Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6853/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6853
Ședința publică de la 27 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul prin Sindicatul C împotriva sentinței civile nr. 6285/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât SC Energetic C SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-pârât consilier juridic, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru administrare probatoriu, înscrisuri ce nu au fost depuse, iar prin serviciul registratură avocat pentru recurentul-reclamant a depus concluzii scrise prin care solicită și judecarea în lipsă.
Reprezentanta convențională a unității pârâte depune la dosar copie integrală a carnetului de muncă al recurentului-reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic pentru intimatul-pârât pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere drept temeinică și legală a sentinței atacate potrivit întâmpinării, întrucât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază printr-o serie de acte succesive.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 6285 din 24 2008, admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinarea precizată.
respins excepțiile inadmisibilității, prematurității formulării cererii invocate de SC Energetic C SA.
A respins acțiunea precizată formulată de reclamantul Sindicatul numele și pentru salariatul în contradictoriu cu SC Energetic C SA.
A respins excepția inadmisibilității cereri de chemare în garanție formulată de Sindicatul C în întâmpinare.
A respins cererea de chemare în garanție precizată de Sindicatul C, și Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse -
A respins cererea de cheltuieli de judecată, formulată de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și prin acțiune, astfel cum a fost precizată, reclamantul solicită prima de vacanță prevăzută de art. 123 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, valabile pe anii 2005 - 2007 și primele de Paști, de C, de ziua Meseriei și de aprovizionare toamnă-iarnă prevăzute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze,valabile pe anii 2005 - 2007, drepturi aferente anilor 2005 - 2007.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură " Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță de minimum 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu în valoare netă", iar potrivit art. 176 alin. (1) "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă".
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, instanța constatat că este neîntemeiată deoarece chiar dacă contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 - 2007 pe care își întemeiază reclamanții pretențiile nu mai este în vigoare, drepturile salariaților născute în baza acestora pot fi solicitate în termenul de prescripție astfel cum este reglementat prin disp.art.283 C muncii.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, determinată de faptul că nu s-a procedat mai întâi la încercarea de soluționare pe cale amiabilă în comisia mixtă patronat-sindicat, procedură prevăzută de art. 5 pct. 30 din CCM la nivel de unitate ca fiind obligatorie, instanța reținut că este neîntemeiată deoarece nu se poate îngrădi accesul reclamanților la justiție, nu se poate încălca dreptul reclamanților de a se adresa instanței, drept garantat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, procedura de conciliere nefiind un obstacol în promovarea unei cereri în fața instanțelor de judecată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, s-au reținut următoarele:
Potrivit art. 283, alin. (1), lit. c) și e) din Codul Muncii, în baza cărora părțile și-au formulat apărările, cererile de rezolvare ale unui conflict de muncă pot fi promovate în următoarele termene:
c) "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale față de angajator";
e) "în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia".
În cauză, reclamantul nu invocă drepturi bănești care să izvorască din dispozițiile contractului individual de muncă încheiat cu pârâtul, ci neexecutarea unor drepturi bănești stabilite prin negociere și înscrise în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură despre care se susține că ar avea prevederi mai favorabile în raport de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
drepturilor pretinse în acțiunea precizată de reclamant a avut loc la data înregistrării fiecărui contract colectiv de muncă la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, iar exercitarea lor trebuia să fie făcută în termen de 6 luni, în situația în care se aprecia că nu au fost incluse în salariul de bază, potrivit clauzelor contractului individual de muncă.
A rezultat astfel, că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost admisă, întrucât instanța, raportat la obiectul cererii și temeiul de drept invocat de reclamant, a apreciat că termenul de prescripție pentru exercitare este cel prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) Codul Muncii, și nu art. 283, alin. (1), lit. c) Codul Muncii.
Pe fondul cauzei s-a reținut că acțiunea formulată de reclamant este nefondată, întrucât aceste drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază, încă din anul 2000, așa cum reieșit din actele depuse la dosar, dar și parțial din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul contabil
Astfel, în contractul colectiv de muncă pentru 2000, în art. 232, alin. (1) s-a stabilit că " Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță în cuantum de 100 % din indemnizația de concediu brută determinată conform prevederilor art. 2.31."
Articolul 4.32, alin. (1), lit. A) -"Sporurile la salariul de bază care se acordă sunt următoarele:
1.Spor pentru condiții grele de muncă minimum 10 % - maximum 20 %;
3.Spor pentru condiții nocive - 10 % din salariul de bază lunar corespunzător clasei I din grila "
5.Spor pentru condiții periculoase sau risc - minimum 10 % - maximum 20;
Art. 4.88, alin. (1) - "Cu ocazia unor sărbători religioase, salariații (care nu au contractul individual de muncă suspendat la data evenimentului pentru care se acordă adaosul, indiferent de data plății efective a acestuia, vor beneficia de ore suplimentare a drepturilor salariale sub forma unor adaosuri în sumă fixă;
-a) un adaos de Paști în valoare de cel puțin clasa 12 din grila de salarizare;
-b) un adaos de S (20 iulie -Ziuaîn valoare de cel puțin clasa B din grila de salarizare;
-c) un adaos de C în valoare de cel puțin clasa 15 din grila de salarizare;
Art. 4.90, alin. (1) - Salariații vor beneficia de reducerea tarifului la energia electrică pentru consumul casnic prevăzut în nr.HG 279/1990, acordată sub forma contravalorii unei cote anuale de 360 kwh repartizați în mod egal pe luni (30 /lună) calculată la tariful standard de vânzare către populație, în vigoare în luna respectivă".
