui minister de elaborare a proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, deși reclamanții nu sunt și nu au fost angajați ai acestuia.
S-a susținut că argumentele prezentate de către instanța nu pot fi considerate ca o motivare a hotărârii, in sensul art. 261 alin.l pct.5 Cod proc.civ. fiind doar enumerate mai multe articole din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, precum și din Legea nr. 500/2002.
S-a arătat că nelegalitatea hotărârii rezultă în primul rând din confuzia creată între Statul R reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Finanțelor Publice, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul economiei și finanțelor publice, astfel cum este definit prin art. 1 din HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice.
Astfel, deși prin cererea introductivă reclamanții au înțeles să cheme în judecată Starul R reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, atât în considerentele hotărârii, cât mai ales în dispozitivul acesteia, instanța a menționat ca parte în dosar Ministerul Finanțelor Publice, dispunând obligarea acestuia la "alocarea fondurilor necesare efectuării plății drepturilor salariale solicitate", încălcând astfel unul din principiile fundamentale ale procesului civil și anume principiul disponibilității, prin extinderea cadrului procesual fără a exista vreo manifestare de voință din partea reclamanților în sensul introducerii în cauză, ca pârât a Ministerului Finanțelor Publice.
Pe cale de consecință, instanța de fond a stabilit greșit o obligație de a face în sarcina unei persoane care nu a fost chemată în judecată de către reclamat și care implicit nu este parte în dosar.
Recurentul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă, ordonatorii principali de credite bugetare având obligația, potrivit art. 2, să dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări la credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
S-a solicitat a se avea în vedere faptul că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, iar în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
S-a arătat că instanța a aplicat greșit și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar și care la lit.d ) - e) prevede faptul că proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite și pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Prin urmare, s-a menționat că este lipsit de relevanță, în speță, faptul că Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cât acesta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite - și nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acestora - și a proiectelor bugetelor locale.
de aceste considerente, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, care stabilesc pe de o parte că, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte că, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.
S-a menționat că în acest domeniu a fost adoptat un act normativ cu caracter de norma specială, respectiv Ordonanța de urgență nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, care stipulează că "Plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, se va realiza, eșalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, modalitatea de eșalonare fiind stabilită prin ordin comun al ministrului justiției, ministrului economiei și finanțelor, președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție."
De asemenea, s-a amintit că prin Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008 privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, a fost reglementată modalitatea de executare a hotărârilor obținute de personalul din justiție, acest ordin fiind aplicabil atât pentru drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, cât și pentru dobânzi, penalități sau alte sume acordate, calculate până la data plății efective, precum și pentru cheltuielile de executare.
S-a adăugat că potrivit art.2 din același act normativ "Plata sumelor aferente fiecărui titlu executoriu dintre cele prevăzute la art.l se va realiza eșalonat, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.75/2008, în trei tranșe stabilite după cum urmează: în luna octombrie 2008-30%; în luna martie 2009-40%; în luna octombrie 2009-30%, iar potrivit art.3 sumele aferente tranșei menționate la lit.a) vor fi alocate prin rectificare bugetară iar, conform art.4 sumele menționate la lit.b) si c) vor fi alocate prin bugetul aferent Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Ministerului Public, pentru anul 2009.
S-a precizat că la art. 5 este reglementată modalitatea de centralizare a sumelor de către ordonatorii terțiari, secundari și principali de credite din sistemul justiției și atribuțiile acestora privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești, după centralizarea datelor ordonatorii principali respectiv Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație si Justiție si Ministerul Public urmând să solicite alocarea fondurilor necesare plății sumelor în bugetele proprii, cu respectarea Legii nr.500/2002.
În același sens, au fost invocate și dispozițiile art. 25 din OUG 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, potrivit cărora "ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuiri de sume, pe tot parcursul anului, și comunicând Ministerului Economiei și Finanțelor în termen de 5 zile operarea acestor modificări."
Având în vedere dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.75/2008 și Ordinului nr.3774/22.08.2008, s-a arătat că plata drepturilor salariale din sistemul de justiție, recunoscute prin hotărâri judecătorești, vor fi achitate eșalonat de ordonatorii de credite din sistemul de justiție, din bugetele acestora, urmând ca fondurile să fie alocate prin legile de rectificare și prin legea bugetului.
Deoarece art.2 lit. a) din Ordinul nr.3774/22.08.2008 menționează faptul că, prima tranșă în procent de 30% se va achita în luna octombrie 2008, prin Ordonanța de urgență nr. 112/2008, s-a procedat la rectificarea bugetului pe anul 2008, susținându-se că astfel Ministerul Finanțelor Publice și-a respectat obligațiile legale stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.75/2008, respectiv Ordinul nr. 3774/22.08.2008, în sensul că a procedat la rectificarea bugetului Ministerului Justiției, alocând credite bugetare în suma de 280 milioane lei, pentru plata primei tranșe de 30%, așa cum se prevede la art. 2 din Ordinul comun nr. 3774/22.08.2009.
În același sens, s-a menționat că pentru plata transelor aferente lunilor martie 2009 si octombrie 2009, sumele rezultate din titluri executorii definitive au fost prevăzute in proiectul de buget al Ministerului Justiției pe anul 2009.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. care vizează doar subzistența Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, reclamanții au solicitat să se constate că dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996 au rămas și sunt în vigoare și prin urmare să se dispună acordarea sporului de 50% din indemnizația de încadrare lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică obligarea Tribunalul București și a Curții de APEL BUCUREȘTI la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din noiembrie 2004 la zi și în continuare, precum și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Recurentul nu critică hotărârea instanței de fond cu privire la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada noiembrie 2004 - 1.02.2007, ci contestă dreptul reclamantelor la acest spor doar după 1 februarie 2007, data la care a intrat în vigoare OUG nr.8/2007,
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii.
Prin decizia nr. XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin menționata decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
A mai reținut instanța supremă că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Așadar, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Concluzia instanței supreme a fost în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
Prin urmare, Curtea reține că, pe de o parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se constată că nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioară datei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Pentru considerentele arătate și având în vedere limitele învestirii sale, Curtea nu poate primi criticile recurentului Ministerul Justiției și Libertăților, în sensul că drepturile pretinse de personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor de judecată nu mai pot fi recunoscute și plătite după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
În consecință, în temeiul prevederilor art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților ca nefondat.
În privința recursului formulat de către recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, 7 și 9.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea judecătorească recurată s-a admis acțiunea formulată de către reclamante, având ca obiect plata sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, raportat la indemnizația de încadrare brută lunară, în contradictoriu și cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fiind obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor de natura salarială solicitate de reclamante.
Potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954, Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, iar potrivit art. 37 din același act normativ, acesta nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat.
Între reclamantele intimate și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, astfel că nu se poate reține existența unei identități între persoana acestui pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Prin urmare, având în vedere că Statul Român nu are atribuții în ceea ce privește salarizarea si creșterile salariale acordate magistraților și că astfel nu a fost îndeplinită în cauză cerința referitoare la existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, Curtea reține că prima critică adusă hotărârii recurate referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată, caz în care nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate de către acest recurent.
În consecință, în temeiul prevederilor art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
Curtea va menține celelalte prevederi ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.264 din data de 10.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (4902/2008), în contradictoriu cu intimatele-reclamante, (fostă ) și intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București.
Admite recursul declarat de recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
17.12.2009
Jud. fond:; C
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