În contractul colectiv de muncă pe anul 2001, celelalte sporuri au fost introduse în salariul de bază, în urma negocierilor din administrația societății și sindicatele reprezentative începând cu data de 01.05.2001, așa cum a demonstrat pârâtul prin procesele verbale de negociere și Decizia nr. 182/2001 și Precizări privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matricolă).
Au fost menționate dispozițiile privind suplimentările salariale de Paști, C, Ziua, și cota de energie, dispoziții preluate și în contractul colectiv de muncă pe anul 2002, conform actului adițional nr. 3945/13.02.2002.
Începând cu 01.01.2003, administrația și reprezentanții Sindicatului, în cadrul negocierilor contractului colectiv de muncă, au convenit introducerea acestor suplimentări salariale, enunțate mai sus, în salariul de bază, așa cum rezultă din Metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grile de salarizare (matricolă) valabilă începând cu 01.01.2003.
Situația a fost menținută și pentru anul 2004, așa cum rezultă din Actul Adițional înregistrat la B sub nr. 4442/06.07.2004.
Din anul 2004, începe să se aplice salariaților contractul colectiv de muncă al Energetic, însă în art. 17, alin. (3) din nr.HG 103/2004, angajații care provin de la Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice și "" își păstrează drepturile și obligațiile conform contractului colectiv de muncă încheiat care rămâne în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă potrivit prevederilor legale.
Energetic C, în baza art. 25, alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, a înregistrat sub nr. 21/2925 din 11.02.2005 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cu o perioadă de valabilitate până la 31.12.2007.
Acest contract are la bază și toate drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă, așa cum au fost negociate prin includerea în salariu.
În contractul colectiv de muncă pe ramură în art. 176, alin. (6) se stabilește că: "Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în unitățile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
De aici, s-a înlăturat apărarea făcută de reclamant în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 8, alin. (2) din Legea nr. 130/19967 în sensul că: "Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nu nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior", întrucât din probele administrate, inclusiv expertiza contabilă, rezultă că drepturile negociate și exercitate nu au fost la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de ramură.
Situația rămâne în discuție legată de adaosul pentru aprovizionare toamnă - iarnă, însă prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât s-a stabilit că nu erau drepturi bănești ca rezultau din contractul individual de muncă, termenul de prescripție era de 6 luni prevăzut de art. 283, alin. (1), lit. e) din Codul Muncii.
De altfel, și aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază în baza negocierilor colective din luna aprilie 1994, când au fost aplicate prevederile contractului colectiv de muncă RENEL.
Dovada concilierii dintre administrație și organizațiile sindicale reprezentative a fost făcută de pârât prin copia procesului verbal de conciliere nr. 5 din 26.04.1994.
De asemenea, pârâtul a făcut dovada că aceste drepturi bănești au fost incluse în salariul de bază prin grila de salarizare cuvenită la negocierile din decembrie 2002, majorată cu procent de 7 % pentru anul 2004, 7 % pentru anul2005, 6 % pentru anul 2006 și 17 % în anul 2007, la care se adaugă coeficientul de sporuri în medie de 55 %.
Acțiunea formulată de reclamant în numele membrului de sindicat apare nefondată sau rămasă fără obiect, din moment ce în luna martie 2008, în cadrul ședinței de rezolvare amiabilă a conflictului de interese dintre părți, drepturile solicitate nu se justifică, fapt consemnat în procesul - verbal nr. 6821/14.03.2008.
Față de cele de mai sus, instanța respins acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât și această cerere a fost respinsă cu motivarea că, din moment ce nu a căzut în pretenții față de reclamant, nu se justifică un interes pentru promovarea ei.
S-a respins și cererea de cheltuieli de judecată a pârâtului, întrucât nu s-a făcut dovada acestora.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul prin Sindicatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În acest sens, Sindicatul C, a criticat sentința pentru faptul că instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză care a concluzionat că reclamantului i se cuvin drepturile salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă în anii 2005-2007. Această expertiză a constatat că unul dintre adaosuri nu a fost acordat pe anii 2005-2007 și expertul face un calcul exact al pretențiilor.
Mai susține că a solicitat efectuarea unei alte expertize contabile în cauză, cu participarea reprezentantului sindicatului, cerere neacceptată de instanță care nu a dat curs dispozițiilor art. 208, 210 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a soluționat greșit excepția prescripției dreptului la acțiune, deși în cauză nu se aplică dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, ci se aplică art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii. Aceasta deoarece este vorba de drepturi salariale neacordate.
O altă critică a vizat faptul că a fost nesocotite dispoz. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize, respinsă fără nici o motivare de către instanță aceasta situându-se de partea intimatei.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul susține că hotărârea primei instanțe este contradictorie și greșită, deoarece nu a avut in vedere concluziile expertului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, se observă că instanța a avut în vedere și celelalte probe, nu numai raportul de expertiză, la dosarul cauzei existând procesul-verbal nr. 14/29.03.2001, decizia nr. 182/14.05.2001, adresa nr. 30727/08.05.2001, contract colectiv de muncă al SC SA, actele adiționale la contractul colectiv de muncă, procesul-verbal de conciliere nr. 5/26.04.1994, precizări privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare cu 01.05.2001 și Metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare valabilă începând cu 01.01.2005, probe care au fost corect analizate de instanța de fond.
Motivul de recurs privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii este fondat. Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul Muncii.
Potrivit art. 166 din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, este fondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Dar, aceste aspecte nu sunt de natură să influențeze soluția pronunțată în cauză deoarece instanța de fond a arătat considerentele pentru care a apreciat că drepturile solicitate nu se cuvin reclamantului.
În ceea ce privește critica legată de nulitatea raportului de expertiza ca urmare a neconvocării părților, Curtea constată că această sancțiune nu intervine, deoarece art. 208 din Codul d e procedură civilă prevede citarea părților la efectuarea unei expertize numai în situația în care pentru efectuarea expertizei este nevoie de o lucrare la fața locului. Or, fiind efectuată o expertiză specialitatea contabilitate, au fost examinate înscrisuri și nu au fost făcute măsurători sau alte verificări de fapt la fața locului. Prin urmare, în cazul expertizei contabile, convocarea părților nu este obligatorie, astfel că motivul privind nulitatea raportului de expertiză este nefondat.
Nu este fondată nici critica legată de respingerea cererii de încuviințare a unei noi expertize contabile.
Instanța a avut în vedere întreg probatoriul efectuat în cauză, a stabilit în raport de acesta și de conținutul raportului de expertiză că nu era necesară încuviințarea efectuării unei noi expertize, dând posibilitatea părților să formuleze obiecțiuni.
Nu se poate reține, nici încălcarea dreptului la un proces echitabil potrivit art.6 din Convenție, în condițiile în care instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale relevante în soluționarea justă a cauzei, fiind respectat termenul rezonabil impus de normele europene.
Cu privire la fondul cauzei instanța de fond a apreciat corect că drepturile salariale solicitate au fost introduse în salariul de bază al reclamantului, deoarece toate înscrisurile depuse de angajator converg spre această concluzie.
Astfel, reclamanții prin acțiunea precizată au solicitat acordarea drepturilor salariale reprezentând: cota de energie electrică, prima de vacanță, primele de Paști, C și Ziua și aprovizionare toamnă-iarnă.
Aceste drepturi au fost reglementate de art. 4.88 alin. 1 lit. a, b și c din Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA la nivelul anului 2000, prelungit succesiv prin acte adiționale - prima de Paști și de C și Ziua, respectiv art. 4.90 - cota de energie electrică.
Potrivit Metodologiei privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare (matriceală) valabilă începând cu 01.01.2003 - anexa 3 la contractul colectiv de muncă, pct. II, s-a stabilit ca aceste drepturi să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Mențiuni în acest sens s-au efectuat si în carnetul de muncă al reclamantului din care rezultă o majorare a salariului de bază al reclamantului începând cu 01.01.2003 cu aceste sume, ceea ce duce la concluzia că reclamantul a beneficiat efectiv de aceste majorări.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru toamnă-iarnă, prin Procesul-verbal de conciliere nr. 5 încheiat la 26. 04.1994 cu ocazia concilierii directe a unor articole din contractul colectiv de muncă rămase în divergență, precum și a unor articole amânate, s-a stabilit introducerea în salariul de bază al reclamantului a suplimentării salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă.
În concret, această modificare s-a realizat la data de 01.05.1994, astfel cum rezultă din carnetul de muncă unde sunt efectuate mențiuni "modificat salariul conf. neg. 94".
Ca urmare, Curtea constată că aceste suplimentări au devenit parte a salariului de bază fiind supuse indexărilor ulterioare și reprezentând bază de calcul pentru sporurile acordate.
Potrivit art. 137 al Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, " rin p. contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază", ia conform art. 176 (6) fiecare din adaosurile enumerate la art. 176 alin. 1 se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
De altfel, partenerii sociali au recunoscut executarea obligațiilor în această manieră, prin introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 6821/14.03.2008.
În consecință, se constată că, nici unul dintre motivele expuse prin cererea înaintată, nu este întemeiat va fi respins recursul în baza art. 312.Pr.Civ. și menținută hotărârea, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul prin Sindicatul C pentru, împotriva sentinței civile nr. 6285/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât SC Energetic C SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/07.12.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
